Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Any Drăgoianu

Brațul tău e atât de alb

că aș putea să cad în cea mai adâncă visare
undeva noaptea s-a agățat de mine
ca buzele cărnoase de părul răvășit
și crede-mă
mi-aș da jos haina conștiinței primindu-te

brațul tău alb e atât de aproape
că pot să visez o altă ordine a lumii
undeva cuvintele se agață de mine
ca buzele cărnoase de palmele moi
și crede-mă
conștiința se plimbă prin fața ta
ca un câine răsfățat de stăpân

brațul tău alb e o altă măsură a credinței mele
că aș putea să mă închin dimineților
în care știu cum te plimbi prin cameră
cu hainele foșnind
ca frunzele albastre

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Să pot să te respir prin mine

Dacă ți- spune că te iubesc
și aș ruga frunzele să mai aștepte
și ți- atinge părul cu mâinile disperate,
așa, simt mirosul tău prin adierile toamnei,
simți întârzierile din mine,
m-ai crede fără eziți?
Dacă ți- spune de inima mea slăbită
ce bate numele tău de floare,
și încă ticăie asemeni unui ceas adormit,
și oxigenează rătăcit sufletul meu,
să pot să te respir prin mine în diminețile noastre
când ne îmbrățișează lumina lumii
m-ai ocroti renunțând la părăsire?
Tu știi ce tristă este singurătatea nopților
fără iubirea ierbii, fără anotimpuri,
fără soarele lumii, de vezi cărucioare plimbând
amnezia într-un spital final,
unde nu mai sunt cărțile și pipa,
nici mirosul cafelei noastre din iubire,
eu privind în gol prin ferestrele ferecate
pe care pictez amintirile noastre.
Cum tu ești urma mea pe nisip,
o zână cu tâmple de zăpadă,
și nu aud, și nu simt temperatura noastră.
Dacă ți- spune florile mele nu au vârstă,
ele vor pleca odată cu noi,
vocea ta tăcută se vede prin pupile,
fiecare pas al tău este în mine
și nu pot înțelege viața fără tine,
crede-mă, nu renunța la mine!
Dacă ți- spune, acum,
când frunzele ne mai așteaptă
sigur vom păși în doi, în altă viață?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Cloaca

Ce-a mai rămas din tine, Poezie,
Târâtă prin tavernele obscure?
Sudori pe fruntea fină, străvezie,
Cât va putea ființa ta să-ndure?

Când versul tău numit e "alb", sau "liber"
De cei ce au ca slujbă sinecura,
E alb precum puroiul și impuber,
Cum sunt chiar cei ce te mânjesc cu gura!

Cât e de putredă înșiruirea
Cuvintelor, în biata voastră cloacă...
Să nu numiți "poem" neleguirea,
Căci nu-i "poem" cu voi să se complacă!

Metaforele stau împerecheate
La altă masă, undeva... departe!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lelia Mossora

Fluture de noapte

Sunt un fluture de noapte
care își arde mereu aripile de cântec…
Sunt femeia
care aduce întrebări eterne în suflete…
Sunt eu...
cea care ucide apusul
cu umbre de vis...
Sunt mâna care mângâie
si gândul care sărută...
Sunt adierea vântului prin părul tău...
Sunt liniștea care se cerne deasupra luminii...
Atinge-mi fața să afli
cum se aprind în mine felinarele sângelui!
Atinge-mi căldura
poți topi vorbele la flacăra
trupului meu!
Se cutremură amurgul în brațele mele
când te mângâi...
Calea Lactee își pierde urma în mine...
Eu sunt cea care te cheamă la festinul iubirii...
Eu sunt cea care întinde mâna spre tine
ca spre o oază de fericire...
Dă-mi cupa gurii tale să mă îmbăt cu abisul tău!
Dă-mi palmele să le adun
intr-o lacrimă de ploaie
care să spele toate nopțile plânse odată!

Modelează lutul meu
poți face din el
chipul adevărat al omului din mine!

Scrijelește cu buzele tale urme de dor
atât de dureros încât
nu-mi mai treacă nicicând!
Și nu te mai întreba ce se intamplă!
Suntem doar noi doi,
atât de puri
albul e prea puțin alb
și cerul prea puțin înalt
ca să poată ajunge până la el
ceea ce simțim:

infinitul fiecăruia dintre noi...

poezie de (6 martie 2004)
Adăugat de Lelia MossoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Voi reveni...

Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să-mi pun pecetea sărutului patetic
Pe inima ta purpurie și neobosită,
Așa cum n-am știut s-o fac la timpul potrivit.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o viață mai veselă ca cea de-acum,
Să-ți cânt în nopțile înstelate plină de fericire
Măreția caracterului tău neprețuit,
Mai ceva ca la orice curat început.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să îți slăvesc icoana vie înspre nemurire,
Iar din fapte mărețe îți ridic statui,
Că numai tu ești armonia din lume,
Și bogăția omului de zi cu zi.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Acum, îți pictez cu ochii minții icoana din viitor...
Și îmi promit nu mai pierd o clipă falsă
când te voi reîntâlni,
Căci iubirea este divină!
Dumnezeu ne-a dăruit-o
Ca s-o putem dărui.

poezie de (31 august 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pacey: Jo, cum crezi că mă pot concentra dacă tu ești prin preajmă toată ziua?
Joey: Îți distrag atenția atât de mult? Masa mea este în afara biroului tău. Nici măcar nu poți vedea.
Pacey: Dar știu că ești acolo. Și crede-mă că nu fi ajuns atât de departe dacă ai fi fost atât de aproape de mine tot timpul.
Joey: Serios? De ce?
Pacey: Acum încerci afli cât mai multe de la mine, nu-i așa? Bine. Nu fi putut să mă concentrez pentru că de fiecare dată când ești în preajma mea nu mai vreau fac altceva decât ...
Joey: Spune. (Pacey o sărută.)

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
E.E. Cummings

S-ar putea să nu fie întotdeauna-astfel; și eu spun

S-ar putea să nu fie întotdeauna-astfel; și eu spun
dacă buzele tale, pe care le-am iubit, vor trebui s-atingă
buzele altui om, iar degetele tale -i prindă-n chingă
inima, cum au făcut-o cu-a mea nu demult, acum în surghiun –
dacă părul tău frumos va aluneca pe-o altă față, cuminte,
într-o tăcere pe care-o știu sau dacă,
într-un murmur continuu, mari zvârcoliri de cuvinte
vor cădea neputincioase pe plajă ca frunza de pe cracă,

dacă-așa va fi să se termine, repet, dacă-așa va fi să se termine,
trimite-mi, iubito, un scurt mesaj;
iar eu voi duce la el, și-i voi spune:
Primește-această fericire de la mine.
Apoi, voi întoarce capul ascultând cum cântă-o pasăre departe
în ținuturi demult pierdute... niciodată uitate.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Oana Frențescu

Mereu e o altă lume

mereu e o altă lume prin care trec
mereu e un cer care are bal
un altul netreaz
în altul iele dansează

o fericire e un scurt popas
o amăgire reluată iar și iar
dintr-o iluzie mereu pe ducă

pentru înalt visele mele sunt agățate de-o stâncă
și nu-mi văd nici mâinile
și nici dimineața prin care am trecut
zburând de lângă umărul tău cald
și câte sferturi de cuvinte bântuie
când se deschide amiaza desenată de copii pe trotuare
iar frunzele din mine mă urcă în clepsidră
în timp ce pietrele trag în jos

adun bucățele de duminică
lungindu-le ca pe-o frânghie pe care să merg
scuturând de pe mine scamele lumii de azi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Un fir alb de viață

pamântul răsare și-n soare este flacăra
privirii tale, lumina se întoarce către răsărit
diminețile se plimbă pe cer
iar copacii întind brațele peste lume
adun ultima rouă din firele genelor, care
încă dorm, printr-o sărutare
o fărâmă de gând rătăcit se frământă în vârful copacului, vieții
sămânța lui peste noapte va cădea jos, scăpată
pentru o altă viață în adâncul pădurii iubirii
spătarul scaunului fără mine, privește-n albul tău
gol și lipit de masa tăcerii
cațăr pe coloana fără infinit, ca să ajung la tine
o pasăre măiastră se oglindește după firele vremii
ești un fir alb, rebel pe frunte, singură undeva departe

poezie de (mai 2010)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Eliade

Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat și și-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată brațul întreg gol și m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut și de ceară.

în Maitreyi
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -59.95- 44.99 lei.

