După amiază
Când voi fi bătrână, cu viața împăcată,
Și jarul dorințelor va fi ațipit în trupul rece,
Doar eu și-Amintirile împărțind perna toată,
Psalmodiind lângă foc vechi farmece,
Îmi voi pieptăna părul în șuvițe dantelate
Sub bonețica mea spălată proaspăt
Și voi privi cum mâinile inerte, delicate,
Zac în poală lipsite de fior sau freamăt.
Voi porta capot cu flori de toporaș,
Cu șnur care să-mi sărute gâtul;
Voi trage toate perdelele către oraș
Și voi îngâna un cântec să alung urâtul.
Și voi uita toți anii suferinței în lacrimi adunați,
Legănată de balansoar, dând cănii cu ceai câte-un sărut.
Dar, o, cât aș vrea ca anii aceia binecuvântați
Să întâzie, să întâzie cât pot de mult!
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Cartea "The Portable Dorothy Parker Paperback" de Dorothy Parker este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Nu este introdusă data nașterii pentru Dorothy Parker. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.