O mie şi una de ape..

Cerul mi-e foarte aproape,
Vârfuri de munţi eu privesc
O mie şi una de ape...
Le spulber, eu vânt mă numesc.

Marea mi-e foarte aproape
Castele de nisip construiesc,
o mie şi una de ape...
Le spulber, eu vânt mă numesc.

Dar dragostea e-atât de departe
Cu dorul de mână încerc s-o găsesc,
O mie şi una de ape...
Mă spulberă, iubire... tu torent te numeşti!

poezie de Elena Meculescu
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

spulber visele stinse-n iluzii,
spulber tot ce nu vine din ceruri,
spulber minţile-aflate-n confuzii,
spulber gheaţa-ntărită de geruri.

spulber frunzele moarte departe,
spulber vorbele fără petale,
spulber toţi ucigaşii de carte,
spulber zilele pline de jale.

spulber tot ce orbeşte mirarea,
spulber praful ce-acoperă viaţa,
spulber tot ce-otrăveşte culoarea,
spulber grijile, fumul şi ceaţa.

spulber viruşii de pe planetă,
spulber măştile fără de chipuri,
spulber timpul ca praful de cretă,
spulber proştii-n eterne nisipuri.

spulber falsele noastre religii,
spulber ipocrizia, minciuna,
spulber tot ce umbreşte vestigii,
spulber, numele meu e furtuna.

poezie de Ionuţ Caragea din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografie

Ce mi-e mie, ce ţi-e ţie,
Pagini de biografie,
Ne unesc întotdeauna,
Din două vieţi facem una.

Ce ţi-e ţie, ce mi-e mie,
Tril purtat de ciocârlie
Din aproape spre departe
Că nimic nu ne desparte.

Ce e-n noi în noi rămâne,
Jurăminte-n veci stăpâne,
Trăim unul pentru altul
Consfinţit de Prea-Înaltul.

Soarta care ne-a unit,
Viaţa ce ne-a hărăzit,
Respectăm lumii povaţa:
Eu sunt soţul, tu mi-eşti soaţa.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape maro

deoarece bănuiesc
că nu-mi vei trimite bezele
o
să plâng ca un prost
în osemintele cele
o
mie şi una de moaşte
de sărutat cu iubire, pe hoaşte călcând
o
nebunie deversată încă
din tinereţe pe doamne cu
o
anumită vârstă aproape, curând
aproape aproape maro

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mie şi una de roţi

nu ştiu nici acum
după o mie şi una de nopţi
dacă ea
mi-e soră sau frate.

părţile bune din ea
sau din el (?!)
îmi vin ca tu(r)nate
şi cultiv o dilemă:

nu ştiu nici acum
cum se scrie cu sânge
de cauciuc pe şosea
pentru soră sau frate.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e toamnă-n suflet

mi-e toamnă-n suflet
când cocorii pleacă
şi vântul e vuiet
când frigul usucă

pe rozele decolorate
petalele-s ninse
şi zilele trec înşirate
anost întunecoase...
#
mi-e toamnă în suflet
când tu nu-mi eşti aproape
iar dorul meu te strigă
şi cerul picură ape
fără să-l stingă

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merry: Vreau haină de piele!
Poporan: Ai deja o mie!
Merry (linguşitoare): Am!... Dar mai vreau una! Sunt iubita ta! (Îl mângâie, printre gratii). Vreau o mie şi una de haine, pentru o mie şi una de nopţi...
Poporan (disperat): Un milion de lei noi? Dumnezeule! Există animale cu piele atât de scumpă?
Merry: Iubitule! Investesc într-o haină de dinozaur...
Poporan: Merry! Nu te lăsa înşelată de reclame! Dinozaurii au dispărut de milioane de ani...
Merry (linguşitoare, se apropie de Poporan): Ştiu, scumpule! Citesc şi eu ziarele...
Poporan: Şi-atunci?
Merry: Dinozaurii au dispărut! De aceea pielea lor este atât de scumpă!
Poporan: Nu pricep!
Merry: Cererea este enormă, iar oferta aproape zero! (Tare). Aşa e în economia de piaţă!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe, departe...

mă cheamă tăcerea clipelor ce mor
de drag, de dor
pe triste versuri plânge o melodie
doar o melodie
adie pe corzi rupte
cheamă depărtările
ce lungi, pustii, sunt zările
privesc înainte păşind peste ape
mi-e sufletul oglindă în valuri înspumate
pe o stâncă golaşă, pitică
o rândunică plăpândă şi mică
clipeşte din aripi
să zboare pe mare, în dulce visare
ce reverie
barca alunecă pe ape
în cale, în zare
sirenele cântă, mă cheamă
ce suavă chemare
vâslesc între ape
cu mâna cufundată în gânduri
pe ţărmuri de suflet uitate
păşesc mai departe pe ape
departe de lume, departe de toate

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănitul dintre linii

Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte e-n jur acum
Mi-e viaţa numai ca un fum.

