Iubirea ca un zbor de pasăre marină

tu n-ai mai fost cu mine de foarte multă vreme
de când nu mă aşteaptă talazuri de atlaz
sunt ţintuit pe maluri
şi însemnat de soartă
cu vina care-mi curge stingheră pe obraz

o lacrimă de lună ce stăruie
pătrunde
în plusul de lumină şi-n luciul din oglinzi
m-au sfârtecat neliniştiti
m-au spulberat săruturi
atât cât amintirea te lasă s-o cuprinzi

plecat din tinereţea eternei năzuinţe
şi-mpins de bănuiala ce stăruie în noi
un zăbovit
o clipă
o sete solitară
întoarce
câteodată
răstimpul înapoi

şi-am alergat frenetic
îndrăgostit de tine
cu pasul care lasă ecou pe bolta rea
m-a-ntâmpinat
flămândă
o linişte marină
o pasăre ce-mi poartă nezborurile-n ea

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leandri

e vremea când leandri
nevroze bizantine
m-au dezmierdat şi tac
legat cum sunt de tine ca scoarţa de copac

e vremea când leandri
angoase delicate
m-au legănat şi dor
cu tainice idile în limpezimea lor

e vremea când leandri
brocarturi clorofile
m-au învelit şi cad
în rotunjimi de ape cu intarsii de jad

e vremea când leandri
lascive solitudini
m-au tulburat şi strâng
vechi darnice iluzii pe care să le frâng

e vremea când leandri...

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa celei care a plecat

pe acest colţ de primăvară
se lasă umbra ta, târzie,
şi vine-n fiecare seară,
să mă alinte, să mă-mbie.

în voluptoasa desmierdare,
alină leneş mâna-ţi dulce,
ca o romanţă-n depărtare
ce stă pe fruntea mea să culce.

mă uit cum primăvara vine
şi cum se sfarâmă-n amurg
şi picură din cer rubine,
plound cu stele peste burg.

va curge clară ca o apă
spre-mpărăţiile divine,
doar amintirea ce ne-adapă,
ce-o avusei demult cu tine.

tu ai plecat spre alte lumi,
trece prin mine un fior
şi amintirea nu mă lasă
şi câteodată îmi e dor...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul pierdut

Atât am dorit să vin la tine
să privesc în Beica cea curată,
să uit că a trecut prea multă vreme,
de când din sat am fost plecată...

Te-am găsit mai trist şi mai pustiu,
arde într-un par lumină chioară,
iar în praful răspândit pe drum,
trece o căruţă de la moară...

Pe la poartă sunt câţiva bătrâni,
mai vorbesc de una şi de alta,
copiii au plecat în ţări străine,
unul chiar aşteaptă să îi vină fata...

Le dau bună seara şi-i întreb,
ce mai fac pe aici în seri cu lună,
ei se uită, dubios, la mine,
având în pahar ţuică de prună...

Mai are-n gură fiecare 2-3 dinţi,
stau cuminţi cu mâinile în poală,
nicidecum nu mă mai recunosc,
şi-mi aruncă, tâmp, privirea goală...

Plec din sat cu inima pustie,
oare-n el oi fi copilărit?
Odată cu tinereţea dusă,
satul, pentru mine, e pierdut...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tars

îmi stăruie în sânge o antică cetate
cu ziduri mari de ambră sub vântul taciturn
şi-n fiecare vară petale de mătase
din trupul tău
iubito
ademenesc în turn

nu ştiu cât drum mai este
când voi pleca spre tine
aceeaşi legănare mi-a zăvorât povara
aud pe stradă valuri
ce le sfărâmă ceaţa
şi vastele ecouri care anunţă seara

dolmene cresc
de mâine
o nouă strălucire îmi luminează calea
o veche-nsingurare
prin labirinturi
unde
azi mă striveşte bolta
cu roţile desprinse
de sus
din carul mare

şi de atunci încoace
mai arde o minune
iar vatra-n care stele uitate sunt la ars
e gura ta
e cerul
e gura mea vecină
eu voi veni
ultima oară
primeşte-mă
bătrâne tars

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea mea şi a lor

Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confraţii mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat...
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!...
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...
Şi azi - deşi înmormântat de ei
De viu -
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu...
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrzesc ne'nmormântaţi...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impuls

Impulsul momentului
Stăruie şi acum
În amintirea mea.
Pasul făcut necondiţionat,
Încărcat cu dăruire
Alimenta un foc lăuntric
Fără viitor...
Doar cu strălucirea unei clipe!
In urma lui,
Tinereţea râdea fericită!
Raţiunea deschide aripi
Şi merge mai departe...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertăţi să-mi pierd?

