Ziua râsului

Când alţii m-au ironizat,
Am fost oleacă bosumflat...
Dar azi am râs chiar eu de mine,
Şi-am constatat că-i... foarte bine...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colegilor mei

Când, în cabinetul său,
Şeful i-a-ntrebat de mine,
Unii m-au vorbit de rău,
Alţii m-au tăcut de bine.

epigramă de Constantin Tudorache din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

An Nou în Ţara buruienii

Sunt pe la noi, la greu, câmpii mănoase,
Şi sute de izvoare cristaline,
În ţara buruienii sănătoase,
E bine, e chiar foarte, foarte bine!

Sunt pe la noi, la greu, femei frumoase,
Şi minţi sunt, fără număr, sibiline,
În ţara buruienii sănătoase,
E bine, e chiar foarte, foarte bine!

Sunt pe la noi, la greu, mâncări gustoase,
Mormane de sarmale şi de mici,
În ţara buruienii sănătoase,
E bine, foarte bine e pe-aici!

Sunt pe la noi tradiţii minunate,
De Noul An paharele sunt pline,
Să fie toate relele uitate...
E bine pe la noi, e foarte bine...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în patruzeci

am murit prima oară la sfârşitul
anului cu trupele germane
pe străzile bucureştiului şi
horia sima alături de antonescu
la putere. trebuia să mor. am dus
o muncă de lămurire cu mine,
cu familia, apoi am dispărut.
am murit prima oară în trepte,
pe datorie şi m-au radiat
de la evidenţa populaţiei.

pe atunci se murea foarte mult şi
dispariţia mea nu era demnă
de a fi remarcată. am reuşit să şterg
toate urmele şi lumea a constatat
că mă evaporasem. am fost mort
cinci ani. a fost prima mea moarte,
iar pe prima o ţii minte cel mai bine.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deosebiri

În ţară cred că-i un complot,
Că foarte mulţi (aşa ca mine)
O duc, pe lume, rău de tot
Iar alţii... dureros de bine.

epigramă de Nicolae Bunduri din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am constatat că în viaţă, cine a supraestimat a fost imediat ironizat, subestimat; fie că lucrezi la stat sau la privat, ai grijă pe cine ridici pe un piedestal; caracterul unor oameni e venal şi miroase clar a gură de... canal!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare surpriză

Azi surprins am constatat,
Veorica că-i cuminte,
Căci în spiciul exprimat,
A zis... domnul Preşedinte...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea mea şi a lor

Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confraţii mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat...
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!...
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...
Şi azi - deşi înmormântat de ei
De viu -
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu...
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrzesc ne'nmormântaţi...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oleacă după

Mi-e veşnic conştiinţa trează
Şi bezna-ncearcă să o rupă,
Căci totdeauna sunt pe fază,
Dar înţeleg oleacă... după...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casa bunicilor

Chiar dacă cei ce mi-au dat viaţă sunt părinţii,
Cei ce erau mereu cu mine au fost bunicii
Acolo în căsuţă albă, văruită,
Cu drag am crescută de-un bunic şi de-o bunică.

Acolo, bunicii cu-a lor bunătate,
M-au învăţat câte puţin din toate,
M-au învăţat să spun o rugăciune,
M-au îndemnat să fac doar fapte bune.

În casa lor cu drag am fost primită,
Răbdarea lor fiind nemărginită,
Chiar dacă mai făceam şi rele,
Bunicii nu mă prea certau cu ele.

Şi astfel, mama-bună, tata-bun,
M-au dezmierdat cu tot ce-aveau mai bun
Şi-n casa lor cea albă, văruită,
Am fost mereu copila lor iubită.

poezie de Andrada Brînduşa Keszeg
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi nobleţea masculină

Cu toate c-am avut şi grele zile,
A fost frumos, chiar când negam că-i bine:
Căci el n-a râs de lacrimile-mi "pile",
Ci doar de cele stoarse după mine!

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pricep

Când răsfoiesc o carte,
Încep să înţeleg,
Întregul că e parte,
Şi partea că-i întreg...

Când soarta mă răsfaţă,
Cu rang de împărat,
Păcatul ştiu că -i viaţă,
Şi viaţa că-i păcat...

Credinţei bună slugă,
Când să-i devin cutez,
Pricep că-i crezul rugă,
Şi ruga că e crez...

Când viaţa-i împlinită,
Un glas din mine strigă,
Că pita-i mămăligă,
Şi mămăliga-i pită...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am îngrăşat!

M-am îngrăşat de ieri până azi,
Cam câte "kile" o să am mâine.
De la râsete, dulciuri, sau necaz,
Dar cu foarte puţină pâine.

Îmi merge bine când mă îngraş,
Chiar dacă nu sunt deloc gras.
Sunt ca un "bob de arpacaş",
Sau ca o "aripioară de caras".

Când pe lângă oglindă trec,
Ea îmi arată drumul către bec.
Şi mă trimite la ''sfântul'' cântar,
Să scot kilogramele din buzunar.

Eu nu vreau ca să slăbesc,
Chiar dacă par că îmbătrînesc.
Mă simt bine în pielea mea,
Şi nu cred că-i foarte grea!

poezie de Ovidiu Kerekes (21 ianuarie 2019)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consultaţie

Vine Iţic la Avramy,
Medic bun, recunoscut,
Îi spune că în dragostea cu Samy
E ceva necunoscut.

Prima dată este bine
Şi se simte minunat.
Dar a doua oară... în fine
Iese tare transpirat.

