Mi-e inima vioară
Mi-e inima vioară glăsuind
Pe ramul de migdal abia-înflorit
În vraja anotimpului suind
O coamă lină, dealul însorit.
Arcușul smălțuit cu fluturi mii
Dansa pe coarde pline de fiori,
Însenina livezile pustii
Cu nestematele ivite-n zori.
Mi-e inima surprinsă de amurg,
Privesc uimită clipele târzii,
Dau zilelor binețe când se scurg
Și știu c-așa a fost și-așa va fi...
Mi-e inima vioară, glăsuind...
poezie de Gabriela Gențiana Groza (29 noiembrie 2017)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.