Lasă să mă-nvăţ cu tine
şi nu-mi lua singurătatea,
ea a fost mereu cu mine...
nu m-a înşelat cu viaţa.

Lasă-mă, te rog, aşteaptă!
Să o părăsesc de voie,
mintea nu vrea să conceapă
să-mi fie stăpân o ''Zoie''.

Lasă să mă-nvăţ cu tine
şi cu şaua când mi-o pui,
sunt un cal foarte sălbatic
şi-mi e gândul tot hai-hui.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plus de fericire

am învăţat din greşeli şi am luat
din viaţă tot ce a fost mai frumos
am cumulat lumini şi am evoluat
să am sufletul demn de Isus Hristos.

în clipele de mare detaşare am visat
cu reflexii albastre că sunt fică de cer
sentimente romantice mereu m-au temperat
nu m-au lăsat nicicând stingheră să disper.

apelul la credinţă l-am exersat mereu
ea m-a călăuzit şi pe drumuri bizare
triumful iubirii mi la dat Dumnezeu
în ritmuri sonore pe culmi de spendoare.

plusul de fericire este versul meu
răzbate abisul ca magnificul soare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi vindec spinii ce m-au omenit

Rătăcit în anotimpuri nesfârşite
Paşii mei tresaltă treptele uitării,
Gândurile plutesc în amintire
Şi munţii se privesc în clarul mării.

Noiane de izvoare curg din cer
Cu dorul veşniciei din tămâie,
Ferestrele iubirii se închid uşor
Şi-n umbra lor sunt doar o poezie.

Fulgerători, albaştri-s ochii care
Mă lasă să mă-nchin la un stejar,
În scoarţa lui stă sângele rodirii,
Mă mai visez vânjos şi temerar?

Acum îmi lămuresc propria clipă,
Îmi vindec spinii ce m-au omenit
Şi-n candela în vânturi cocoţată
Aprind mucu-i mic, nisip desţelenit!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răpire

Şi-am să te fur în noaptea asta,
Lumina mea cu dor hai-hui,
Din visul care-mi e năpasta
De când te ştiu al nu ştiu cui.

Şi luna îmi va şti povestea
De gând anost şi întristat
Şi n-am s-o las să ducă vestea
Acelor ce m-au încurcat.

Am să te fur din lumea oarbă
Şi-am să înec amarul tău,
Cu-n braţ de flori cules în grabă
Din înfloritul câmp al meu.

Să-ţi iei cu tine haina groasă
În ea să fim, noi amândoi
Şi inima ce nu mă lasă
Să te iubesc aşa cum voi.

Să mă aştepţi ca niciodată,
Să-ţi strângi bagajul într-un şorţ,
Iubirea mea imaculată
Şi floarea mea albă de colţ.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua râsului

Când alţii m-au ironizat,
Am fost oleacă bosumflat...
Dar azi am râs chiar eu de mine,
Şi-am constatat că-i... foarte bine...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleiadele

când taie dimineaţa subţiri felii din noapte
şi cioburi de lumină ne sângerează pleoapa
fereastra oblonită cu tufele de laur
devine loc în care ne ameţeşte apa

când dorul ne scufundă în metagalaxie
şi radiantul estic peste obraz ne trece
cad valuri meteorii în mii de dioceze
în luna cea mai caldă din anul cel mai rece

când se aprinde gheaţa în inima cometei
şi arde-ntreaga brumă a anilor trecuţi
rămâne inocenţa şi ea ne va pătrunde
multiplicând fiorul atunci când mă săruţi

când plânge simetria cu sevă colinară
şi picură pe trepte cu zgomote de bronz
atunci când totul curge şi totul se disipă
pleiadele respiră în galben alb şi roz

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnele timpului

am strâns înţelepciune- infinită avere
cuvintele mi-au fost mângâiere, alean
şi o credinţă mare care mi-a dat putere
să pătrund în lumină an după an.

consoane şi vocale se scurg din condei
mirabile compuneri pe coală plutesc
drumuri albastre lărgite de idei
mă poartă la cerul divin părintesc.

mi-am însemnat destinul cu poeme
că un curcubeu boltă în zenit
tezaur de culori că un aspect de vreme
care îmbogăţeşte timpul la infinit.

aştept universul la el să mă cheme
ploi de lumină mereu m-au primenit

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăruie în rugăciune! Stăruie, chiar dacă osteneala ta ţi se pare stearpă. Rugăciunea dă întotdeauna roade.

citat clasic din Sfântul Josemaria Escriva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, lumină

Înalţă-mă tu, lumină, mai sus de mine, măcar o clipă
Lasă-mă să văd al tău chip, de mine, iubit cu multă trudă
Mai lasă-mă sus un timp, cu-un pas, în faţa vieţii mele
Să ştiu ce-am fost şi dacă voi mai putea să fiu o vreme
Nu-mi întuneca privirea, pasul, drumul luminează-mi
Nu pleca şi nu lăsa-ntuneric, acolo, jos, în a mea viaţă

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menestrelul

Să-mi daţi un strop de vin şi pâine,
ca unui menestrel hoinar.
Eu doar trăiesc de azi pe mâine,
de griji şi soartă n-am habar.

