Invictus

Trecând de noaptea grea din jurul meu,
Neagră ca iadul, fără de sfârşit,
Îi mulţumesc oricărui Dumnezeu
Pentru sufletul meu necucerit.

În gheara sorţii strâns fără cruţare
Nu am dat înapoi şi n-am strigat
Lovit de întâmplările amare
Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.

Dincolo de blesteme şi de lacrimi,
Pe-acest tărâm de umbră subjugat,
În anii plini de-ameninţări şi patimi
Sunt şi voi fi la fel, neînfricat.

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,
Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul -
Sunt căpitanul sufletului meu.

poezie celebră de William Ernest Henley, traducere de Leonard Neculae
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,
Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul -
Sunt căpitanul sufletului meu.

catren de William Ernest Henley
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invictus

Dincolo de noaptea la care sunt expus,
Neagră ca o groapă de la un pol la altul,
Îi mulţumesc, oricare-ar fi zeul acolo sus,
Pentru sufletul meu de neînvins, înaltul.

În încleştarea zilei n-am dat înapoi,
Nici n-am scâncit când mi-au smuls scalpul;
Sub cnutul crunt al sorţii, sub nevoi;
Deşi rănit, eu nu mi-am plecat capul.

Dincolo de-acest tărâm de lacrimi şi de ură
Se desluşesc umbrele ororii cerând vamă –
Şi, totuşi, anii care de mine nu se-îndură
Mă vor găsi aici, demn şi fără teamă.

Nu contează povara grea,
Nici cele scrise-n stele, an de an,
Eu sunt stăpân pe soarta mea
Şi-s, sufletului, căpitan.

poezie de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invictus (Invincibil)

Din noaptea ce mă prinde tare
Din negura de pe pământ
Eu mulţumesc zeilor care
Mi-au dat un suflet neînfrânt.

În gheara nemiloasă a sorţii
Nici n-am scâncit, nici n-am urlat
Şi nici măcar în faţa morţii
Eu capul nu mi l-am plecat.

Dup-acest loc de of şi chin
Pândeşte iadu' întunecat
Dar prin al anilor venin
Eu am trecut neînfricat.

Şi cât de-ngustă ar fi poarta
Şi de-am păcătuit la greu
Am luat în stăpânire soarta
Şi îmi conduc sufletul meu.

poezie de William Ernest Henley, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era strâns

în gheara sorţii fără milă
o simţea neagră ca iadul
nu avea soluţii
şi dincolo de lacrimi se lovea
de absurdul situaţiei unde
se zbătea în faţa focului
care începea să-l încălzească
gheara stătea să-l zdrobească
aducându-i aminte de tărâmurile
de umbră care se întindeau
lângă el şi dincolo de fiinţa lui
încercase să strige
dar glasul era o şoaptă dincolo
de blesteme ştia că va fi luminat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează cât de strâmtă e cărarea, şi cât de plină de încercări e viaţa; eu sunt stăpânul destinului meu, eu sunt comandantul sufletului meu.

citat din William Ernest Henley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt stăpân pe soarta mea, sunt căpitanul sufletului meu...

citat din William Ernest Henley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invictus

in memoriam R.T.H.B.

Nu contează povara grea,
Nici cele scrise-n stele,-n an,
Eu sunt stăpân pe soarta mea
Şi-s, sufletului, căpitan.

poezie celebră de William Ernest Henley din Ecouri, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invictus (extras)

Nu contează povara grea,
Nici cele scrise-n stele, an de an,
Eu sunt stăpân pe soarta mea
Şi-s, sufletului, căpitan.

poezie de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta sunt eu

Am strâns nişte ani fără prea multe patimi,
Am visat, am sperat şi-am iubit,
Deseori fericit, dar am vărsat şi lacrimi,
Multă dragoste am risipit.

Am intrat mereu pe uşa din faţă,
N-am furat şi n-am linguşit,
Suferinţă, durere, le-am făcut mereu faţă,
Nici când pierzi, jocul nu e sfârşit.

N-am fost cel mai frumos ori cel mai deştept,
Dar sunt loial şi-mpresionat de modestie,
Privesc oamenii-n ochi, răbdător şi drept
Şi mă feresc cât pot de prostie.

