Flori de cais

Vin raze de lumină în tumult,
Înfiorează muguri străvezii,
În trunchiul reavăn inima ascult
Când în nectar bondarii fac beţii.

Pe ramul vremii iar au răsărit
Fecioare ireale-n zori de zi,
Miresme ca de rai au năvălit
În voaluri din petale rozulii;

De pace imnuri, înspre miază-zi,
Înalţă corul de albine-n zbor,
Regina însăşi florile-o păzi
Folos să fie-n truda tuturor.

Ah, fericită m-aş simţi atunci
Când florile fecioare-ar zăbovi
--Nesocotind a timpului porunci--
Şi-ar sta deschise-o zi şi încă-o zi!...

Dar ramul cum ades e schimbător,
De vremea pământeană depărtat,
Corole de cais, el, visător,
În sipetul crăiesc a ferecat.

Vin raze de speranţă în tumult,
Înfiorează ceasuri străvezii,
În trunchiul copt eu inima ascult
Când în nectar bondarii fac beţii...

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de crin

Pe ramul vremii când ai răsărit
Zadarnic te-ai voit neînsemnată,
Miresme ca de rai s-au răspândit
Din taina firii tale-nveşmântată.

Aduni în cupă roua de pe cer
În candelă frumos mirositoare
Şi se topeşte gândul efemer
În zori de zi, de doru-ţi, dragă floare.

În straiul pur ghicesc podoabe noi,
Dai gâzelor tain în miez de zi,
Când stau pe sânul tău şi cântă-apoi
Sfioase lieduri mugurilor vii.

Pe ramul vremii iar ai înflorit
Şi ţi-ai deschis corola ne-ntinată,
Miresme ca de rai, fără sfârşit,
S-au răspândit din mantia-ţi curată.

Iar de pe ram de ai plecat, am strâns
Duios, şirag de mici mărgăritare,
E bucuria-nghiocată-n plâns
C-apari şi-n primăvara următoare.

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină de primăvară

Noi de mult te aşteptam
lumină de primăvară.
Muguri se deschid pe ram
când de sus raze coboară.
Ramul când are lumină
vibrează de fericire.
Ogoare, păduri, grădină
se trezesc din amorţire.
De-acum vremea e mai caldă
şi-n albastrul cerului,
zburătoarele se scaldă,
dând ocol pământului.
Când ziua dă în dimineaţă,
florile de primăvară,
cu parfumul lor se-înalţă.
Păsări se întorc în ţară.
O panoramă minunată
e întinderea albastră!
Vine iar, ca altă dată,
primăvara-n ţara noastră.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e inima vioară

Mi-e inima vioară glăsuind
Pe ramul de migdal abia-înflorit
În vraja anotimpului suind
O coamă lină, dealul însorit.

Arcuşul smălţuit cu fluturi mii
Dansa pe coarde pline de fiori,
Însenina livezile pustii
Cu nestematele ivite-n zori.

Mi-e inima surprinsă de amurg,
Privesc uimită clipele târzii,
Dau zilelor bineţe când se scurg
Şi ştiu c-aşa a fost şi-aşa va fi...

Mi-e inima vioară, glăsuind...

poezie de Gabriela Genţiana Groza (29 noiembrie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea, ca vremea...

Când plouă, afară, stau şi ascult
Singur în casă, marele tumult
De "sus" cum se aud bubuituri...
Şi... ţipete, scandal, înjurături!...

epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vişini în floare
cu aromă de nectar
roi de albine
harnice lucrătoare
luminate de soare

tanka de Gabriela Genţiana Groza (27 aprilie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdele crud al ierbii atinge silueta umbrelor firave intr-o dulce şoaptă de răsărit. Roua limpede picură molcom pe genele lungi, raze străvezii de lumină care alungă visele în tăcerea nopţilor întunecate. Pământul proaspăt păstrează încă urma paşilor tăi adâncită în sufletul meu, ca un suspin al timpului nestatornic.

Andreea Palasescu (10 aprilie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitropolitului Bartolomeu

Din comoara Ta, Părinte,
Dăruit-ai lucru rar:
Picăturile prea Sfinte,
"Păhărelul cu nectar".

madrigal de Gabriela Genţiana Groza (2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coarda cu suspine

Da şi nu, şi nu, şi da –
Bate vântu-n crengi o stea,
O înalţă, o coboară
Pe o coardă de vioară.

