Lasă talpa să citească
Câteodată, când clepsidra te strivește
Aruncă de pe tine sticla ce te-nvelește
Și alergă pe o plajă de nisip desculț
Să-ți șoptească talpile cu a lor simț
Că esti sus pe nisipul ce curge invers
Oprindu-l pentru o clipă, lipsit de sens
După care fugim noi turbați-n vortex
Negustând simplul ce lasă timpul perplex
Din adierea vântului, culoarea curcubeului
Cuvintele florilor, zborul fluturelui
Și, chiar,.. din citirea lui cu tălpile...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu lăsa pe alții să-ți joace timpul
Intre a timpului Tic-Tac
Simțurile noastre tac
Doar între ale lui ace
Intr-un V oprite
Să te scalzi cu ce
lui nu-i place
Simplul simplități simple
In care două ace negre
Infipte in nisip sunt o poartă
De trecere în altă dimensiune
Cu o minge de fotbal
La picior nu privind la alții
Cum joacă timpul tău
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte de nisip
Joci cuvintele
celor care nu înțeleg
cu țelul vieții bleg
ce primesc și nu aleg
dintre nisipul abisurilor
perla infiniturilor
din carapacea inimilor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nisipul faptelor
Orice punct negru pe pomul vieții
se mărește, ucigând bineții
faptele ce-ți sunt absorbite
ca un vortex plin de termite
măcinând copaci răsădiți
celor in cale ce erau prăbușiti
ce-ți vor fi crud acele omizi
doritoare în nisip să te scufunzi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul din Clepsidră
Mă despart de tine
de fiecare dată
când nisipul din clepsidră
uită să mai curgă...
Întorc mereu clepsidra...
Păcat că timpul nu se întoarce
odată cu ea...
E un alt timp...
... poate fi timpul potrivit,
sau Nu.
Pentru a reînnoi sentimentele...
Care?
Care nu mai pot să se scurgă
prin clepsidra vieții...
Mă despart de tine de fiecare dată...
Dar te revăd mereu....
și atunci...
Zâmbesc ochii. Știu ei de ce...
Uneori...
îmi amintesc...
Întorc clepsidra,
dar nu îmi ajută...
Când nu mai pot
să mă despart de tine...
Ud nisipul cu lacrimi
și mă simt....
De mine însumi, despărțită.
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Măsura unei clipe măsura unei vieți. Nisipul curge, și fiece fir e o clipă, o lacrimă, o viață. Iar nisipul curge, se cerne mereu cu o iuțeală de necrezut și vine o clipă când clepsidra s-a golit, când lacrima s-a scurs și viața s-a consumat.
A.J. Cronin în Gran Canaria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Sub stele" de A.J. Cronin este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Talisman de purpuriu
Femeie a curcubeului
Plină de culoarea tandră
Lasă-mă să-ți fiu talisman
de sudoare
Intre curbele pieptului
mortale..
Să răsar purpuriu
Pe a obrajilor zare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem giratoriu
Lumea e un sens giratoriu
al timpului în care
fugim unul după celălt
si doar câte un nebun
m-ai se oprește
și pe un drum lateral
dispare într-o poveste
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În culoarea zilei pe aripile vântului
ni se
tocesc pe palme cuvintele
în culoarea zilei
când aripile vântului
ne amestecă privirile până la punctul
sublim
și flori de vise
și speranțe
ni se așează pe mâini în tăcere
ca o inserare de flori într-un câmp de odihnă
ni
se cere
culoarea luminii
oriunde s-o folosim
în ea să ne scăldăm cuvintele
privirile
și pașii pe care-i așternem oriunde pe pământ
timpul
ni se
pleacă la picioare
dar noi
cu rost
rostu să-l folosim
poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curge
nisipul din tine încet
și treci odată cu timpul
în alt timp
întâi picioarele sunt sorbite
curge nisipul curge
pulpele și sânii
sunt trași de cămile
o secundă încă o
secundă
se face un minut adunat
la alt minut cu fiecare fir
de nisip ce curge
ca un cântec trece
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scorbură de pleoapă
Vârtejul florilor de tei
Rătăcit, zărilor de zei
Răsfiră șoaptă de polen
Căzută duioasă în refren
Pe florile de iasomie
În ploile de iubire
Se scurg pe ochiul, opac...
