Vârsta de trecere

Am, Doamne, treizeci şi trei de ani
şi-s numai bun de răstignit,
şi-s numai bun de pus pe crucea
poemului desăvârşit,

poemului care-ar putea
cu-o clipă iarna s-o amâne.
Sunt pedepsit azi pentru-o gafă
pe care o voi face-o mâine.

Revolta sângelui din mine
se domoleşte în părinţi.
Dar unde-i Iuda să mă vândă
pentru cei treizeci de arginţi?!

Se-ntinde-amurgul peste ziduri
precum un muşchi trandafiriu;
când moartea-mi face blând cu ochiul,
eu mai învăţ să fiu, să fiu...

poezie clasică de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Dumnezeu în treizeci de-universuri

Când simt că zilele trec prea grăbite
Şi-mi amintesc că-ţi sunt dator cu-o moarte,
Îţi cer răgaz, dar nu pentru iubite,
Ci pentru-a săvârşi o nouă carte.

Şi tot scriind vreo treizeci de volume,
Am mai trăit în plus încă o viaţă
Şi am ajuns mai cunoscut în lume
prin versul meu ce m-a schimbat la faţă.

Mă bucur, deh, ce aş putea obţine
Mai mult de-atât, în schimbul unor versuri?
Oare-aş putea să fiu şi eu, ca tine,
Un Dumnezeu, în treizeci de-universuri?

N-aş vrea ca tot ce-am scris să nu mai fie;
De ce n-ar fi nemuritor cuvântul
Atunci când el devine poezie?
De ce îl faci totuna cu pământul?

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţia

Zeiţa celor drepţi, cuminţi,
Cu mâna ţine o balanţă
Ce-o poate oferi-n instanţă
Cu numai treizeci de arginţi.

epigramă de Nicolae Nicolae din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iuda, pe lângă cei treizeci de arginţi, a primit şi un loc bun pe lista electorală.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna nisan, sărbătoarea azimilor

nu mai era mult
urma să se sfâşie perdeaua templului
oamenii de vază din sobor
scoteau hainele scumpe
pelerinii intrau în cetatea lui david
în teorie era doar un alt paşte
nimic deosebit
fuga din egipt rămânea o amintire
i se dădea cezarului ce era al său

pe la colţuri zornăiau treizeci de arginţi
iuda se prelingea pe lângă ziduri
ca o părere
ca o vinovăţie
nici nu bănuia ce discuţii aprinse
va induce peste milenii
atunci s-a comprimat timpul
(poate că însuşi dumnezeu a bătut din palme)

eu cred că primul torquemada a fost caiafa
numai că rugurile nu fuseseră inventate
tocmai de aceea a fost nevoie de cuie
de o cruce
de simon din cirene
de longinus

pe urmă
au venit toate de la sine
după trei zile

poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniştea... (18 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna nisan, sărbătoarea azimilor

nu mai era mult
urma să se sfâşie perdeaua templului
oamenii de vază din sobor
scoteau hainele scumpe
pelerinii intrau în cetatea lui david
în teorie era doar un alt paşte
nimic deosebit
fuga din egipt rămânea o amintire
i se dădea cezarului ce era al său

pe la colţuri zornăiau treizeci de arginţi
iuda se prelingea pe lângă ziduri
ca o părere
ca o vinovăţie
nici nu bănuia ce discuţii aprinse
va induce peste milenii
atunci s-a comprimat timpul
(poate că însuşi dumnezeu a bătut din palme)

eu cred că primul torquemada a fost caiafa
numai că rugurile nu fuseseră inventate
tocmai de aceea a fost nevoie de cuie
de o cruce
de simon din cirene
de longinus

pe urmă
au venit toate de la sine
după trei zile

poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniştea... (18 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus ştia că Iuda îl vinde, dar nu a protestat. Afacerea era în avantajul Lui: miliarde de credincioşi, pe treizeci de arginţi.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Rugă de pasăre, sus peste ţară,
care se odihneşte numai când zboară.
Rugă de pasăre, care
numai cât cântă nu moare.

Rugă de iarbă abia răsărită:
cerul de peste ea să deie în floare.
Rugă de piatră -să fie zidită
în zid de templu, nu de-nchisoare.