Bogăţiile mele le port cu mine,
În oglinzi mă privesc cu respect,
Bunul simţ cred că-mi stă cel mai bine,
Sinceritatea mi-o asum ca pe-un defect.

Acesta sunt eu, cu bune şi rele,
Muzica e-n sufletul meu,
Mai cred în iubire, mai visez la stele,
Şi-n tot ce trăiesc sunt eu.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii erau de albuş

îi admiram prin flacăra brichetei
dincolo de lacrimi şi vrăji
suspinam strâns de întâmplări amare

stăteam cu picioarele în gol
gata să decolez în iadul
fără de sfârşit şi fără de început

în plasma zării apar bacterii ucigaşe
atacă focul purificator al brichetei
cade degetul ucis de umbre

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecător

Privesc pe geam cum tremură plopii
Un tremur trecător dar groaznic
Sperând să vină acele vremuri
Când soarele va fi iarăşi în praznic

Dar răul ţine strâns cu dinţii
De haina marilor blesteme
Iar norii parcă spun naturii:
- Va trece totul, nu te teme

M-ascund în colţul minţii mele
Să uit că încă sunt în viaţă
S-aprind făclii ca-n alte timpuri
Când lumea nu trăia in ceaţă.

Sunt trecător cum e Pământul
Bătut de vânturile sorţii
Eu voi pleca, el va rămâne
Pe veci, captiv în gheara morţii.

poezie de Alin Ojog (17 februarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stafia Morţii...

În strălucirea neagră, inertă şi hidoasă,
Chiar unde niciodată o rază n-a pătruns
Aproape mi-e doar tihna, o ţâţă ticăloasă,
Din care storc cu sete pentru-al sorţii uns,
Să mă prefacă-n lume în fel şi chip ascuns...
În umbră albicioasă cu aura zdrelită,
În lacrimă de piatră, întindere de colb,
În teamă la vedere şi şoaptă ponegrită,
În cucuvea, păianjen, în liliac sau corb,
În cânt de despletire a unui glas de morb...

Şi cine sunt în faţa sorţii?...
Sunt nimeni sau sunt cineva,
Sunt peste tot şi nicăieri
Dar sunt Stafia Morţii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu de ce

Eu ştiu de ce sunt atâtea planete pustii:
Dumnezeu a văzut ce-am făcut Pământului
Şi a regretat că l-a populat cu noi;
Celelalte vor rămâne curate,
Pentru sufletele noastre, pentru viaţa "de dincolo"
Una dintre ele trebuie să fie Raiul:
Fără poluare, fără stress, fără netrebnici...
Iar Iadul trebuie să fie o "gaură neagră" -
Nu cred că a mai sacrificat Dumnezeu
O altă planetă pentru el.
Sau poate Raiuri sunt mai multe...
Aşa ar fi şi firesc, dacă stăm să ne gândim,
Câţi îngeri nu şi-au găsit locul pe Pământ!
Sigur mama mea şi-a găsit Raiul ei
Şi ne priveşte compătimitor de acolo.
DUMNEZEU A CREAT LUMEA
NOI, AM DITRUS-O!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

Dincolo de cuvinte este iubirea.
Dincolo de cuvinte poate fi
Durerea şi fericirea.
Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,
Când sunt spuse de cineva
Cu suflet curat şi blând.
Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,
Dacă sunt spuse fără rost şi sens!
Dincolo de cuvinte sunt şi lacrimi de amor
Când vin dintr-o inimă plină de dor.
Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!
Numai o umbră tristă pe acest pământ.

poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovată

Sunt vinovată că privesc spre Cer
Şi-n voia sorţii rătăcesc prin lume
Povestea mea e plină de mister
Nimic din ce contează n-are nume..

Sunt vinovată că respir dureri
Şi le transform în amintiri plăcute
Am strâns mănunchi cuvintele de ieri
Ca fericirea chipul să-mi inunde..

Sunt vinovată că nu ştiu să plâng
Când frica îmi scânceşte în ureche
Nici şapte vieţi, de-aş vrea, nu îmi ajung
Ca inimii să îi găsesc pereche..

