Luna nisan, sărbătoarea azimilor
nu mai era mult
urma să se sfâșie perdeaua templului
oamenii de vază din sobor
scoteau hainele scumpe
pelerinii intrau în cetatea lui david
în teorie era doar un alt paște
nimic deosebit
fuga din egipt rămânea o amintire
i se dădea cezarului ce era al său
pe la colțuri zornăiau treizeci de arginți
iuda se prelingea pe lângă ziduri
ca o părere
ca o vinovăție
nici nu bănuia ce discuții aprinse
va induce peste milenii
atunci s-a comprimat timpul
(poate că însuși dumnezeu a bătut din palme)
eu cred că primul torquemada a fost caiafa
numai că rugurile nu fuseseră inventate
tocmai de aceea a fost nevoie de cuie
de o cruce
de simon din cirene
de longinus
pe urmă
au venit toate de la sine
după trei zile
poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniștea... (18 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vestimentație
- poezii despre zile
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sărbători
- poezii despre religie
- poezii despre pelerinaj
- poezii despre inventatori
- poezii despre cruce
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.