Aniversare

înfăşurat de neputinţă
e râsul meu pe eşafod
şirag de buze ce aleargă
sub arcuirea unui pod

călăi cu aripi de mătase
îmbrăţişează temători
rotunda mea aniversare
în şirul scurt de muritori

aroma sângelui pătrunde
butucul rostuit sub piept
cuţitul deschizând ectopii
răspunde umărului drept

la poarta raiului e vamă
dar am s-o trec nepedepsit
de când mărturisit destinul
e fără să fii fost iubit

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă stare de veghe

E-atât de rău când trec
din Spirit în carne
şi-atât de bine, când-napoi mă-ntorc...

Eu nu-s de-aici.
Lungi cărări străbat, de mă renasc,
de Sus şi pân’ aici.
Ce... ce chin e când mă nasc...
şi ferice sunt când de vlagă mă storc.

Pentru mine, în Astral
când eu cu sufletu-mi orbecăi,
e vis de voal, e-un ideal
şi liber tot ca-n vis mă-mprăştii-n mii de căi...
Dar, uite, că şi asta are un sfârşit
Tot jucându-mă la infinit,
m-am trezit.
Drumul era drept.
Pe partea stangă – întuneric, frig
strigăte, haos.
Pe partea dreaptă – lumină, cald,
partituri in vânt.
Când dumul s-a sfârşit,
pe stanga – Poarta Iadului
pe dreapta – Poarta Raiului.
Fără de voinţă, picioarele mă duc
spre Poarta Iadului.
Un înger de pe cea a Raiului,
îmi face semn să vin şi-mi spune:
"Dacă vrei să mori, intră!
Aici toţi sunt vii!"

poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţia de pe poarta Raiului

Pe poarta Raiului, Creatorul
A scris, să ştie tot poporul:
"Nu intră-n Rai" – şi-aşa stă treaba,
"Cei care au trăit degeaba!"

epigramă de George Budoi (6 aprilie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Poarta Raiului

Un chirurg dintre aceia ce domnesc peste Urgenţă,
Decedat, de Sfântul Petru e e oprit cu vehemenţă
La Portiţa cu tăbliţă "Muritori fără de viciu":
- Furnizorii intră numai pe intrarea de serviciu!

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Rai versus iad (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă sângelui

deschid un şir de uşi, iubite
singurătăţii sângelui meu,
care tresaltă în adoraţie
călătorind prin celălalt sânge
e muzica unui vis de tânără fată,
călătoria unui vis început demult
în care sângele meu aleargă, aleargă
până în abis ca un leopard flămând,
fără să-şi piardă mireasma vreodată
de roşu rubiniu sau de agată
el trece pragul, tresaltă
şi se varsă în oceanul infinit de simţuri.
înfloresc pe muzici muşcate rotate
într-un trup curat de fată
dimineţile îşi cresc pruncii
în ferestre printre azalee parfumate
chipurilor noastre le-a înflorit
lumina despletită
la urechi, în loc de cercei,
în loc de aripi, pe spate
în grădina lui Adam
pruncii mănâncă merele toate.
Îmi place · Comentează ·
Distribuie

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astarte

când treci cu carnea lucitoare
prin încăperea sufletului meu
o sete lactee mă doare
tăioasă
profundă
mi-e greu...

totu-i statornic
poate sunt
blasfemice ulcioare zidite în pământ
credinţa însă
credinţa nu mai este
ascund la sân o tânără poveste
şi ruga ce te-ntreabă
ce răspunde
şi floarea-n care voi pătrunde
cum urcă cerul scara amăruie
cu amintiri din fluviul ce se suie
şi înfioară găsita rătăcire
de sânge crud
în cruda năruire
şi ispitirea care mă străbate
prin încăperea sufletului meu
fecioară din sidon
astarte

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi o undă

Am prins aripi şi am zburat
Îţi mulţumesc dragul meu
Eu trandafirul l-am luat
Iubit ai fost te voi iubi mereu

Ce m-aş fi făcut fără iubire
O floare uscată fără sevă
Ce eram dacă nu te vedeam
Fără lacrimi doar o Evă

Dacă nu te cunoşteam
Era doar noapte fără şoapte
Într-un loc eu mă roteam
Fără Lună fără vise luminate

Plec mă simt însingurată
Un vis de inocenţă am fost
Am fost lină şi plăpândă
Am trecut ca şi o undă

Te iubesc lacrima n-are rost
Este disperare neputinţă
Soarta ne poartă cu-n rost
Nu fi învins ai credinţă