În slăvile aduse-n frac
Și se macină în scrum
Absorbit-n vortex vamp
Al timpului scrumieră.
Unde în țigara, răsucită..
Din frunza de sub coastă
Rămasă și uscată..
Arde în fiecare clipă
In scorbura de pleoapă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scorbură de pleoapă
Vârtejul florilor de tei
Rătăcit, zărilor de zei
Răsfiră șoaptă de polen
Căzută duioasă în refren
Pe florile de iasomie
In ploile de iubire
Se scurg pe ochiul, opac..
În slăvile aduse-n frac
Și se macină in scrum
Absorbit-n vortex vamp
Al timpului scrumieră.
Unde în țigara, răsucită..
Din frunza de sub coastă
Rămasă și uscată..
Arde în fiecare clipă
In scorbura de pleoapă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nisipul curge
în arcade sau abis
vieții peste timp
haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem Nazteca
Condeiul am să-l bag în buzunar
Pe fila lumii să plec hoinar...
Lăsând în urmă, poemele cărare
Spre muntele ce se vede-n zare.
Unde am să aștept cu o floare
Să apari poem de mirare!
Cu șoapte de metafore
Să dai lumii mele culoare.
Căci acum sunt conturul de tuș...
In lumea lui Gopo în rostogol
Un cerc de ochii fără tine gol
In vortex de nisip prea nesătul.
Ce lasă in urmă doar pietre
Cu numele tău scris Nazteca...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ales...
În locul urmelor de pași printr-un nisip
am ales un nor cu parfum de liliac.
Nu-mi caut efemeritatea din destin
și tristețile semnelor din zodiac.
Am lăsat semnele de circulație
și am ales corola florii soarelui
să îmi pună în viața asta stranie
apusul trist lângă zborul fluturelui.
N-am căutat în turnuri singurătatea,
am ales simfonia lanului de grâu,
iar lângă adierea florilor de mac
am adus surâsul apei dintr-un pârâu.
În locul secundei am pus o petală,
minutele și anii ascund uimirea
când văd răsăritul florilor pe ramuri
de unde am ales o rază: iubirea.
poezie de Constantin Rusu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar * * *
Trăsnetul
dorul curcubeului
după stropii de sărut
ce-l îmblânzeau
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem botox
In fuga noastră după
frumusețea cărnii ce o purtăm
să mărim buzele, sânii...
și carnea care o consumăm
să ne hrănim
nevoile trupului
de a funcționa
am injectat-o cu botoxul
frumuseții
pentru a trage foloase
din "frumusetea"trupului
să strângem nisipul aurului
ce nu curge decât
topit în izvorul
sufletului
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Reglăm clepsidra
După cum ne dorim!
Dar mereu noi uităm...
Îi răsărim Hidra
Când mai multe găuri voim
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din sfârcurile norilor
Curge laptele pădurilor
Florilor, fructelor, ierbii
Indulcind și sările mării
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-mi simt prin gânduri si cuvânt
Că esti Regina de la Balcic
In acest carusel de trai ciclic
Spulberându-mă in nisip de gând
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cred...
Eu cred uneori că nu ai plecat
spre infinitatea nemărginită
ci ai vrut doar să zăbovești un pic
pe aleile înmiresmate,
invadate de culorile curcubeului,
pentru a percepe mai bine
trilul inocent al păsărilor,
glasul gingaș al florilor...
Cred că ai vrut să auzi adierea vântului,
să-ți scalzi ochii în roua dimineților de toamnă.
Și mai cred că ai vrut să mai stai măcar o clipă
cu caii pe care îi iubeai atât de mult,
să le auzi strigătul mut,
să te mai doară o dată suferința lor...
Cred că ai vrut să-ți încarci sufletul
cu toată magia acestei lumi,
iar apoi, eliberată de toată durerea,
îngerii să te poarte spre Soare, spre Lumină,
și de acolo, încărcată de frumusețea sufletului tău,
să-i poți dărui etern Cuvântul
Veșniciei.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!