Cântă mugurul ei crud,
Eu în linişte ascult, –
Munţii gri pornesc din loc,
Inima se face foc.

Stea frumoasă descreţită
Mi-ai pus dorul în ispită,
Bate vântul, îl ascult:
Tu eşti visul de demult.

Ai lumini din raze scurte
Înfipte la mine-n curte
Şi în suflet unde vântul
Bate-năduşind pământul

Şi înalţă fruntea grea:
Da şi nu, şi nu, şi da –
Stea ce-ai coborât în mine
Cânţi pe coarda cu suspine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cais înflorit

Pentru mine, eşti un cais înflorit,
De când cu dragoste te-am acoperit.
Nu mă satur de tine şi nu mă pot opri din privit,
Cu frumuseţea sufletului tău, m-ai cucerit.

Primăvara îmi placi cel mai mult.
Îmi place, florile cum cântă să ţi le ascult,
Sub crengile tale vânjoase să devin adult,
Aroma florilor tale să mă vrăjească precum un descântec de demult.

Vara, abia aştept din fructele tale să mă înfrupt,
Setea să mi-o potolesc,
Dragostea să o pârguiesc,
Cu toată iubirea, în jurul tău să mă încolăcesc.

Toamna, vin să te îmbrăţişez,
În culorile toamnei să te colorez,
Sub coroana ta să adorm, să te visez,
În ritmul inimii tale să vibrez.

Iarna, alerg la tine să ne bucurăm de fulgii de nea,
Care sclipesc feeric în coroana ta, sub lumini de stea,
Să-ţi cuprind trunchiul cu dragostea mea
Şi îmbrăţişaţi să aşteptăm primăvara, cu pasiunea.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de lumină

Muguri de lumină cernuţi din flori de stele
Ce cad ameţitor asupra vieţii mele...
Ei cad înrourat pe floarea tinereţii,
Şi-n brumă alburie la vremea bătrâneţii.

Ei cad în valuri line în orişice destin
Cu harul de iubire şi cu miros de crin,
Iubiri ascunse lasă şi urme de nectar
Şi flori în inimi arse... lăsând în urmă jar.

Ei cad în valuri, valuri pe scena vieţii mele
Lăsând în urmă: gânduri, dureri şi zile grele,
Şi- mi luminează calea cu raze efemere
Şi-mi dau speranţa pură a visurilor mele.

poezie de Nicoleta Liliana Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vremea cântării

Se dezmorţeşte crângul ieşit din hibernare
Şi izbucnesc pe pajişti păştiţe şi narcise,
E-un suflu de-nviere, e-n aer luminare,
E vremea înnoirii, când scoţi din cufăr vise.

E zumzet în grădină, pe-alei e vânzoleală,
Dau mugurii-n mesteceni, safirul umple zarea,
Bâzâie sec bondarii treziţi din toropeală,
Îi creşte vieţii pulsul, a început cântarea.

Se-mbracă-n alb cireşii sub clar de lună nouă,
Zefirul lasă trene de gingaşe petale,
În zori îşi pune iarba mărgelele de rouă,
E vremea înfloririi şi-a înnoirii tale!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (1 aprilie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o să mai ştiu oare...

Când o să mai ştiu oare
Să vorbesc graiul pâinii
Ca atunci când alergam,
copilă
să culeg îmbrăţişări
din marea galbenă
despletită în pletele verii...

Când o să mai ştiu oare
să ascult şoapta pământului
ca atunci când închideam ochii
şi atingeam cu palma
obrazul pământului ud
înăsprit de zdrenţele ploii.

Când o să mai stiu oare
să hoinăresc fluierând prin padure
ca atunci când creşteam
doar o frunză în priviri
şi o plângeam verde
pe trunchiul unui copac
să-i panseze rănile
lăsate de naşterea frunzelor.

Când o să mai stiu oare
că dorul nu e o rană.
Când o mai ştiu oare
că amintirea nu e o lacrimă tristă.
Când o să mai ştiu oare
că nu o să mai ştiu...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii tale. Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău. Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deştepta vor grăi cu tine. Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii. Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare a celei străine. Nu dori frumuseţea ei întru inima ta şi să nu te vâneze cu genele ei. Că femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine, pe când femeia-soţie doreşte un suflet de mare preţ.

