Miros de trandafiri

Gâtul e uscat şi limba amurţeşte. Aerul scârţâie precum tabla.
Ciocanul greu al sângelui bate luna de la interior.
Repede pătrunde în plămâni nisipul umed al răsuflării.
Vrei să fugi dar cu toată forţa te loveşti cu fruntea de perete.
Simţi un slab miros de trandafiri. Părul tău lung, foşnitor îţi atinge obrazul.
Mâinile cuiva, da, mâinile albe, feciorelnice ale cuiva, îţi mângâie blând gâtul.
- Aşa de mult aş vrea - îţi spui în şoaptă - să fii un vis.

poezie de Mieczyslaw Kozlowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe mâinile mele se vad toate urmele
gâtul porumbelului le-a patat
cu purpura şi parere de rau.
obrazul pe care l-am lovit
sângereaza o rusine necontenita.
mă bazez pe niste manusi
de piele moarta
din câinii mangaiati
cu o metaforica lesa.
scoate-mi inelul
ca să te pot scutura de soarta.
mâna a destinului
şi tu te-ai patat
de mielul dus la altar
pe o poarta care nu mai ducea
în biserici.
doar manusi albe
vinde paracliserul,
ceruite bine.
aleluia cine le-o recunoaşte
mirosul de tamaie.
o domnita insingurata
pune mâinile
una peste alta,
se aprinde giulgiul.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puella Mea (fragment)

Are un trup foarte frumos,
Plin de iubire, graţios
Şi e făcut, să nu te miri,
Din fildeş şi din trandafiri.
Părul ei creţ, desăvârşit
Doar pictorii care-au murit
Pictau pe cap la îngeraşii
Care în slavă îşi poartă paşii.

Pe gâtul fin şi minunat
Un chip plăcut e aşezat
Cu ochi şi buze pe măsură,
Care alcătuiesc o gură
Pe care-un zâmbet uşor creşte
Precum o floare ce-nfloreşte,
În timp ce-n ochi se-aude uşor
O pasăre cântând cu dor.

Iar de pe umerii săi mici
Cum nu s-au mai văzut pe-aici
Atât de netezi şi plăcuţi
Precum copacii abia crescuţi,
Atârnă braţele-i uşoare
Cu încheieturi ce-ar vrea să zboare.

Mai rar aşa femei finuţe,
Căci mâinile îi sunt drăguţe,
Ca nişte flori imaculate,
Atâta sunt de delicate.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de puţin din tine

încă o dată invoc grădina
cu imaginea arţarului nostru - timpul
a îngropat scoicile cântătoare

talia sorilor
talia surorilor - toate
sunt în cutia cu fotografii
rochii risipindu-se precum nisipul
pălăria geloasă pe zâmbetul
din obiectivul negru

atât de puţin din tine
în festivitatea de familie
neatins serviciu de porţelan

- uşa dinspre stradă nu vrea să se deschidă
la fiecare atingere
îi cade clanţa

poezie de Mieczyslaw Kozlowski din Palenie traw (1980), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interior etern

Soarele pătrunde tiptil, pe şoptite, în camera goală şi se reflectă în ochii ei de copil.
Vântul adie uşor în interior şi zboară frunzele de pe podea, direct in părul fetei.
Soarele se amestecă printre frunze, cu vântul, cu părul, cu rochia, cu ochii.
Se simte in aer miros de bujor
Ceva delicat, precum un pui de rândunea ce stă între două palme, temător, încrezător...

poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ea ţipă zilnic ceva de neînţeles
ascult încerc să articulez cuvinte
dinspre ea vine curentul acela aspru

miroase a ceartă
cearta o defineşte

nu mai ştiu dacă pot face un pas înapoi
să fug pe holul lung al apartamentului
să mă ascund sub mâinile lungi, de pianist
ale fratelui meu

el mângâie. el îmi sărută obrajii şi mâinile
şi-mi şterge lacrimile

ea pleacă trântind uşa
enervată de două consoane tari

el tace şi mă priveşte blând
îmi dau iar lacrimile
le şterg scurt apoi
îi mângâi fruntea înaltă

ochii lui sunt ochii mamei
ochii iubirii
privirea protectoare
lăsată să curgă spre mine
din patul în care acum este ţintuit

el va merge iar
mă rog Domnului
să-i poarte iar paşii
prin casa părintească
sub privirile calde ale mamei

ea a plecat. a tăcut întreaga zi

el doarme acum
zâmbind unei lumi în care
nimeni nu-i tulbură bunătatea

mai e şi mâine o zi în care
fratele meu mă va hrăni cu lumina lui
îi voi mângâia fruntea
şi mâinile cu degete lungi
de pianist

oare cum ar vibra pianul bătrân
sub mâinile lui, mamă?

