După amiază

Când voi fi bătrână, cu viaţa împăcată,
Şi jarul dorinţelor va fi aţipit în trupul rece,
Doar eu şi-Amintirile împărţind perna toată,
Psalmodiind lângă foc vechi farmece,

Îmi voi pieptăna părul în şuviţe dantelate
Sub boneţica mea spălată proaspăt
Şi voi privi cum mâinile inerte, delicate,
Zac în poală lipsite de fior sau freamăt.

Voi porta capot cu flori de toporaş,
Cu şnur care să-mi sărute gâtul;
Voi trage toate perdelele către oraş
Şi voi îngâna un cântec să alung urâtul.

Şi voi uita toţi anii suferinţei în lacrimi adunaţi,
Legănată de balansoar, dând cănii cu ceai câte-un sărut.
Dar, o, cât aş vrea ca anii aceia binecuvântaţi
Să întâzie, să întâzie cât pot de mult!

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După-amiază

Când o să fiu bătrână, liniştită
Şi liberă de orişice dorinţă,
Cu Amintirea-n pat înghesuită
Şi-n loc de foc, cu Pace în fiinţă,

O să-mi strâng părul în codiţe zeci
Sub boneţica mea abia spălată
Privind cum mâinile firave, reci,
Îmi stau în poală aşa ca altădată.

Şi o să mă îmbrac într-un capot
Cu o dantelă să-mi sărute gâtul
Perdeaua va ascunde oraşul tot,
Iar eu voi fredona în taină cântul.

Şi o să uit de lacrimi şi durere
Bând ceai şi balansându-mă într-o parte,
Deşi mi-ar face mai multă plăcere
Ca acei ani frumoşi să stea departe.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-apasă greu urâtul

Te-apasă greu urâtul... Şi n-ai cu-i să-ntinzi mâna
Când sufletul vuieşte de furtuni.
Dorinţe?... Nu-i zadarnic să tot doreşti într-una?
Şi anii trec, toţi anii cei mai buni!

Să iubeşti?... Dar pe cine?... Vremelnic, n-are rost,
Iar veşnic, greu e să găseşti iubire.
Te uiţi în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Şi totu-i mic, necaz şi fericire.

Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Şi când te uiţi ce-i viaţa, cercetător şi rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.

poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curăţenie de primăvară

Astăzi scriu despre IUBIRE cu litere mari, de foc!
(focul arde tot ce-i rău şi mi-aduce doar noroc)
Întorc spatele spre lumea care-mprăştie minciuna
despre una, despre alta, despre cât de rea e Luna...

Fac curat în casa noastră şi vorbesc cu steaua mea,
o descânt, o ţin în poală, îi cânt toată dragostea
şi ea alungă blesteme, dă cu ele-n vârcolaci,
scapă curtea de năpârci, de vampiri şi mii de draci.

În linişte, împăcată, beau un ceai de levănţică,
m-odihnesc lângă parfumul unei flori de angelică,
îmi las sufletul să cânte, când soarele mă răsfaţă,
îmi şterg lacrimi, uit coşmaruri...
Bună dimineaţa, viaţă!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş mai fi tânăr o dată...

De-aş mai fi tânăr o dată,
Că şi vântul aş zbura.
Către tine draga fată,
De iubit nu m-aş lăsa.

Aş întoarce roata morii
Anii toţi... i-aş măcina.
Şi când se întorc cocorii,
Te-aş aduce-n casa mea.

Aş fură sarutu- ţi dulce...
Pe ascuns, că nu-i deajuns.
Anii îi pierd la răscruce,
Unde oare mi s-au dus?

Aş da norii la o parte,
Să văd ce e sus pe cer,
Anii mei îi vreau... şi dreptate,
Înainte ca să pier.

De-aş mai fi tânăr o dată...
Doar pe tine te-aş iubi.
Inima ţi-aş da-o toată,
Fie noapte fie zi.