Sunt vinovată că-n poeme-ating
Tot ce vibrează-acum în jurul meu
Să nu fii trist că nu am să te strig
Iubirea mea e însuşi Dumnezeu!

22.02.2020
Focşani
Oana Adriana Alexandrescu

poezie de Oana Adriana Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocări

De-ncercări e plină viaţa şi-ntrebări ce n-au răspuns,
Să le cernem nu-i putinţă, să le trecem nu-i de-ajuns,
De-notăm în voia sorţii fără-a ţine cârma-n frâu
În derivă-am duce anii scurşi la vale ca un râu.

Provocări nemilostive şerpuiesc ispititor,
De tărie-avem nevoie când picăm în plasa lor,
Nu e viaţă fără patimi, nu e moarte fără chin,
Toate-s date spre-a renaşte din cenuşă şi suspin.

Învăţăm cu-nţelepciune din grăbitul nostru mers
Că durerea ne-ntremează şi e leac în univers,
Cel ce-şi poartă cu credinţă sufletul mereu curat
De obstacole va trece şi de rău eliberat.

Preţul ce-l plătim adesea-i unul poate dureros,
Este dijma pământeană a oricărui păcătos,
Cât de grea ne-ar fi povara, să fim buni şi iertători,
În iubire să trăim, noi... umilii trecători.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaşca fără toartă

Eu sunt o ceaşcă fără toartă
Ce în a timpului visare,
A strâns şi ploi, au curs şi lacrimi
Ce-au fost şi dulci, dar şi amare!
Eu sunt o ceaşcă fără toartă,
Şi toată viaţa aşa am fost
De mă va întreba oricine
Pe lume de-am avut vreun rost,
Nici nu aş şti ce să răspund...
Eu sunt o ceaşcă fără toartă
Dintotdeauna şi... oricând.

poezie de Mariana Simionescu (10 decembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Nu mă plâng, sunt insul care tace,
Drumul vieţii îl parcurg cu trudă
Intrigat de minţile opace
Cu sufletul şi inima crudă.

N-am să mă-ntorc la voi obedient,
Nici nu vă admir puterea sumbră
Sunt arma folosită conştient
Când tactic acţionaţi din umbră.

Şi liber îmi voi clădi norocul,
Cetate la margini de hotare,
Voi muri când va veni sorocul
N-am să fac la cei trândavi, cărare.

O să mă cheme totuşi luptător
În operaţiuni de front ascuns
Împotriva oricărui trădătror,
Să-mi guste ţeapa de răspuns.

Tot ce-nseamnă desconsiderare
Şi blestemul pământului natal
Fără lacrimă de îndurare,
Lovit să fie de-un frison letal.

Nici amintire, nici mormânt n-aibă
Hulit pe veci de vocile în cor
Fetid puroi rămas într-o zgaibă,
O pată neagră pe-un frumos decor.

La judecată merg cu alaiul
Niciodată apti să se prezinte,
E un protocol făcut cu raiul
Şi au pentru cei din iad un dinte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu las în "voia sorţii"

Nimic nu las în "voia sorţii"
Căci sunt nemuritor
Şi-n mine ia mereu proporţii
Un Chip divin, de Creator...
Sfidez întunecimea morţii,
Lumin spre veci biruitor
Şi Domnul îmi întinde sorţii
Ca unui fiu moştenitor

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afizic

Zile-am de sensibilitate
Când tânguiesc de frumuseţe
Pierdut în impoderabilitate,
Uşor, doar fum, delicateţe.

Nici fulg nu sunt, doar şir de lacrimi
Cu gust sărat de val de mări
În unduiri pe-obraji de patimi
Ce spală tot cu timp, uitări.

Sunt doar o gheară de suspine
Ce-mi ţine pieptul în "suspens";
N-am niciun sens, de în jur de mine...
Îs plecat fără prezent, un mers!...

... Fără de paşi, tot o plutire,
Ce-o ţin, m-agăţ de ea, n-o las
Şi-o pierd, că timp n-am... Amăgire
Sunt tot... Produsul de-un impas!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!