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tactica pisicii, câştigi uşor încrederea cuiva, dar o pierzi tot repede, pe când, cu tactica câinelui, câştigi mai greu încrederea cuiva, dar pentru totdeauna.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Pisică-câine (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţă

apropierea feţelor are trei perechi de ochi
roşul nu e culoare
este miros de trandafir
iar culoarea se târăşte şi cade din noapte
ciocnirea ochilor precum ciocnirea planetelor

iar distanţa este gâtul coloană
gâtul oblic al dornicei Nemesis
iar distanţa e setea ei nestinsă
ridicată deasupra atingerii deasupra timpului

poezie de Urszula Koziol din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele treizeci de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o femeie ca să fie frumoasă cu adevărat

Ea trebuie să aibă:
Trei lucruri albe: pielea, dinţii şi mâinile.
Trei negre: ochii, genele şi sprâncenele.
Trei roşii: buzele, obrajii şi unghiile.
Trei lungi: corpul, părul şi mâinile.
Trei scurte: dinţii, urechile şi picioarele.
Trei largi: pieptul, fruntea şi locul dintre sprâncene.
Trei strâmte: gura, talia şi ce-i mai jos.
Trei groase: braţele, coapsele şi pulpele.
Trei subţiri: degetele, părul şi buzele.
Trei mici: sânul, nasul şi capul.

poezie clasică de Brantome din Vieţile doamnelor galante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul rece

Dă-mi mâna, sufletul meu
Alerg nisipul umed, rece
Fără ajutor nu-l pot trece,
Trec fiori, pasul este greu

Atinge gândul cu un sărut
Izvor, apă sărată cântând...
Apa macină nisipul urlând,
Vioara cântă, glasu-i pierdut

Pe mal, iubire, primul sărut
Marea iubeşte valul mereu,
Suflet bun, eşti gândul meu,
Nisipul ţărmul nu l-a pierdut

Pluteşte gândul tău pe val,
Unduie melodia unui cobzar
Spirituală melodie de vioară,
Dans, val după val, marele bal

Înaintez, nisipul umed, rece
El zboară ca notele-n vioară,
Dansez acum ca prima oară
Nisipul rece începe să sece...

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După amiază

Când voi fi bătrână, cu viaţa împăcată,
Şi jarul dorinţelor va fi aţipit în trupul rece,
Doar eu şi-Amintirile împărţind perna toată,
Psalmodiind lângă foc vechi farmece,

Îmi voi pieptăna părul în şuviţe dantelate
Sub boneţica mea spălată proaspăt
Şi voi privi cum mâinile inerte, delicate,
Zac în poală lipsite de fior sau freamăt.

Voi porta capot cu flori de toporaş,
Cu şnur care să-mi sărute gâtul;
Voi trage toate perdelele către oraş
Şi voi îngâna un cântec să alung urâtul.

Şi voi uita toţi anii suferinţei în lacrimi adunaţi,
Legănată de balansoar, dând cănii cu ceai câte-un sărut.
Dar, o, cât aş vrea ca anii aceia binecuvântaţi
Să întâzie, să întâzie cât pot de mult!

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa limba cuiva să alerge mai repede decât simţul lui.

citat din Chilon din Sparta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima rugăciune

Gânduri frânte, reci şi grele
La pământ îmi pleacă fruntea.
Ochii nu mai vor să spele
Jalea ce-mi cuprinde mintea.
Inima îmi bate... dar...
Doar NIMICUL o pătrunde.
Şi îmi bate slab şi rar...
Sufletul? pierdut!... dar unde??

Jos, în colţ, văd o icoană,
Un Chip blând ce mă priveşte.
Şi îmi vine, aşa, o toană
Să m-apropii-ncet, hoţeşte.
E prea jos. Să-L pot vedea
La pământ îmi plec genunchiul,
Mă apropii de podea
Îmi aplec încet si trunchiul.
În icoana prăfuita este EL.
Sus, pe cruce pironit.
Blând priveşte ca un Miel
La cei ce L-au răstignit.

Doamne! Ştiu cât te-am rănit
Cu păcatele-mi prea multe...
Iar, şi iar te-am răstignit,
Mii de spini ţi-am pus pe frunte.
Mâinile ţi-am pironit,
Braţele deschise... care
Ne-au cuprins, Hristos iubit,
Într-o trista-nbrăţişare.

Gândurile-mi reci se-aprind,
Fruntea-mi arde de durere
Pe bărbia tremurând
Mi se-adună lacrimi grele.
Doamne, inima mi se topeşte
De păreri de rău şi jale
Iată-mi sufletul pierdut!
L-am pus Ţie la picioare!