Ştiu că asta nu se poate,
Că anii nu se întorc.
Dar as vrea ca doamna moarte,
Pe un deget să o joc.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izolaţi în România

În satul ăsta nu mai latră câinii,
La ce-ar lătra, când satul e pustiu,
Când liniştea acestui prea târziu
Zădărniceşte drumurile pâinii?

Doar doi moşnegi pe lăiţi, lângă porţi,
Slăbiţi de anii grei, aduşi de spate,
Trimit spre drum priviri înceţoşate,
Ca la vederea propriilor morţi.

Speranţe n-au, cu gândul la apus,
Mărturisesc, încet, cu vorbe triste,
Că n-o să aibă cine să asiste
La-nmormântarea ultimului dus.

Doar dincolo de drumul noroios,
Cu două flori de toporaş în mână,
Cu cizme lustruite, o bătrână
Aşteaptă învierea lui Hristos.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără griji

Anii trec mai uşor decât ne închipuim,
Îi căutăm în sertar şi brusc nu-i mai găsim;
Nimeni nu ştie precis unde se duc anii ăştia aşa,
Eu cred că probabil se adună
Şi stau împreună
Undeva!

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...

Aş vrea să te păstrez lângă mine, aproape de tot,
De-aia am conceput un buzunar special la capot...
În el încapi doar tu şi nimeni altcineva,
Se-nchide cu fermoar
Şi-năuntru doar
Argint şi catifea!

Tu poţi să vii oricând
Şi să stai aici cât doreşti,
Şi când e ziua ta
Am să-ţi cânt şi-am să-ţi spun poveşti...

Ce zici, ce idee!
Ţine-o sub cheie,
Ai grijă de ea!...

poezie de Alexandru Andrieş
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins în părul meu...

A nins în părul meu cu ghiocei
Şi iarna vieţii îşi arată blana,
Eu o sfidez trăind din amintiri,
Care îmi completează zilnic hrana.

Nu vreau să îmbătrânesc precum copacii,
Ca obrajii să mi se asemene cu scoarţa lor,
Dar recunosc că toate oasele mă dor
Şi asta mă disperă, ca şi anii.

A nins în părul meu cu ghiocei
Şi rău îmi pare că îmbătrânesc,
Dar ciclul vieţii e normal, firesc,
Degeaba contra timpului mă răzvrătesc.

Voi face şi eu ce face toată lumea veche,
Mă voi plimbe pe-alei fără pereche...
Cu traista amintirilor la purtător,
Ca să închei frumos ultimii ani sau clipe.

Nici să trăiesc prea mult n-aş vrea,
Să fiu povară celor dragi din jur,
Bătrâneţea haină veche, grea,
Aş vrea s-o port cu demnitate, nu s-o îndur.

De moarte nu îmi este frică,
Simt că sfârşitul este un nou început,
Sufletul îmi spune că voi fi fericită,
Dincolo de bariera vieţii, în necunoscut.

Avere n-am, să las în urma mea,
Decât cuvintele sfătoase pe care le-am primit...
Şi cuprinsul poveştilor trăite,
În preajma celor ce m-au cunoscut.

Aşta e viaţa, un balansoar cu fapte,
Iubiri frumoase fără acte...
Un amalgam de sentimente şi trăiri,
Înţelepţiri de viitor pentru nepoate.

Viaţă, vector către necunoscut,
Iubeşti doar ţintele înalte.

poezie de Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârfu cu dor

Atâtea amintiri ce mă-nconjoară,
cu vechi iubiri sosite seara-n zbor,
un nevăzut şi magic Vârf cu Dor
îmi readuc pe strune de ghitară.
Un Vârf cu Dor pe chipurile voastre,
femei iubite adesea-ntâmplător,
rămase-apoi în taina unui dor
ivit din miezul zărilor albastre.
V-aştept şi-acum, în fiecare seară,
din Vârf de Dor să coborâţi aş vrea,
să vă sărut în prag, de veţi intra,
când frigul vă alungă de afară.