Medicul l-a consultat
Şi pe faţă şi pe dos,
Dar nimic n-a constatat
Ca să-i fie de folos.

Zise Avramy:
- Iţic dragă,
Îţi spun eu că n-ai nimic.
Poate Samy ca să vină
S-o consult pe ea un pic?

Vine Samy, se dezbracă,
O consultă şi pe faţă şi pe dos.
Chiar şi-n locul acela care
Crede Avram că-i de folos.

Stă Avram să se gândească,
Că n-a constatat nimic.
Cum lui Samy să-i vorbească.
Este încurcat un pic.

- Samy, când e-n dragoste cu tine,
Iţic mi s-a confesat
Prima dată-i foarte bine.
A doua iese tare transpirat.

Zise cu vorba-i uşoară
Şi cu râs de domnişoară:
- Iarna, este prima oară.
Iar cealaltă-n plină vară!

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa

Unii spun că este iadul, alţii spun că-i doar un test,
Eu le spun că este vadul, s-au chiar vârful Everest.
Unii spun că este moartea, alţii spun că e puterea,
Eu le spun că este cartea, cu care sporim averea.
Unii spun că-i o idee, alţii spun că este arta,
De fapt e Calea Lactee, prin care noi trecem Porta.
Unii spun că-i competiţie, alţii spun că e iubire,
Eu le spun că-i repetiţie, mixată cu fericire.
Le mai spun că e credinţă. Când trecem prin suferinţă
acumulăm cunoaştere, despre a noastră naştere.

poezie de Dumitru Delcă (13 octombrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: De atunci şi până acum lucrurile s-au schimbat drastic.
Traian: Da; sunt directorul aceluiaşi Institut, dar ce folos? Ea încă e cu blondul, în timp ce pentru mine e ca un obiect tabu... Eu sunt doar cu Institutul. Şi atât! Asta-i tot ce mi se cuvine, tot ce mi-a rămas.
Eugen: Nu! De ce eşti pesimist?
Traian: Aş zice, mai degrabă, realist. Trebuie să mă mulţumesc cu ceea ce am; poate nu-i foarte mult, poate nici prea puţin, dar asta e. Oricum, nu sunt chiar atât de ghinionist: Chiar dacă nu se ştie, am totuşi un fiu minunat şi cel puţin un prieten foarte bun, adică tu. Şi-n tot timpul ăsta, erai atât de aproape de mine, dar eu nu ştiam...
Eugen: Ah, mă flatezi! Nu cred că sunt singurul tău prieten.
Traian: Nu crezi?! Mai gândeşte-te, Eugen... Cât despre Diana... Un singur cuvânt din partea ei şi... Aş fi în stare să renunţ la tot; n-aş avea ce pierde... Dar nu cred că se va întâmpla vreodată aşa ceva; nu va renunţa ea la blondul ei, iar eu n-o pot obliga. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că din cauza ei am păstrat tăcerea în cazul lui Luci, ca nu ea să sufere, ci eu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai plecat...

Când ai plecat de lângă mine
Am pus ca prostul de-un festin:
Whisky, caviar, măsline,
Fripturi şi cât cuprinde vin.

Am şi crezut că-mi va fi bine,
Că am să schimb al meu destin,
Când ai plecat de lângă mine
Şi-am pus ca prostul de-un festin.

S-au strâns prin preajmă derbedei
Şi lăutari cu mandoline
Şi au roit în jur femei,
Dar în final nu mi-a fost bine.

Când ai plecat de lângă mine!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După însurătoare

Când era, la o adică,
Se jura că-i fată mică!
Abia după-nsurătoare
Soţu-a constatat că-i mare!

epigramă de Grigore Buga din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că nu-i de loc a bine
Aş zice chiar că-i foarte rău
Când cei mai tineri decât tine
Încep să moară în jurul tău.

catren de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Ştii ce avea Luci printre bagaje, la obiectele sale personale?
Traian: Nu; n-am văzut decât biluţele de sticlă din colecţia lui Alex, care erau împrăştiate pe jos şi nişte animăluşe de pluş.
Eugen: Animăluşele erau ale domnişoarei biolog Maria; iar Luci avea haine pentru păpuşi, deşi păpuşi n-am observat, dar dacă erau hăinuţe, probabil erau şi păpuşile pe undeva...
Traian: Luci?! Ai văzut tu?!
Eugen: Foarte clar. În plus, domnişoara consilier avea vreo câteva arme din secolele trecute, Nistor o grămadă de pietroaie...
Traian: Pietroaie?! Poate dulciuri.
Eugen: Nu; pietroaie. Dulciurile nu m-ar fi mirat deloc; asta era de aşteptat din partea lui.
Traian: Pietroaie?! Şi arme?!
Eugen: Da; pistoale, din acelea cu gloanţe, dar acelea, ale domnişoarei, fiind de colecţie, n-aveau gloanţe. Erau vechi, însă arătau ca noi; erau foarte bine îngrijite.
Traian: Auzi; pistoale?!
Eugen: Şi pe mine m-a surprins foarte mult. Cât despre ceilalţi doi, nu s-au lăsat nici ei mai prejos: tânărul informatician avea o sumedenie de componente electronice minuscule confecţionate chiar de el, iar domnişoara doctor o foarte stranie colecţie de... încuietori.
Traian: Poftim?!
Eugen: Încuietori; lacăte şi alte chestii de genul ăsta.
Traian: Hmm... Ce pasiuni mai au şi copiii ăştia...
Eugen: Foarte ciudate!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!