Îmi vindec spinii ce m-au omenit
Rătăcit în anotimpuri nesfârșite
Pașii mei tresaltă treptele uitării,
Gândurile plutesc în amintire
Și munții se privesc în clarul mării.
Noiane de izvoare curg din cer
Cu dorul veșniciei din tămâie,
Ferestrele iubirii se închid ușor
Și-n umbra lor sunt doar o poezie.
Fulgerători, albaștri-s ochii care
Mă lasă să mă-nchin la un stejar,
În scoarța lui stă sângele rodirii,
Mă mai visez vânjos și temerar?
Acum îmi lămuresc propria clipă,
Îmi vindec spinii ce m-au omenit
Și-n candela în vânturi cocoțată
Aprind mucu-i mic, nisip desțelenit!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.