Cea fost a fost el va trece
Şi trandafirul se va vesteji
Lăsăm tristeţea ca să plece
Să vină fericirea nu vom jeli

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru primăvară rece

sferturi reci de soare
fără niciun ban
ard în primăvară verdele din drum
când îmbrăţişate
lângă vechiul han
trec pe sub fereastră sălcii gri de fum

şubrede speranţe dorm adânc în teci
strânse-n adăpostul marelui concept
stelele polare
încă douăzeci
rotunjesc rotula din piciorul drept

frunze precum pielea micului cais
au un ritm aparte
parcă maternal
bruma stă în sânge într-un trainic bis
şi-nfloreşte
iarăşi
longitudinal

este frig în gestul de-nceput de an
câtă contopire am găsit în noi...
dar
va şterge mâine zâmbetul profan
apa ca o gheară
ce-a rămas din ploi

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medievalul şi Modernul la poarta Raiului

Se ciondăneau între ei
Nevinovaţi mieluşei:
- Am făcut opt cruciade.
- Eu şapte mineriade!

epigramă de Ştefan Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

Din când în când
la mine-n gând
cobori plângând
sau vii râzând
să te alint,
să nu te mint,
să te încânt
c-un legământ
de drag şi dor
şoptit uşor
ca un zefir
pe-al serii fir,
blând căutat
şi repetat,
tandru rostit
în piept găsit,
calm rostuit,
cald păsuit,
de noi avut,
nicicum pierdut,
tot ce am eu
nu-i doar al meu,
ţie ţi-e dat,
suflet curat,
mă dărui tot
cât vreau, cât pot,
că-s fericit
când sunt iubit!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te văd crescând în aroma lucrurilor care trec, iar lucrurile care trec capătă aroma umbrei tale.

aforism de Nahuel Cero, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepedepsit

Mă mişc, vorbesc, dar ca prin vis,
Căci sufletul mi l-ai ucis;
Trăiesc, dar parcă-s somnambul,
Inima mea-i doar un pendul.

Acum văd totul ca prin ceaţă,
Văd viaţă – a mea nu e viaţă,
Maşină sunt, fără motor,
O apă-s, fără de izvor.

Cerul mi-e lipsit de soare,
Ţărmul meu nu are mare,
Oaza mea-i doar o Morgană,
Eu-s epavă într-o dană.

De ce-ai promis un Paradis
Şi apoi poarta mi-ai închis?
De ce-ai venit, doar ca să pleci,
Pe-ntortocheate, lungi, poteci?

Din suflet nu pot să te-alung,
Cu paşii, nu pot sa te-ajung;
Fără o vorbă, m-ai lăsat,
Ca pe-un copil abandonat.

Dac-ai ştiut de la-nceput,
De ce n-ai spus, cum ai putut –
Că nu mă poţi iubi – şi-atunci,
De ce m-ai luat, ca să m-arunci?

Vinovat că nu m-ai iubit,
Ai cam scăpat nepedepsit;
Dar să ştii, că-ntr-o bună zi
Vine scadenţa; vei plăti!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La porţile Raiului

Morţi cu degete de ceară
Bat la porţile din rai,
Am venit şi noi de-aseară...
Sfinte Petre ce mai stai?

Vino şi deschide poarta
Suntem cam nedumeriţi
Că şi-aici avem tot soarta
De-a rămâne prea smeriţi?!

De baţi ţi se va deschide
Spune cel precept creştin
Noi, fiind sătuli de pilde
Osul vrem să-l odihnim.

C-am trăit degeaba-n lume
Şi am fost o viaţă orbi
Azi, fi'nd dezlegaţi de nume
Nu mai vrem ca să fim robi.

Dar deschide poarta sfinte
Şi-nţelege, de ce taci?
Caron ne-a lăsat la punte
Fără bruma de pitaci.

Morţi cu degete de ceară
Trec alăturea-n infern
Unde dracii ca la moară
Chiar fără pitaci... îi cern!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina Raiului nu-i împrejmuită, însă poarta Raiului există.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă poarta Raiului

Lângă poarta
Raiului,
Om, cu soarta
Scaiului.
Lângă apa
Domnului,
Om, în groapa
Somnului.

Lângă visul
Stelelor,
Om, cu scrisul
Relelor.

Lângă locul
Dragostei,
Om, în focul
Pacostei.

Lângă pomul
Plângerii,
Omul, omul
Stingerii...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul nostru pe sub soare este scurt, iar drumul până la poarta Raiului este de o prescură.

în Pe cararea Raiului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii mei...

Trec anii mei ca păsări călătoare
spre un tărâm de vis nedesluşit
lăsând în urmă clipa care moare
pe-o margine de dor fără sfârşit.
Şi-atâtea vechi speranţe, revenite,
se-adună-n poarta visului ratat
cu tolbele-ncărcate de ispite
într-un trecut cu nume de păcat.

Nu am crezut că timpul le adună
să le aştearnă-n cuget mai târziu,
din poarta neuitării să îmi spună
că m-ai iubit prea mult, fără să ştiu.
Voiam să fie simplă aventură
pe-o margine de timp fără hotar,
iar noi doar visători care îşi jură
credinţă falsă pe un vechi altar.

Privirea ta, rămasă peste vreme
pe umbra unui gând întârziat,
revine din trecut să mă recheme
pe-acel tărâm cu urme de păcat.
S-ajung acolo? - falsă frenezie,
în pragul neuitărilor ce mor...!
Îţi voi păstra doar amintirea vie
în insomnii cernute peste dor!...

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea ta mă-njunghie-n retină

Tăcerea ta mă-njunghie-n retină
Şi clipe trec în negrul lor convoi,
Iubirea zace plină de puroi,
Se stinge ca un fluture-n latrină.

Sărutul tău pe buze mi-e strigoi,
Iar nostalgia parcă-i o jivină
Ce-şi sapă pe sub tâmple vizuină
Şi muşcă infinitul dintre noi.

Ne îmbrăcăm destinul de paiaţe,
Crucificând şi ultimul cuvânt,
În cer se frânge-o aripă de sfânt
Când flori schiloade plâng pe un mormânt;

Se face iarnă când te ţin în braţe
Şi simt că moartea vine să mă-nhaţe...

sonet de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul nostru

Tembelul contestării
acrit de neputinţă...
Invidia, de fapt asta e,
invidia.
Dar râsul strident,
râsul, de ce?
Incredibil, Demiurgul Poeziei,
luceafărul Eminescu,
e socotit nebun.
Când îl vei vedea pe poenar,
aruncând cu piatra,
în muntele ce-l năuceşte,
deja ştii: rana-i mortală...
Minţi, invidiosule, minţi,
am protestat, Eminescu a
fost otrăvit.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti o parte vie a celei ce aleargă

tu eşti o parte vie a celei ce aleargă
preafumegând musonul
în sfertul median
precum cadenţa mării ce a-nvăţat să meargă
săpând în rodnicia acestui ultim an

perfecte ca triunghiul maternelor eşecuri
vor umple
vara mată
mici frunze de bazalt
tu
ispiteşte-mi ochii cu lacrimi în edecuri
când dezvelit de sete ţi-e pântecul înalt

atâtea adevăruri
spre amăgire scapă
ca nişte stoluri moarte de palme
scufundate
în ciutura ce muşcă obositoarea apă
ducând ţărâna arsă prin jgheaburi întristate

alinturi
aşezate pe jilţuri din mătase
îţi fac tremurătoare croieli de roze verzi
până la temelia unei prelungi crevase
te văd pe pantă lină pe care o urmezi

vremelnicia-ţi poate desfăşura sfârşitul
cu darnice libaţii pe care să le sorb
şi să despartă-n mine
urcând cruciş zenitul
văpaia care arde denecuprinsul orb

tu eşti o parte veche
în noua strălucire
şi câte alte taine au mai venit şi vin
tristeţea ce desface trecutul de privire
îmi este amintirea tăioasă ca un spin

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleiadele

când taie dimineaţa subţiri felii din noapte
şi cioburi de lumină ne sângerează pleoapa
fereastra oblonită cu tufele de laur
devine loc în care ne ameţeşte apa

când dorul ne scufundă în metagalaxie
şi radiantul estic peste obraz ne trece
cad valuri meteorii în mii de dioceze
în luna cea mai caldă din anul cel mai rece

când se aprinde gheaţa în inima cometei
şi arde-ntreaga brumă a anilor trecuţi
rămâne inocenţa şi ea ne va pătrunde
multiplicând fiorul atunci când mă săruţi

când plânge simetria cu sevă colinară
şi picură pe trepte cu zgomote de bronz
atunci când totul curge şi totul se disipă
pleiadele respiră în galben alb şi roz

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!