Invictus (Invincibil)
Din noaptea ce mă prinde tare
Din negura de pe pământ
Eu mulțumesc zeilor care
Mi-au dat un suflet neînfrânt.
În gheara nemiloasă a sorții
Nici n-am scâncit, nici n-am urlat
Și nici măcar în fața morții
Eu capul nu mi l-am plecat.
Dup-acest loc de of și chin
Pândește iadu' întunecat
Dar prin al anilor venin
Eu am trecut neînfricat.
Și cât de-ngustă ar fi poarta
Și de-am păcătuit la greu
Am luat în stăpânire soarta
Și îmi conduc sufletul meu.
poezie de William Ernest Henley, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.