Eu vă primesc în cameră oricând,
să vă cuprind ţinându-vă în braţe,
să mângâi trupul vostru, tremurând,
când vrea de gâtul meu să se-agaţe.
Veniţi pe rând, când dorul vă doboară,
să vă iubesc, cum o făceam cândva,
nici-una însă-n taină să nu-mi ceară
în locul amintirilor să stea!...
La miezul noapţii toate să plecaţi
spre Vârf de Dor cu brazii care plâng
de Mal Cu Flori, Fieni sau Adunaţi,
de Buciumeni, de Deal Frumos şi Crâng

poezie de Corneliu Neagu (29 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârfu Cu Dor

Atâtea amintiri ce mă-nconjoară,
cu vechi iubiri sosite seara-n zbor,
un nevăzut şi magic Vârf cu Dor
îmi readuc pe strune de ghitară.
Un Vârf cu Dor pe chipurile voastre,
femei iubite adesea-ntâmplător,
rămase-apoi în taina unui dor
ivit din miezul zărilor albastre.
V-aştept şi-acum, în fiecare seară,
din Vârf de Dor să coborâţi aş vrea,
să vă sărut în prag, de veţi intra,
când frigul vă alungă de afară.

Eu vă primesc în cameră oricând,
să vă cuprind ţinându-vă în braţe,
să mângâi trupul vostru, tremurând,
când vrea de gâtul meu să se-agaţe.
Veniţi pe rând, când dorul vă doboară,
să vă iubesc, cum o făceam cândva,
nici-una însă-n taină să nu-mi ceară
în locul amintirilor să stea!...
La miezul noapţii toate să plecaţi
spre Vârf de Dor cu brazii care plâng
de Mal Cu Flori, Fieni sau Adunaţi,
de Buciumeni, de Deal Frumos şi Crâng.

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, Bucureşti, 1016
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt boem

mi-e dor să mai ascult al izvorului şipot
să-mi răcoresc obrajii ridaţi şi plânşi
regret că am îmbătrâit şi nu mai pot
să strâng în suflet toţi anii necuprinşi.

mi-e dor să revăd prietenii vechi
mi-e dor de anii tinereţii mele
când descopeream în zodii amintiri străvechi
despre lună despre soare despre stele.

sunt doar o frunză în arborele vieţii
mă loveşte vântul mă striveşte furtuna
adesea moralul mi-l ridică poeţii
imaginând iubirea pentru totdeauna.

sunt floarea umezită de roua dimineţii
cu sute de petale şi nu mi-e totuna.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Când am murit întâia oară, nu s-a schimbat nimic;
Au urmat nişte zile fade, după mai vechi tipic.

M-am ţinut dreaptă, cu fruntea sus sub crugul cel ceresc,
Deşi n-am avut curaj spre luna nouă să privesc.

N-am îndrăznit privi nici ploaia care cânta-n cădere,
Iar sub coaste mi se trezise o altfel de durere.

Când am murit din nou, m-au îngropat adânc şi,-întru Domnul,
Au rostit ştiutele cuvinte să-mi sfinţească somnul.

Mi-au pus coroane-alături din flori şi frunze, petale moi;
M-au coborât în groapă-într-un sicriu de lemn, apoi.

Acum eu zac aici cu oasele-înnegrite ca tutunul,
Veghind cum trec pe lângă mine viermii, unul câte unul

epitaf de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă vei uita

Te măriţi, şi ştiu, vei naşte prunci,
Veţi avea cămin şi alte cele
Dar aşa frumoasă ca atunci
Când erai stăpâna vieţii mele
Nu vei fi tu niciodată,
Niciodată.

Anii vor veni mereu şiraguri
Ca soldaţii la cazan flămânzi.
Din viaţa ta de miez şi faguri
N-o să aibă Moartea nici de prânz
Poate doar o simplă, tristă cină,
Tristă cină.