Am fost odată om cu stare,
aveam nevastă şi copii,
dar m-au gonit în lumea mare,
războaie crude şi urgii.
Am fost în lupte, printre leşuri
privind la câmpul plin de sânge,
am dobândit noi înţelesuri
şi am pornit pe strune-a plânge.
Eu am văzut putreziciunea
nenorocirii şi durere
şi-am înţeles deşertăciunea
vieţii fără mângâiere!
A povestit întreaga seară,
de vremuri aspre, de războaie,
acordurile de ghitară,
scânceau prin picurii de ploaie.
Un strop de vin şi-un colţ de pâine
i-au dat ferindu-l de şiroaie,
ca oaspete de azi pe mâine
în şură, pe un braţ de paie.
Dormea chircit, visând pesemne
la viaţa lui cea zbuciumată,
şi pe obraz îi lasă semne,
o lacrimă adevărată.
Atât a plâns, un bob de jar
cât răul din întreaga viaţă.
De griji, de chinuri şi amar,
el uită până dimineaţă.
În zori se-nchină şi porneşte.
Nu ştie unde-l duce pasul.
Din loc în loc îl omeneşte,
mulţimea să-i asculte glasul:

- Eu nici nu cânt, doar povestesc
de câte-am reuşit să strâng.
Prin lumea largă rătăcesc
şi traiul meu pierdut îl plâng.

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut o greşeală

Am făcut o greşeală
De neiertat;
Mi-am dat prea multă osteneală...
Răul altor-am răscumpărat.

Am făcut o greşeală
Neînchipuită;
M-am îndrăgostit până la boală...
Din mine-am rupt, m-am rupt, pentr-o iubită.

Am făcut o greşeală
Necalculată;
Am învăţat, am făcut, prea multă şcoală...
Nu ştiam c-aşa-i cariera ratată.

Am făcut o greşeală...
Ce naivitate;
Am crezut că prietenia-i reală...
N-am ştiut că-i doar o oportunitate.

Am făcut o greşeală
Capitală;
M-am înşelat că dreptatea-i universală
Şi m-au furat toţi... m-au lăsat cu mâna goală.

Am făcut o greşeală;
Multă sinceritate...
Mi-am făcut din ea credinţă falsă, ideală
Şi-am fost pedepsit la sânge, cu tenacitate.

Am făcut o greşeală...
Şi poate multe mii;
M-am dedicat, le-am învelit lumea-n poleială,
Am crezut că ce nasc, este ca mine... Am făcut copii.

Am făcut o greşeală
Ce-mi dă fiori de gheaţă;
N-am ştiut să mă reped, s-aleg, s-adun din îmbulzeală...
Am stat la urmă şi mi-am irosit, un impotent, (o) viaţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat că nu merită să plâng după oameni care nu m-au iubit şi m-au abandonat. Ca aceia care m-au însoţit o perioadă pe drumul meu, iar apoi au cotit brusc pe alte drumuri, nu au fost decât nişte umbre care m-au privat de soare...

Irina Binder în Cartea Fluturi (decembrie 2012)
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă talpa să citească

Câteodată, când clepsidra te striveşte
Aruncă de pe tine sticla ce te-nveleşte
Şi alergă pe o plajă de nisip desculţ
Să-ţi şoptească talpile cu a lor simţ
Că esti sus pe nisipul ce curge invers
Oprindu-l pentru o clipă, lipsit de sens
După care fugim noi turbaţi-n vortex
Negustând simplul ce lasă timpul perplex
Din adierea vântului, culoarea curcubeului
Cuvintele florilor, zborul fluturelui
Şi, chiar,.. din citirea lui cu tălpile...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Între maluri umezite apa curge fără griji,
Peste pietre şlefuite şi cascade în oglinzi.
Dar amintirile vieţii, frunze verzi în crengi de timp
Ne petrec cu doruri calde, ce sufletul ne cuprind,
Până când încet se pierd şi muţesc după un timp,
Lăsând loc altor mlădiţe să se înfrupte din destin,
Căci viaţa ca şi apa nu se lasă păcălite,
Între maluri umezite ele curg că sunt iubite.

poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!