Solomon în Pildele lui Solomon, Îndemn la muncă cinstită şi la viaţă curată - 6:20-26
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcusta

De teamă că va fi tunsă ca iarba
Cu lacrima sevei plânge pădurea;
În inima ei se simte securea
Când legea este făcută degeaba.

Se vede măcel prin văi şi aiurea
După ce "casapii" termină treaba
Şi profitorii îşi umplu taraba,
Iar codrul răpus se pierde cu firea...

Savuros îi devorează cadavrul
Cu dinţii de fier uriaşa Lăcustă;
Ca pradă îi cade trunchiul şi ramul
Cu nelegiuită poftă îngustă.

Frunza şi scoarţa este topită,
Iar cenuşa rămasă... înghiţită.

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze aurii-
galbenul crăiţelor
covor sideral

haiku de Gabriela Genţiana Groza (4 iunie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codana

Opreşte-ţi umbletul, codană,
Nu mă lăsa în suferinţi,
Că tu îmi faci în suflet rană,
Cu veşnic buzele-ţi fierbinţi.

Ci stai în loc şi te gândeşte
Ce tremur laşi în urma ta,
Când umbra-ţi fragedă stârneşte
Potop de patimă şi stea.

Opreşte-ţi mâna să atingă
Culori şi lacrimă şi viers
Şi vei vedea c-o să se stingă
Orice senin din Univers.

Opreşte ochiul tău să vadă
Câmpii în verde auriu
Şi vei simţi cum o să cadă,
În ropot, cerul brumăriu.

Hai, stai măcar o fărâmiţâ
Din timpul sacru pe pământ
Că s-ar putea ca în căinţă
Să fie spulberat în vânt.

Ţi-oi împleti din miez de soare
Curgând din creştet unduios,
Cosiţele din raze care
Să-ţi prindă trupul mlădios.

Ţi-e fecioria ne-ntinată,
Cum altfel, sincer, m-ai privi?
Codană, fată minunată,
Iubire veşnic vei primi.

Că te-ai născut din măr de aur
Şi te-a spălat în răsărit
Un meşter renumit, un faur,
Cu dragoste, din fruct oprit.

Opreşte-ţi, dar, o clipă visul
Şi mă iubeşte în tumult,
Şi voi cunoaşte paradisul
Şi şoapte tinere s-ascult.

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna apleacă ramul, toamnele apleacă trunchiul.

aforism de N. Petrescu-Redi din revista "Cronica" (ianuarie 2009)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador dimineaţa

Ce mult eu ador dimineaţa,
Când roua îmi mângâie faţa
Cu raze de clipe senine,
Venite uşor înspre mine!

Din leagăn sărut dimineaţa,
Prin raze ghicească-mi ea faţa,
Izvorul din cer de lumină
E soarele viu pentru mine.

Ah, cum aştept dimineaţa,
Cu raze să-mi mângâie viaţa!
Arome de vise divine
Aşterne-mi-va clipa ce vine!

Să vină,
Să-mi spele umerii mei
Tot ceru-n miresme
Cu arome scântei!..

Printre haotice,
Nostime căi,
Să mă pierd dezmierdată
De jocu-n văpăi!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La geamul casei-
florile magnoliei
în zori de Prier

haiku de Gabriela Genţiana Groza (31 martie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au inflorit salcâmii

Roiuri de albine
Vin în zbor pe flori
Şi un dans devine
Nuntă de cu zori.

Când salcâmul ţine
Ramul cu alai,
Zumzet de albine
Cad pe flori de mai.

Nimenea nu ştie
Decât Dumnezeu,
Că-i o simfonie
Tot salcâmul meu.

Cum regina cere,
Ele se încarcă
Cu polen şi miere.
Fug să se întoarcă.

Când de prin zavoaie
Limbi de nori le udă,
Stropii reci de ploaie
Îmi tot fac în ciudă.

Speriate parcă
Fac câte-un desen,
Fug şi nu-şi încarcă
Sacii cu polen.

Norii ca de crom
Fac mereu perdele,
M-aş urca în pom
Să le ţin umbrele.

Norii se răsfrâng,
Gâzele vin iară,
Candelabre plang
Picături de ceară.

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!