* * *
pe mâinile mele se vad toate urmele
gâtul porumbelului le-a patat
cu purpura și parere de rau.
obrazul pe care l-am lovit
sângereaza o rusine necontenita.
mă bazez pe niste manusi
de piele moarta
din câinii mangaiati
cu o metaforica lesa.
scoate-mi inelul
ca să te pot scutura de soarta.
mâna a destinului
și tu te-ai patat
de mielul dus la altar
pe o poarta care nu mai ducea
în biserici.
doar manusi albe
vinde paracliserul,
ceruite bine.
aleluia cine le-o recunoaște
mirosul de tamaie.
o domnita insingurata
pune mâinile
una peste alta,
se aprinde giulgiul.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâini
- poezii despre religie
- poezii despre porumbei
- poezii despre oi
- poezii despre moarte
- poezii despre câini
- poezii despre creștinism
- poezii despre biserică
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.