Ce bătrână, palidă şi goală
Vei rămâne peste trei decenii!
Sângele tău, astăzi în răscoală,
Va fi rece, rece. Doar vedenii
Despre tot ce-a fost vei mai avea,
Mai avea.

Ca strigoii vor veni la tine
Din iubirea noastră ne-ntâmplată
Gândurile, visele haine.
Nu mă vei uita tu niciodată;
Sufletul cu altul ţi-i zadarnic
Darnic.

poezie celebră de Mihai Beniuc din volumul Poezii -Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1960
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să-mi fii acum aproape

Aş vrea să-mi fii acum aproape, să-ţi sărut ochii plânşi şi trişti,
Să-mi sprijin fruntea iar de tine să mă conving că mai exişti.
Şi-n taină s-mi ascund tristeţea în zâmbetul ce ţi-a-nflorit
Pe buzele ce-ntrun sărut, trezesc fiori din vremea-n care ne-am iubit.

Aş vrea să vezi că-i primăvară şi iarăşi florile-ţi zâmbesc,
Iar din cenuşa astăzi stinsă renaşte totul şi-i firesc.
Copacii iarăşi au păduri cu tril de păsări în perechi,
Ce consfinţesc metamorfoza acelor ritualuri vechi.

Eu incă te aştept sub luna ce-a tăinuit iubirea noastră,
Lăsând să curgă râuri multe din apa limpede albastră.
Aş vrea să-mi fii acum aproape să-ţi mângâi părul răvăşit
Şi-n taină să strivesc sărutul cel pentru care te-am iubit.

Iubire vino singur, nimic din amintiri tu să nu ei cu tine,
Cu cât vei fi mai blând cu cu-atâta totul e mai bine.
Şi vom chema din largul mării pescarii drumul să ne-arate
Ca să lăsăm în urmă totul iubindu-ne cât mai departe...

Cu drag din drag te voi chema mereu în marea veşnicie
Acolo ca şi-aici, iubire ca a noastră nu poate să mai fie,
Sărut lângă sărut am pus în mantia ce trupul tău îl înfăşoară
Şi aş începe iar şi iar să îţi sărut fiinţa toată ce azi mă înfioară.

Aş vrea să-mi fii acum aproape,
Mi-e dor de tine, pentru a câta oară...!

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teorie

Ba-s îndrăgostită, ba deloc,
Astfel mă duc, astfel mă întorc.
Lasă vorba, pune jos stiloul:
Ştiu ce-i vechi şi ştiu şi noul,
Ce a fost cântec s-a cântat,
Toate vorbele s-au spus;
Când am fost mică, m-au lăsat,
Cred, în cap să cad, de sus.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata tristă

Firul gândului frumos
Un suspin mi-l taie,
Că de-atâta vreme cos
Singură-n odaie.

Şi doar mâna mea, cu greu,
Flori de fir împarte.
Flori aleg, — dar gândul meu,
Gândul mi-e departe!

Uneori, când ţin la piept
Strânsă cusătura,
Închid ochii şi-l aştept
Să-mi sărute gura.

Iar când umbra serii vine
Dorul creşte-n mine
Şi tristeţea mă doboară
Grea, ca o povară...

O, ştiu bine că-n zadar
Dragostea mă mână
Să-l aştept cu lacrimi iar
Noaptea, la fântână.

Nu mai vine să-i şoptesc
Dorurile toate
Şi la sân să-i încălzesc
Mâinile-ngheţate!

Ci doar vântul nopţii rece
Fruntea mi-o sărută,
Peste codri luna trece
Galbenă şi mută.