Rugă-cântec, rugă-plânset, rugă-blestem
(naivă, credulă, nebună)
de aed care speră cu un poem
c-ar putea face lumea mai bună.

poezie clasică de Nicolae Dabija din Zugravul anonim (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea scribului începător

Mă întreb în sinea mea de ce poeţii tac
De ce a fost
Să vin
Să scriu
Chiar nevoind în sinea mea s-o fac
Dar undeva acolo sus s-a hotărât
Să fiu poet
Şi nu doar surd, şi nu doar bâlbâit
Şi restul zilelor lăsate pentru-acest pământ
Să fie chin
Să fie vers
Să fie cânt
Să fie numai adevărul pur
Şoptit în albăstrimea cerului de guri

Mă întreb în sinea mea de ce poeţii tac
Când ţara este scoasă la mezat
De ce citesc în ochii lor -
În loc de adevăr
Ceva ce strigă numai pentru cer
Când eu aş vrea ca ei să strige pentru noi
În ochii lor citesc
Că sunt flămânzi
Că sunt desculţi
Şi goi
Pentru tăcerea lor ei stiu că vor primi
Arginţi strălucitori
Arginţi furaţi
Arginţi din pătimiri

Mă întreb în sinea mea de ce poeţii tac
Şi nicidecu nu-i pot
Veni răspunsului de hac
Răspunsului scuipat
De guri de scriitori
În ochii trişti
A celor din popor-
-Sperăm oricum, că va veni o zi
Când treizeci trei de-arginţi tăcuţi
Spălaţi
Îi vom primi
Fiind un scrib incepător
Şi nu judecător
Închei aici povestea mea -
Povestea lor

poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei citesc trei cărţi şi scriu treizeci, vând treizeci şi cumpără trei.

aforism de Roberto Morpurgo din Aforismul în Italia. Antologia Premiului "Torino in Sintesi" (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drob de Ţară

Norii-n Ardeal sunt bocet şi-ndurare,
Şi-s oasele tocate-n suferinţi,
Şi-s ocnele ce strigă din părinţi,
Care cu lacrimi îndulcit-au sarea
Cea care nu se vinde pe arginţi,
Cea care e mai scumpă decât pare
Că-ar fi că este sarea-n altă ţară
Mai ca a noastră - din gheţari fierbinţi,
Care din noi s-au rupt şi-au făcut marea
Cu valul şi cu-adâncul răzvrătit.
Ardealul ne e plânsul infinit,
În solniţe să-l aibă fiecare
Român, care de sare e albit
Să-şi poarte-n oase drobul lui de ţară.

poezie de Anatol Codru
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea din noi

Fiecare-şi duce-n spate
Crucea, după cum i-e dat,
Şi şi-o duc cu demnitate
Făr' să cadă în păcat.

Chiar de-i crucea noduroasă
Iar esenţa-i cea mai tare,
Luciu-i dau şi-o fac frumoasă
Tot frecând-o de spinare.

Ei şi crucea sunt un tot,
Un întreg, s-au contopit,
Când să cadă, zic "mai pot!"
Fiindcă-n cruce s-au proptit!

Greutatea să-i doboare?
Ei devin mai întelepţi,
C-au privit tot înspre soare
Şi-s puternici azi şi-s drepţi.

Alţii, alte caractere
Chiar de crucile-s mai mici,
Strigă, urlă de durere
Parcă sunt loviţi de bici.

Şi plâng şi-s plini de ură,
Zici că crucile purtate
I-au sleit fără măsură
De i-au cocoşat de spate.

Crucile nu-şi vor a duce
Şi-s atât de aroganţi
Că doresc cuiva s-arunce
Să i-o care, doi talanţi.

Vreun creştin cu suflet mare
Se gaseşte de-l ajută
Şi-i ia crucea în spinare
Celui care îl insultă.

Nu-l ajută pentru-arginţii
Aia ce-i văzu pe jos,
Ci că mai demult părinţii
L-au crescut creştin frumos.

Noi suntem mai păcătoşi
Şi mai judecăm, nedrept,
Tu însă ne vezi frumoşi
Că eşti pur şi înţelept.

Doamne, binecuvântează
Oamenii crucea să-şi poarte,
Sufletele luminează
Să şi-o ducă mai departe.