Trupul meu încovoiat,
Pe covor păcatu-şi pune,
În genunchi, cutremurat,
Într-o sfântă rugăciune.
Lacrima-mi spală obrazul
De ruşine, de păcat...
Curăţă de tot necazul
Sufletul împovărat.

Doamne, vreau sa-ţi mulţumesc
Însă nu ştiu ce să-ţi spun...
Dar Tu şti că Te iubesc
Iar eu ştiu cât eşti de bun!

rugăciune de Mina Vintage
Adăugat de Mina Vintage
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile reprezintă cartea de vizită a femeii. Gâtul – este buletinul, iar sânii – paşaportul!

citat clasic din Coco Chanel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mix

Mi s-au amestecat simţurile
De dimineaţă.
Acu văd cu mâinile
Când îmi trec degetele
Peste genele tale
Să le orbesc
De mine...
Mi s-au amestecat simţurile
Deodată.
Acum miros cu ochii
Când îmi plimb privirea
Pe gâtul tău
Să-l recunosc
Din amintire.

Mi s-au amestecat simţurile
Copilăresc.
Acum gust cu nările
Când îmi îngrop faţa
În mâinile tale
Niciodată
Fade...

Mi s-au amestecat simţurile
Diform.
Acum iubesc cu auzul
Când îmi caut notele
În sufletul tău
Să-i golesc
Din plin...

poezie de Gabriela Chişcari (22 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteşte-ţi de mine

Am creeat chipul tău după iubire
Din dragoste trup eu am sculptat
Ochii smaralde cu gene zvelte zefire
Culoare din inima mea am adăugat

Când mâinile mele te modelează
Zideşte vise pe umerii puternici goi
Plăcute umbre pe trup îţi dansează
Formează simbioza iubirii intre noi

Pe fruntea ta îmi aştern eu gândul
Pe buzele din lut aşez sărutul meu
Îţi mângâi cu iubirea mea tot gâtul
Şi sufletul din mine ţi-l dăruiesc eu

Piatră preţioasă din zefir şi smarald
Zidită cu mâinile cu picuri de sudoare
Modelată şi arsă prin focuri de iad
Prinzi viaţă îţi aminteşti de mine oare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Busuioc uscat

noaptea lăcrimează şi norii se agită
la o casă se închid ferestrele
şi se citesc mai departe stelele

vântul se trezeşte din somn şi flutură
satul deschide un ochi
nu merită mai mult zăpuşeala

mirosul de busuioc uscat
pătrunde prin odăile cu icoane
nu pot să dorm
ce frumos este să simţi aerul
cum te ridică-n cuvinte

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţând la mine

Renunţ la ochii mei care sunt ouă de sticlă.
Renunţ la limba mea.
Renunţ la gura mea care-i constantul vis al limbii mele.

Renunţ la gâtul meu care-i mâneca vocii mele.
Renunţ la inima mea care-i un măr în flăcări.
Renunţ la plămânii mei, copaci care n-au văzut niciodată luna.
Renunţ la mirosul meu de piatră călătorind prin ploaie.
Renunţ la mâinile mele care-s zece dorinţe.

Renunţ la braţele mele care oricum voiau să mă părăsească.
Renunţ la picioarele mele care numai noaptea-s amanţi.
Renunţ la bucile mele care-s jumătăţile de lună ale copilăriei.
Renunţ la scula mea care-n şoaptă încurajează coapsele.

Renunţ la hainele mele care-s uşi bălăgănindu-se-n vânt
şi renunţ la stafia care trăieşte-n ele.
Renunţ. Renunţ.

Iar tu n-o să rămâi cu nimic pentru c-o iau de la început
iarăşi fără nimic.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât îi înţelegeţi mai bine pe ceilalţi, cu atât îi veţi aprecia mai mult. Veţi simţi şi nevoia de a-i respecta, căci a atinge sufletul cuiva înseamnă a păşi pe pământ sfânt.

citat din Steven Covey
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medalion

Păcatele mele! Pe fruntea ta,
la tâmpla ta,
ca delicatele, nervurele frunzei,
scris era
sfârşitul meu:
m-am spânzurat de gâtul tău
cu funia de aur
a pletelor tale.
Şi spânzur acum
de ramura gâtului tău
şi acum trage greu,
greu apăsând pieptul tău
cea mai teribilă,
înfricoşătoare medalie.
Binecuvântato, iubito,
repede să treci
prin codrul deznădejdii,
nu cumva să te ajungă
delirantul, viscolul rău.
Şi medalionul aruncă-l
şi dezleagă-l pe robul tău.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

In unele clipe ideale, sunt pasărea maiastră a lui Brâncuşi. Mi-e gâtul ca un cast lunecuş pentru mâinile tale.

citat din Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!