Lung suspină-n freamăt greu
Fagii de pe coaste...
Noapte dulce, dragul meu
A plecat în oaste.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de trandafiri

Gâtul e uscat şi limba amurţeşte. Aerul scârţâie precum tabla.
Ciocanul greu al sângelui bate luna de la interior.
Repede pătrunde în plămâni nisipul umed al răsuflării.
Vrei să fugi dar cu toată forţa te loveşti cu fruntea de perete.
Simţi un slab miros de trandafiri. Părul tău lung, foşnitor îţi atinge obrazul.
Mâinile cuiva, da, mâinile albe, feciorelnice ale cuiva, îţi mângâie blând gâtul.
- Aşa de mult aş vrea - îţi spui în şoaptă - să fii un vis.

poezie de Mieczyslaw Kozlowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă...

(eşti frumoaså... primăvara când înfloresc pomii, vara, toamna când se coc strugurii si iarna când frumuseţea ta rămâne neatinsă)...

Viaţă, viaţa cum mai treci
Printre flori şi tămâioasă,
Anii se duc nu îţi pasă
Te strecori de parca-i fi
Iederă ce creşti pe zid!

Când mă-ntorc să te privesc
Nici măcar nu te găsesc,
Să rămâi la locul tău,
Eşti fugară, vrei să pleci!

De-aş lupta cu munţi de piatră,
Tot îmi smulgi anii din viaţă
Şi mă faci să râd uşor
Doar de te-ai opri în loc!

Viaţa, viaţă să nu uiţi
Cât de preţioasă eşti
De eşti tânăr sau båtrân
Toţi te roagă să rămâi!

Chiar sărac, bogat de eşti,
Tot ai vrea să mai trăieşti
Şi te cert seara de seară
Să nu uiţi de-a ta povară!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu

Puştoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ţi ajung
Anii tăi tineri, făr-de-păcat –
În mine iluzii absurde se zbat.

Iluzii absurde cum că-ntre noi
Bâzâie dragostea ca şi un roi
De-albine de aur, dulce-nţepând,
Despre iubire şi ură-ngânând.

Sentimental – ştiu sigur că nu-s –
Anii de aur mi s-au cam dus
Şi sufletul meu e tot mai sărac –
Şi-s tot mai cinic şi tot mai posac.

Căci deşi trupul mi-e încă bun –
Sufletul meu e doar moş nebun
Vreau să te-ating dar simt că-s impur
Şi rău mă mai doare privirea-ţi de azur.

Puştoaică dragă, cu gura de foc
Sunt plin de tristeţe şi de nenoroc
Tu poţi, eu nu pot deloc să-ţi ofer
Dragostea-aceea ce duce la Cer.

Puştoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ţi ajung
Anii tăi tineri – căci, vai! Anii mei
Trecut-au aiurea, făr-de-temei.

Puştoaică dragă, cu părul bălai,
Cu ochii de azur, ce duc către Rai
Ştiu din privirea-ţi că ne iubim -
Dar eu-s pe calea spre ţintirim.

Ştiu că iubirea nu-i un păcat
Dar sufletul tău – în tandreţe bogat
Şi sufletul meu – moşneagul nebun
Sunt ca şi acul în carul cu fân.

Puştoaică dragă, cu suflet candid
Atâtea iluzii în mine ucid...
La marginea zării croncăne-un corb –
Iubirea e oarbă – eu nu sunt orb.

... Puştoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu regrete pot să te ajung
Aproape, departe – sunt, par anii mei
Ce-n fugă zburat-au făr-de-temei.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

DOROTHY PARKER
Dacă vrei să ştii ce crede Dumnezeu despre bani, atunci
priveşte-i pe cei cărora le dă.

citat din Dorothy Parker
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ea

Dor de calda ei povaţă
şi de pâinea cu dulceaţă.
Dor de mâinile ei fine,
care ştiu doar să aline.

Dor de zilele de vară
când ieşeam desculţă afară,
culegând pe lângă ea
"Flori de nu mă uita".

Dor de bunica mea frumoasă
Cu părul ca de mătase
Şi cu ochii veşnic vii
Când îşi vede ai săi copii.

Însă dorul se topea
când braţele le împletea
în jurul meu, văzând iubirea
şi-n suflet, lăsând amintirea.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!