* * *
Între maluri umezite apa curge fără griji,
Peste pietre șlefuite și cascade în oglinzi.
Dar amintirile vieții, frunze verzi în crengi de timp
Ne petrec cu doruri calde, ce sufletul ne cuprind,
Până când încet se pierd și muțesc după un timp,
Lăsând loc altor mlădițe să se înfrupte din destin,
Căci viața ca și apa nu se lasă păcălite,
Între maluri umezite ele curg că sunt iubite.
poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.