Florentina Mitrică
08.04.2018

poezie de Florentina Mitrică (8 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De treizeci şi cinci de ani lucrez între hârtii vechi şi acesta este love-story-ul meu. De treizeci şi cinci de ani presez hârtie veche şi cărţi, de treizeci şi cinci de ani mă murdăresc cu litere, astfel încât mă asemăn dicţionarelor enciclopedice, din care, în tot acest timp, am presat treizeci de chintale. Sunt ca un ulcior plin cu apă vie şi cu apă moartă, destul să mă apleci un pic şi încep să curgă din mine idei frumoase. Sunt educat împotriva voinţei mele, de aceea nici măcar nu ştiu care sunt ideile mele şi care cele citite. Aceşti treizeci şi cinci de ani i-am petrecut singur, doar eu cu mine însumi şi cu lumea din jurul meu. Atunci când citesc, nu citesc de fapt, iau doar frazele frumoase, le savurez ca pe bomboane, ca pe un pahar de lichior pe care-l beau încet, până când simt că ideea se răspândeşte în mine, ca alcoolul. Şi astfel, ideea se resoarbe în mine, se resoarbe în creierul şi în inima mea, făcând să-mi pulseze venele până la rădăcină.

Bohumil Hrabal în O singurătate prea zgomotoasă (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţia reuşitei

Cert, Iuda reuşi ca vânzător
C-a obţinut, prin multe rugăminţi,
Certificatul de producător
Dând şpagă bună: treizeci de arginţi.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treizeci de arginţi

S-a vândut un om odată,
Pentru trezeci de arginţi
Pentru că voia şi Iuda
Să rămână printre sfinţi...

Trist mijloc pentru tortură,
Enigmatic ochi de drac,
Greu a chinuit prin veacuri
Viaţa omului sărac...

Sunet de argint sinistru,
Odios metal flămând,
Cu reflexe de lumină
A hrănit un om de rând...

Blestemat să fie omul
Care s-anăscut sub soare,
Cu arginţii săi netrebnici
Născociţi pentru vânzare...

Veac de veac nemărginirea
În pustiul ei să-l soarbă
Şi sub lespezi ferecate
Amintirea să-i adoarmă...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai mult de treizeci de ani

şi nu mi-am turnat colegii
la securitate dându-mă anti
comunist feroce
nu am fost şi nu sunt filosof
fără operă
instigator neomarxist - am mai
mult de treizeci de ani şi nu am aş
teptat treizeci de ani
să cadă corti
na, de fier -
nu am pârât colegii la secu
ritate pentru o slujbă
nu am revenit din franţa
să fiu mâna dreaptă
mâna femeii zbir
am trecut de treizeci de ani
şi nu am creat grupuri anti
comuniste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea din noi

Fiecare-şi duce-n spate
Crucea, după cum i-e dat,
Unii-o duc cu demnitate
Făr' să cadă în păcat.

Chiar de-i crucea noduroasă
Iar esenţa-i cea mai tare,
Luciu-i dau şi-o fac frumoasă
Tot frecând-o de spinare.

Ei şi crucea sunt un tot,
Un întreg, s-au contopit,
Când să cadă, zic "mai pot!"
Fiindcă-n cruce s-au proptit!

Greutatea să-i doboare?
Nu! Devin mai întelepţi,
C-au privit mereu spre soare
Şi-s puternici azi şi-s drepţi.

Alţii, alte caractere,
Chiar de crucile-s mai mici,
Strigă, urlă de durere
Parcă sunt loviţi de bici.

Şi plâng şi sunt plini de ură,
Zici că crucile purtate
I-au sleit fără măsură
De i-au cocoşat de spate.

Crucile nu-şi vor a duce
Şi-s atât de aroganţi
Că doresc cuiva s-arunce
Să le-o care, doi talanţi.

Vreun creştin cu suflet mare
Se gaseşte de-l ajută
Şi-i ia crucea în spinare
Celui care îl insultă.

Nu-l ajută pentru-arginţii
Aia ce-i văzu pe jos,
Ci că mai demult părinţii
L-au crescut creştin frumos.