Îmi cad pe faţă fulgi de nea
Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie, şi nici vânt,
Ce rece e pe faţa mea.

De unde-n gură-atât cobalt,
Ce mult aş vrea să-mi fie cald,
Să nu se-audă nici un tun,
Ce-nalt e cerul şi ce bun.

Toate-s aproape şi departe
Şi parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.
Iar ninge tare şi mi-e frig,
Aş vrea să mă ridic, să strig.
Cine-i alături şi mă cheamă,
Mamă, mamă.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul cu o mie de ţări

Ţii minte oraşul cu o mie de ţări?
Ne spuneau că există în vis
în el nu visează nimeni.
Am călătorit pe acel meleag
am visat
o mie de ţări fiecare avea
ziduri cu o mie de sori.
Dar malul cu o mie de râuri?
Dar vârful cu o mie de munţi?
Şi mă gândesc cum arătam
Cu degetul spre pântec a mirare
Când mă năşteam
Fără să ştiu că e a mia oară.

poezie de Gabriela Ana Balan din Împăratul de ceară, Cioburi de orhidee în templul cuvintelor (2012)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plasa de vânt

Îţi voi prinde gându-n plasa mea de vânt
Şi-l voi duce-n visuri, mie să îmi fie
Gândul în oglindă, pe un alt Pământ,
Cu un Soare-albastru, Lună colilie,
Stele roşii toate, ceruri verzi veşmânt,
Iarbă de-o culoare roz-liliachie.

Gândul tău, acolo, răsfăţat de ape
Fi-va susur dulce-al dragostei izvor,
Picur de iubire strecurat sub pleoape
Ce, în lumea-ceea, strălucind a dor,
Lunecă ferice, neputând să sape
Şanţuri pe obrazul veşnic zâmbitor.

Tu - captivă mie, eu – captivul tău,
Ne vom fi dorinţă, ne vom fi cuvânt,
Ne vom fi şi munte, ne vom fi şi hău
Într-o altă lume, sub un cer mai sfânt,
Fără timp de-o viaţă, fără jugul său,
Prins şi el în mreaja - plasa mea de vânt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ape

O rază de soare se odihnea
pe umbra unei lacrimi,
reflecţii multicolore
din ape, pe ape,

Libertatea plutea pe aripa
pescăruşului călător,
magia zborului uşor
din ape, pe ape,

Fericirea o scufundam in mare
cu salt de delfin,
năvodul ţi-l întindeai,
ca iarăşi s-o-nchizi,
iubirea-ţi prea multă
de tine şi moarte,
a noastră poveste,
din ape, pe ape...

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic, foarte mic

mic-dejunând
boabe mari de cafea verde fum de ţigară
trag ape
la buletinele matinale de ştiri trag apele toate: ro
mânia totuşi nu
e ţara tuturor ostilităţilor
(?!)
dovadă: intru
sub duş mă am cald şi bine cu apa
e fierbinte şi cafeaua prăjită
acum
ţigara chiar arde. ro
mânia mocnită

trag ape
nu se aprinde
aproape în mic foarte mic
mai nimic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem mai mulţi...

suntem atât de diferiţi, tu eşti ca ziua, eu sunt noapte,
tu eşti ca roua peste câmp, eu sunt ca luna într-o parte,
tu eşti ca apa de izvor, eu sunt ca setea nesătulă,
tu eşti un cer, eu sunt un nor, tu eşti o floare, eu tulpină

suntem atât de-asemuiţi, ca doi copaci cu frunze dese,
suntem lumini din cerul sfânt, suntem ca stelele răzleţe,
suntem petalele la flori, perechi, perechi, de câte două,
de cade una suntem goi, suntem ca lacrimi când nu plouă

suntem atât de coloraţi, tu o culoare, eu culoare,
una aprinsă, una azi, una uscată, una moare,
una în dungi trasate des, una cu cercuri desenată,
una cântată de poeţi, una dorită, una ştearsă

suntem cu toţi un furnicar, un grup compact, un stol de noapte,
suntem de mână sau hoinari, dar toţi legaţi cu ce se poate,
suntem aici sau nicăieri, suntem tăcere, gălăgie,
suntem din cer un univers, suntem mai mulţi, mai mulţi de-o mie

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie dor de-acasă...

