Dragoste însingurată
Iepure, de frica celor o mie de ogari,
care în sine însuși se ascunde.
O, tu, Mare Roșie cu ghețari.
Minut cu șaizeci și una de secunde.
Muzică tăcută. Tăcere sonoră.
Zeu ce nu crede nici dânsul in sine,
Viață care încape-ntr-o oră
Umbră din alte grădine.
Amintire dintr-o viață anterioară.
Sau - din una ce se amână.
Două ruguri cu-o singură para.
Două duminici într-o săptămână.
Ce dragoste stranie! Și ce dor enorm!
Numai cel singur le va cunoaște,
Parcă ea urmează acum a se naște,
când mie moartea-mi așterne să dorm.
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.