Tu eşti o parte vie a celei ce aleargă

tu eşti o parte vie a celei ce aleargă
preafumegând musonul
în sfertul median
precum cadenţa mării ce a-nvăţat să meargă
săpând în rodnicia acestui ultim an

perfecte ca triunghiul maternelor eşecuri
vor umple
vara mată
mici frunze de bazalt
tu
ispiteşte-mi ochii cu lacrimi în edecuri
când dezvelit de sete ţi-e pântecul înalt

atâtea adevăruri
spre amăgire scapă
ca nişte stoluri moarte de palme
scufundate
în ciutura ce muşcă obositoarea apă
ducând ţărâna arsă prin jgheaburi întristate

alinturi
aşezate pe jilţuri din mătase
îţi fac tremurătoare croieli de roze verzi
până la temelia unei prelungi crevase
te văd pe pantă lină pe care o urmezi

vremelnicia-ţi poate desfăşura sfârşitul
cu darnice libaţii pe care să le sorb
şi să despartă-n mine
urcând cruciş zenitul
văpaia care arde denecuprinsul orb

tu eşti o parte veche
în noua strălucire
şi câte alte taine au mai venit şi vin
tristeţea ce desface trecutul de privire
îmi este amintirea tăioasă ca un spin

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Votează! | Copiază!