Agora e oarbă și nu mai știe de durere

văd poemele cum se târăsc
prin nisipul orb al agorei
tu nu știi cum se moare
de durere-printre cele șapte
lumi
inexistente
doar surâsul sardonic
al trupului tău -e o altă minciună
inventată de Barabas
și eu, eu cu foamea destinului
cu gropile comune ale timpului
văd poemele, văd poeții
aproape unul de altul
printre agore și oglinzi
dorindu-și fiecare o altă naștere,
o altă iubire
toată durerea lumii mușcă din mine
sunt poemul ce agonizează
prin pielea lupului-înainte de a muri(

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să mă trezești, eu încă dorm...

trezești, iubite, cu zăpadă
Și să mă ningi cum numai tu mai știi,
Cu dorul tău ce l-am pierdut pe stradă,
Când încă mai erau ciorchini în vii!

Să-mi amintești colinda necântată,
Din seara de Ajun. Te-am așteptat!
Ningea cu alb, ningea ca-tr-o sonată,
Dar, tu în altă lume ai cântat.

Și aripi ți-ai crescut, ca în poveste-
Pe ale mele mi le-a retezat
Un vultur ce pândea flămând pe creste
Și eu cu tine nu am mai zburat.

Mi-s rănile și-acuma sângerânde
Și niciun înger nu găsesc să-mi dea
Vreun zbor de prin icoane muribunde,
Sau doar o aripă de catifea.

pot să te găsesc în noaptea sfântă,
Când, doar atunci, minunile-ar putea,
Să-mi fericească așteptarea frântă
De imposibilul din mintea mea.

Eu încă dorm, iubite, mi-e mai bine,
Să nu mai văd cum ninge abuziv.
Troiene te-au ascuns în alb, de mine-
De ne-am putea trezi în rogvaiv!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Printre vise

Privesc cum chipu-ți blând,
E cufundat în vise
Mă-ntreb,
Oare alergi, prin câmpul cu narcise?

Tresari ușor, te-nvălui,
Cu-a mea îmbrățișare
Te strâng, te-a aduc mai aproape de mine
Tu, ființa cea mai dragă mie.

Aș vrea să te cuprind arzând
Și visele -ți fur îndată,
Spre mine să alergi mereu,
Crescând, ușor îmbujorată.

Să-ți simt parfumu-n părul fin,
Și buzele să-ți musc alene,
Iar tu cuprinsă-n al tău vis,
Adânc, -ți curg, doar eu, prin vene.

poezie de (3 septembrie 2018)
Adăugat de Mincu AndreeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În dimineți am cugetat la Tine

În dimineți am cugetat la Tine,
La Duhul Tău rătăcitor prin stele,
Și-am înțeles Tu de ani de zile
Erai îndreptătorul vieții mele.

În amăgiri și-n deznădejdi viclene,
A biruit prin mine, brațul Tău înalt.
Tu m-ai spălat de ură, de rușine,
Tot Tu m-ai învelit să-mi fie cald.

Învăț Te descopăr azi în mine,
În fiecare tăinuit ungher,
pot alege răul de ce-i bine,
ridic din beznă către cer!

poezie de din Pierdută și răscumpărată
Adăugat de Mariana BendouSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

L-am despăturit un pic

Scriu după cum îmi dictează, se pare, înăuntrul meu.
Uneori, vreo gâză măruntă
își agață piciorușele în semnele de punctuație,
atât de bine scriu.

putea să mă enervez dar sunt calm,
întorc și cealaltă pagină
iat-o pierdută în albul acela în care doar amintirea mișcării sale aiurea rămâne.

Știu, despre mine e vorba,
e ca și cum mi-aș fi despăturit sufletul,
l- fi scos din buzunar (aici stă atunci când sunt cinicul naibii)
ca să văd cuvintele mele mai bune decât
mine vreodată.