Noi fiind mai păcătoşi
Îi mai judecăm, nedrept,
TU, însă, ne vezi frumoşi,
Că eşti pur şi înţelept

Doamne, binecuvântează
Oamenii crucea să-şi poarte,
Sufletele luminează
Să şi-o ducă mai departe.

poezie de Florentina Mitrică (8 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt acel marinar

dacă
şi numai dacă
ar fi să îmi închipui
niciodată nu am să pot să te prind
nu am navigat pe corăbii nu sunt acel pirat
fără un ochi
şi nu târâi după mine vreun picior de lemn

în sfârşit, asta e o altă chestie
problema e că
nu este de ajuns să pui totul în ordine
aşa cum nu este de ajuns să alergi câteva ore bune
în speranţa că te vei regăsi

mă trezesc dimineaţa
şi îmi dau seama că este destul de târziu
soarele răsare la fix patru treizeci
da. acum este timpul, nu mâine

din vamă până în neptun
sunt peste douăzeci de km de plajă
cu toate astea doar un pumn de nisip m-ar putea face fericit
zorba ar şti ce să spună
pentru mine
însă
şi doar pentru mine
o clipă de linişte mi-ar fi de ajuns

nu vreau kilometri de asfalt
nu vreau poveşti de adormit copii
un pescar îmi poate spune oricâte, şi cu câte furtuni
şi cu câţi peşti neverosimil de mari

şi dacă mă prinde noaptea dormind pe nisip şi dacă este să mă redefinesc
tot nu ar fi
pentru că una este să mângâi cu palmele răsăritul
şi alta să asculţi o poveste despre pescari
despre luptele nebune cu valurile
şi nici atunci nu ai cum
dar acum e trei dimineaţa
marea îmi pupă picioarele, şi eu strâng în pumni apă sărată
şi parcă tocmai de acolo ţâşneşte viaţa
un ghem roşiatic de suliţi ce se înfig într-un cer
pe care noi încă nu-l ştim

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste însingurată

Iepure, de frica celor o mie de ogari,
care în sine însuşi se ascunde.
O, tu, Mare Roşie cu gheţari.
Minut cu şaizeci şi una de secunde.

Muzică tăcută. Tăcere sonoră.
Zeu ce nu crede nici dânsul in sine,
Viaţă care încape-ntr-o oră
Umbră din alte grădine.

Amintire dintr-o viaţă anterioară.
Sau - din una ce se amână.
Două ruguri cu-o singură para.
Două duminici într-o săptămână.

Ce dragoste stranie! Şi ce dor enorm!
Numai cel singur le va cunoaşte,
Parcă ea urmează acum a se naşte,
când mie moartea-mi aşterne să dorm.

poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Argetoianu

Argetoianu nu-şi ascunde morga
Şi prin cinismu-i rece te uimeşte,
Ca Iuda pe Isus vându pe Iorga,
Zâmbind şi cu ţigara-n dinţi...
Dar, generos, savatul îi şopteşte:
"Eu fac mai mult ca treizeci de arginţi".

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Această hexagramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne pleacă medicii peste hotare

Ne pleacă medicii peste hotare.
S-au supărat că n-au bani de piscină,
Că mita noastră nu-i ispititoare,
Şi zi de zi devine mai puţină.

Plângea o bătrânică bolnăvioară,
Ţinându-se cu mâinile de tâmple:
-Dacă plecaţi cu toţii în afară
Cu noi cei mulţi ce are să se-ntâmple?

I s-a răspuns de sus şi cu tupeu
De-a îngheţat întregul dispensar:
-Doar nu ai vrea să mă sacrific eu!
Ce nu aveţi în sat veterinar?

Ne pleacă medicii peste hotare.
Se duc aşa precum îi poartă vântul.
Orbiţi de străluciri înşelătoare,
Călcând menirea lor şi legământul.

Avem destui bolnavi şi multă boală.
Da-l vom chema pe Domnu-n rugăciune,
Să spună iar:" Ia-ţi patul şi te scoală!"
Să facă pentru noi câte-o minune.
Săracii ce n-au treizeci de arginţi,
Pe Iuda să-l ademenească,
În rugăciune-or aştepta cuminţi,
Ca domnul să-i tămăduiască.
Va porunci la ierburi şi la flori,
Să ne aducă iarăşi sănătate.
Iar pentru ignoranţi şi trădători,
Va-nchide uşa grabnic la cetate.

Gândiţi o clipă ce va fi cu voi,
Când banii şi viaţa or pleca,
În faţa judecăţii de apoi:
Noi vă iertăm!... dar EL vă va ierta?

poezie de Valeria Moroşan (2010)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!