Busuioc uscat
noaptea lăcrimează și norii se agită
la o casă se închid ferestrele
și se citesc mai departe stelele
vântul se trezește din somn și flutură
satul deschide un ochi
nu merită mai mult zăpușeala
mirosul de busuioc uscat
pătrunde prin odăile cu icoane
nu pot să dorm
ce frumos este să simți aerul
cum te ridică-n cuvinte
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.