Mi-e dor de iarba crudă, din poteci,
Pe care mi-am păşit copilăria,
De iernile sălbatice... şi reci,
De crângu'-n care cântă ciocărlia.

Mi-e dor de tine mamă... şi de voi,
Mi-e dor de teiul frunzărind în geamuri,
De lacrima căzută... dintre ploi,
Mi-e dor de vânt, de umbre şi de ramuri.

Mie dor de teama sărăciei crunte
De care am fugit aşa departe,
Azi, piatra ei, s-a transformat in munte,
Stă mamă, între noi... şi ne desparte.

Aici, departe, mamă, sângerez...
Mi-e sufletul... arzândă vâlvătaie
N-am timp, în noapte, nici să mai visez,
În zi, n-am timp să mai ascult o ploaie.

Aici, singurătatea-i peste tot,
Mă strâng nespus cătuşele tăcerii,
Am obosit... şi mamă, nu mai pot
O stavilă şi-un frâu să-i pun durerii.

Mi-e dor de-acasă, mamă... tare dor,
De pâinea care sta cu noi, la masă,
Muşcata înflorită, din pridvor...
Mi-e tare dor, mi-e dor... mi-e dor de-acasă.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

.. când eram mică şi răceam
(foarte rar şi îmi era ciudă din cauza asta),
nu mergeam la şcoală.
stăteam acasă, în mijlocul patului,
între o mie de perne îngrăşate cu puf,
ca un pisic sufocat de un cârd de gâşte pătrate,
cu colţul meu de plapumă în braţe
şi cu mofturi
de prinţesă pentru o zi.

un ceai mieruit şi înlămâiat venea pe tavă,
lălăind un cântec de tei,
pâinea prăjită dormea în unt
şi gemea căpşunat.
eram în răsfăţ.

dacă înghiţeam piramidonul uriaş,
primeam şi un pătrăţel voios
de ciocolată.
dar premiul cel mare
era bunica mea cu poveşti.
mă băgăm cu nasul în sânul ei,
care mirosea a săpun de casă
şi a busuioc.
adormeam acolo
a pace şi a dragoste
şi a o mie şi una de nopţi...

... azi e aproape la fel.
strănut,
n-am şcoală
şi sunt un autorăsfăţ cu nas roşu.
am ceai înflorit
şi biscuiţi de lăfăit în miere şi unt.
am luat pastile simandicoase,
mi-am dat ciocolată.
sunt cuminte în pat,
mi-e cald şi mi-e somn,
mi-am luat gâsca în braţe,
acum sunt pisic.

lipseşte ceva.
mi-e dor, imens dor, de somn cu poveşti.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

..

mi-e toamnă-n suflet
când cocorii pleacă
şi vântul e vuiet
când frigul usucă

şi rozele-s decolorate
petalele ninse
iar zilele trec înşirate
anost întunecoase

când tu nu-mi eşti aproape
şi dorul meu te strigă
şi cerul picură ape
fără să-l stingă

George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea la mare

Albastrul cerului coboară-n rai de ape,
Crăiasa zărilor corăbii negre mână,
La piept şi-adună marea îngerii aproape
De prin tărâmuri de smarald, sub clar de lună.

Un nor răzleţ de cornul lunii-ar vrea să scape,
Străpuns de suliţe puterile-şi adună,
Albastrul cerului coboară-n rai de ape,
Crăiasa zărilor corăbii negre mână.

Tăcută, peste ţărmuri de cleştar stăpână,
Îşi cheamă stelele-n talazuri să se-adape,
Izvorul nopţii curge-n valuri şi răsună
Acorduri de vioară pe o dulce strună,
Albastrul cerului coboară-n rai de ape.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape sărate

Pe ape tulburi
Din noi baleiază corăbii
Ce mor.

Suntem vinovati
De prea multă iubire
În cele mai dulci ape.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premierul României la plajă...

În halat, papucii-n mână
Şi cu marea pe aproape
Veorica ne amână
Chiar scăldatu-n două ape!

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte, când nu înţelegeam, vedeam munţii ca munţi şi apele ca ape, după ce am aprofundat, nu mai vedeam munţii ca munţi şi apele ca ape, după ce în sfârşit am înţeles, iar am început să văd munţii ca munţi şi apele ca ape.

citat din Tao Te Ching
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!