Ție
Din când în când
la mine-n gând
cobori plângând
sau vii râzând
să te alint,
să nu te mint,
să te încânt
c-un legământ
de drag și dor
șoptit ușor
ca un zefir
pe-al serii fir,
blând căutat
și repetat,
tandru rostit
în piept găsit,
calm rostuit,
cald păsuit,
de noi avut,
nicicum pierdut,
tot ce am eu
nu-i doar al meu,
ție ți-e dat,
suflet curat,
mă dărui tot
cât vreau, cât pot,
că-s fericit
când sunt iubit!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.