poezie de din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe când eram dusă, în alți ani, prin aeroporturi, în căruț, priveau toți; iar pentru eram așezată, lumea părea că se uită la mine de sus. Era un cu totul alt plan existențial, acela din căruț; toți oamenii privesc de sus, te simți inferior oricui se uită la tine, iar toate lucrurile păreau mai mari, visurile mai înalte, mai departe, deci și obiectivele erau mai greu de atins. Privirile aruncate în jos mi se pareau devastatoare. Era un fel de a spune "Prea le aveai pe toate, trebuia ai și tu măcar un necaz, ceva". Uneori, oamenii nici nu se uitau la mine, își fereau privirile "din bun-simț" – așa credeau ei. Dar nimic nu doare mai mult decât fii ocolit cu privirea. Ca și cum cei din fața ta și din jurul tău ar vrea să te vadă și te caută, dar se uită în cu totul altă parte, numai în dreptul tău, nu. Eu nu eram undeva, în depărtare, să mă caute din ochi; eram chiar acolo, în proximitatea genunchilor lor. E ca și cum mă căutau în viitor, iar eu eram chiar acolo, în prezentul lor. Era ca și cum aș putea conta pentru ei, dar altă dată; cândva, poate, în viitor; și nu acum, în clipa de față.

în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Mariana Cornea

Stătea lângă femeia pe care o ucisese

mii de femei prin mii de secunde
legate de brațul crucii
mii de femei ierburi înalte treceau încet tăcute
legate de brațul crucii
li se umflaseră picioarele negre de friguri dragoste și ură
legate de brațul crucii
Un strigăt de om condamna fluviul
care curgea alb fluturându-și pălăria
Un altul ne strângea mâinile povestitor
Stătea lângă ea printr-o dimensiune ciudată
îndrepta legătura până când
binecuvântări drepte pregăteau o petrecere
șiruri de fețe pământii
loveau umbra aceea care curgea alb
reflexie în oglindă pierdută iremediabil
cea care lua
mai mult decât primise

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Eu, departe

inimă pustie
gânduri strivite, zdrobite, obosite
timpul cu pierdere de sens
vine peste mine, intră în mine, răscolește
geamuri, întuneric, nopți stinse
creier cu goluri
carcasă goală fără suflet
undeva la capătul lumii plângând
perete alb, obiecte în jur
eu printre ele, uitat
pierdut în mine, nefericire
o lacrimă zdrobită, uitare
adâncurile mele se separă
în singurătăți paralele
amare clipe
jumătate rămas undeva
aici, resturi uitate
cărări, drumuri retezate
speranțe pe nisipuri alunecătoare
timpuri ce nu pot fi întoarse
vise spulberate, tăcere

poezie de (1998)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

O altfel de iarnă

Lacrimi de gheață ale cerului cad...
Cad amețitor, fără încetare,
Cerul se unește cu pământul
Printr-o cascadă strălucitoare.

Ea...
Senină ca un bob de rouă,
Îmbujorată de gerul năprasnic
Ridică fața spre cer,
Florile de nea o acoperă cu aripioarele lor nevăzute.
Unii mai îndrăzneți îi ating buzele...
Ce ghinion!
Buzele ei mereu o văpaie
Și ei mor topiți de vâlvătaie.

Noaptea...
Cerul greu de plumb, s-a lăsat în jos...
Încât ea ar putea să-l atingă cu mâna.
Lacrimi i se rostogoleau pe obraz,
Plângea în momente fericite
Și râdea când sufletul îi plângea.

Pe pârtie schiorii îi par niște litere...
Niște litere în mișcare
Ce scriu un poem dedicat iernii.
Cine ar zice pe aici
Au fost vreodată bujori, crini și alte felurite flori?

Iarna s-a topit...
S-a topit odată cu haina ei albă.
Soarele sclipește vioi pe boltă
Iar ea..
Fata cu buze de foc
Depășește granița lumii reale
Cu țurțuri lungi
Cristalizați la ochi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crescut la pieptul tău

Când tu strângi la pieptul tău,
Măicuța mea cu mâini muncite,
Eu simt atunci că-s doar al tău,
Copilul tău cu lacrimi multe.

Când eu îmi culc pe pieptul tău
Și trup, și suflet, și durere,
Eu simt atunci că brațul tău
E forța mea și-mi dă putere.

Când arunc pe pieptul tău
Ca piatra pe mormânt ce cade,
Eu știu atunci tu mereu
Vei fi atunci, tot mai aproape.

Când brațul tău mă înconjoară
Ca ramura ce ține fructe,
Atunci mi-e dor întâia oară
Să fiu copil, n-am griji multe.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Când privești

la mine cu coada
ochiului acela străin
și gol vorba
cântecului am vaga dar homo
faga (?!) senzație că te uiți
și mă uiți și pe mine
odată cu tine
undeva în diaspora
undeva atât
de aproape de
nicăieri de nicicât
acolo
în undeva...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook