
Teorema cu două necunoscute
teorema cu două necunoscute
când cunoscutele nu sunt știute
decât de noi. Mi-e necesar să știu
că pâinea are firmituri. Ciocănitoarea
e o certitudine de a spune că încă
viața este în noi bătând cu ciocanul
secundelor vârfurile trăirii, adânc
în inimă. Dincolo de privire se-ascund
în falduri, aripile de înger lăsate tribut
zăpezii. Am cu mine piatra încălzită-n inimă
scriu, roșu, adânc, cu litere scrijelite...
mâine este atât de aproape de noi
încât îți simt respirația acoperindu-mi toți porii
crește zborul. Rânduri de psalm
rostec, încet, rugăciunea înălțării...
să mergem acasă...
în locul în care nu ne întâmplăm decât noi
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zbor
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
Citate similare

De ce mă cauți?
De ce mă cauți?
Nici eu nu mai știu
unde m-am rătăcit.
Nu am lăsat firimituri de pâine
în urma mea
Nici flacăra nu am
pentru cale de întors.
Atât știu
Aud dincolo de ureche
o bătaie de inimă
și dincolo de tăcere
o șoaptă
Când te apropii
învie lumina
să știu că tu ești
rătăcit pe calea mea
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- citate de Mirela Nicoleta Toniță despre lumină
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- citate de Mirela Nicoleta Toniță despre tăcere
- poezii despre pâine
- poezii despre inimă
- citate de Mirela Nicoleta Toniță despre inimă
- poezii despre foc
- citate de Mirela Nicoleta Toniță despre foc

cutreier cu pașii cuvintelor
Cutreier cu pașii cuvintelor,
labirinturi de inimi împietrite în nerostire.
Văd cu inima cuvinte golite de vocale,
brutal scrijelite pe inimi-pietre.
Le sterg, alb, cu versuri...
Ȋn unele inimi răscolesc jarul mocnit
al amintirilor
și-l învii apoi cu o lacrimă.
Adun semințe de mac
din inima mea
și le sădesc să răsară roșu de iubire
într-o inimă-stâncă aridă.
Culeg verde din frunze
să reînvii o inimă arsă de galben...
Cutreier...
văd...
simt...
tac...
plâng...
până când răpusă de durere
caut drumul către acasă...
Ȋl găsesc după urmele lăsate
de miile de cioburi de cuvinte
sparte de alte suflete în inima mea...
îmi sângerează alb cuvintele,
le adun în două palme fierbinți,
le infășor cu pansamentul
ultimului puls de iubire nesfărâmat de ură
și...
adorm letargic
în visul vieții
în care
îngerii au aripi de cuvinte...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cuvinte, poezii despre voce, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre verde, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Ofranda
leg părul cu o eșarfa și în difuzoare
aud moonlight sonata
într-o oarecare zi fusesem fără auz
deloc
simțeam cu degete febrile, muzica
în taina lacrimilor
melodios și-o lună rotunda
scapara peste varfuri de brazi, doruri
tăcute, spuse doar în șoapta
la sfat cu mine insami și din toate valurile mării
am ales pe cel mai anonim și din toate verile
mi-aduc aminte de cea care a început
cu cireșe la urechi râzând sub crengi
cu frunze verzi ca privirea din care sorb trăirea
azi încă aud și dacă închid ochii
pășesc peste note ca pe un cor de sunete
acum nu vreau să aud cu urechile
ci vreau să simt cum mă sfredelește
o privire atât de adânc încât sculptez secunde
pentru raftul din mine pe care așez, ofrandă,
lacrima...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre vară, poezii despre sunet sau poezii despre sfaturi

Alb
Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre albastru, poezii despre zâmbet, poezii despre zile sau poezii despre poezie

Am luat cu mine
Am luat cu mine
pe drum de poveste,
o inimă bolnavă
și pe mine bolnavă de inimă.
Autoportretul a rămas
agățat în peșteră
unde fiecare stalactită
plânge
pentru un capăt de drum...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cardiologie, poezii despre speologie, poezii despre plâns, citate de Mirela Nicoleta Toniță despre plâns, poezii despre boală sau poezii despre autoportrete

Cuvintele dor când sunt lăsate să-și aștepte rostirea.
Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cuvinte
Printre litere suave
acasă este locul sărbătorilor sublime
cu miros de scorțișoară de vanilie de rom
cu prieteni care știu cu iubiri să mă anime
cu oaspeți unul și unul antrenant ca un atom.
acasă este locul unde visez frumos
minuni să se întâmple ca-n noaptea de Crăciun
în sufletul curat să se nască Cristos
spiritul de lumină- înțeleptul străbun.
acasă este locul cel mai pacifist
departe de războaie de pericole grave
cu colinde îngerești ce frâng momentul trist
cu armonii de suflet pogorâte din slave.
acasă este locul unde mă simt artist
care compune slove din litere suave.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre înțelepciune, poezii despre tristețe, poezii despre sărbători, poezii despre război sau poezii despre prietenie

În înălțimi sunt păsări cu ochi atât de viu
În înălțimi sunt păsări cu ochi atât de viu,
Încât fără de teamă privesc oricând la soare;
Dar altele nu-ndură lumina-i sclipitoare
Și ies, la ceasul nopții, din cuibul lor, târziu.
Și sunt și fluturi care se-apropie cu dor
De focul ce sclipește, crezând c-o să-i aline;
Dar focul le aprinde aripile lor fine...
Vai! locu-n lume nu mi-e decât în rândul lor!
Căci nu-s atât de tare să-ndur lumina vie
A mult iubitei mele, nici să m-ascund nu știu
Prin colțuri de-ntuneric adânc, la ceas târziu.
De-aceea simt destinul mereu cum mă îmbie,
Cu ochii slabi și umezi, la Ea să mă tot uit,
Deși c-am să mă mistui în focul ei, nu uit.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre înălțime, poezii despre păsări, poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre frică sau poezii despre fluturi
Of, inimă!
Of, inimă de lut și cer
Și de zvâcniri celeste,
Nu vreau să știu de o să pier,
Nu vreau să-mi dai de veste.
Te simt de zeci de ani bătând
Neobosită parcă,
Nu ai dormit de-atâta timp
Și nu te-ai plâns vreodată.
Of, inimă de lut și cer,
Din carnea mea de mamă,
În dragostea plecată ieri
Noi am trăit o dramă.
Dar astăzi te-ai îndrăgostit
La fel ca prima dată
Și-ai tresărit din nou un timp,
De fericire toată.
Și-acum zâmbești și acum râzi,
Te simt bătând nebună,
De parca-ai vrea să-mi ieși din piept,
Te simt și nu-i de glumă.
Of, inimă de lut și cer,
Ești tot așa credulă
Și ai uitat câte iubiri
Le-am plâns sub clar de lună.
Nu te urăsc niciun moment,
Îmi ești atât de dragă,
Of, inimă de lut și cer,
Cine să te-nțeleagă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre trecut, poezii despre somn, poezii despre râs sau poezii despre prezent
Priveghere. Temnița clipei
Arunc o privire pe cerul înalt
Părută numărare de clipe
Sclipesc doar bătăile inimii cald
Printre norii betegi, făr de-aripe
Caut să scriu în ocheade prelungi
Scrisori de rămas bun în lume
Nu reușesc decât lacrimi nătângi
Zvon de sînge-ngropat în cutume.
Sunt iar singur în veac efemer
Aplecat peste temeri și rană
Înflorește în ochiul meu drept un prier
Și iubesc, și respir, și mi-e teamă.
În odaie, pe seara ce cade îți scriu
Ca pe o mantie-n falduri, prelungă,
Cu penelul acesta de taină, târziu
viața mea, scrijelită-n săpun și în umbră:
Sunt aici, printre lucruri, pustii
Mai pustii decât albe siberii
Sunt aici, printre morții cei vii,
Vii ce-n moarte dau farmec durerii...
Tu rămâi lângă mine și în mine sfioasă
Ca briza de mare-n apusuri
Amintește-mi cât ești de frumoasă
Când săruți orizontul cu spusuri
Și urcă pe seara ce duce la cer
În voal de lumină,-n rugare
Lasă-mi loc ca să pun un cuvânt de străjer
În această inimă care tresare
Doar atunci, răstignit, între clipă și veac
Voi găsi un răstimp de tăcere
Doar atunci, se va face dragostea leac
Și în inimă suflul tău adiere...
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre seară sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

An învățat
Am pansat spinii trandafirilor cu maci
până când am invățat că iubirea este.
Am fabricat dulcegării afumate,
hrană pentru o inimă exilată în aburul norilor,
până când gheața realitații m-a învățat
că a fi
este
Nu a fost...
Am contopit lacrimile cu trupul mării
până am învățat că sarea durerii
curată alb o rană însângerată.
Am ars suflet cu focul deznădejdii
până am înțeles că cenușa
zămislește sâmburele renașterii.
Am căutat zborul în stoluri de păsări
până am înțeles că aripile mele
cresc inimii cu fiecare răsărit de soare.
Voi coborî în abisul ființei
până când sfârșitul lui a fi
va începe cu a fost...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre trup și suflet, poezii despre trandafiri, poezii despre sânge sau poezii despre sfârșit

Dor de mare
Astăzi,
iarba a înverzit printre pietre
din nou sânul naturii e verde.
Mai aspru e vântul, aridă-i trăirea.
Mă plimb printre pietre
inventez forme în culori și semne.
Mi-e dor să știu apa cântând către maluri.
Închid iară ochii și merg către valuri.
E-n suflet dorința să simt mai aproape
săratul ei gust, mi-e marea aproape,
în suflet mi-e pace.
Albastră e rana ce-mi fulgeră ochii.
Amintirea mă doare și încet, cu o șoaptă,
apropii de buze, pană și-o scoică.
Dorul de mare urcă spre tâmple,
o lacrima sfântă e semnul de cruce...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plimbare, poezii despre pace sau poezii despre ochi
Căutare
Am căutat iertare
prin plânsul vremii ce au înecat luceferi în ore
și orele se ceartă pentru minutul iubirii pierdut pe Dealul Așteptării,
nu mai înțeleg rostul vieții, în acest vacuum mă simt golită
de către Ieri, Azi și Mâine, trei verticale ce mi-au tăiat inima
dureros de adânc și umilitor.
Am căutat înțelegere
șlefuind piatra ce de aproape se transformare în stâncă
bătută de vise, de lacrimi și de câte un dor
ce albise timpul dincolo de noi,
dar cerul albastru a trimis pe rând stele
și noaptea era atât de aproape de mine
încât am atins cu degetele mele de cerneală, ochii lunii.
pe care am scris emoționată "îndurare".
Am căutat fericirea
în iarna așteptării când pe geamul iubirii, flori de gheață
se conturase atât de bine
încât nu s-au topit nici în vara dezamăgirii.
eu, troienită la poale de dor, mai speram
în ajutorul steluțelor argintii ce se lăsau peste mine ca un un vis
Am căutat amintiri
în hăul toamnei și-n căpița de cuvinte
a căror cerneală se uscase de mult
și-n pustiile nopți, când luceferii, întorși spre un alt timp,
nu-mi mai luminau pașii spre mâine.
Obosită de atâtea căutări,
am eliberat Timpul de ierni și de toamnele aducerilor-aminte
ce mă îndemnau să ating cu degetele mele de înger credința iubirii.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre iarnă

Aș vrea să am...
Aș vrea să am o dată captivă în inimă,
o flacără...
Să simt iubirea ei arzând pentru mine...
Aș vrea câteodată
să zbor agătată în aripi de fluture,
dansând crepuscular pe-o geană de rai.
Aș vrea câteodată
Să sărut privire de copil
Cu zămbetul a doi ochi albaștri...
Aș vrea poate odată
să dorm la umbra unei frunze de stejar,
să citesc printre vise,
scrisori de istorie...
Aș vrea doar o dată să alerg pe un drum,
să scriu cu pași
destine încuiate în inimi,
părăsite de aripi,
îngropate în galbenul filei,
răsfirat printre "a fost odată..."
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre scrisori, poezii despre ochi albaștri sau poezii despre lectură
Autobiografie corporală
bărbia mea cam strâmbă și-ntr-o parte
e o aluzie ironică și tristă
la indecisele iluzii ce deșarte
în versurile mele mai persistă
iar ochiul meu adânc și obosit
izvorul meu de vise și lumină
se stinge ca un astru rătăcit
în universuri paralele de retină
auzul meu perfect ca un auz
călcat de Ursa Mare pe ureche
mă face ca să simt pân -la refuz
c-accentele din versuri n-au pereche
și mână ruptă și piciorul frânt
și inima mai moartă decât vie
sunt un tribut mereu plătit în vânt
ca-n vers să fiu o pură armonie
a mai rămas doar craniul meu chel
și creerul cu dram de rațiune
și-nca ceva mai mult decât rebel
mai mult decât adânc, decât genune
dar nu mai mult decât un instrument
a unui infinit de energie
din care curge flux adiacent
acestei rațiuni de apă vie
de aia și sunt rob, de aia scriu
de aia-s sugrumat de fantezie
să știe toți, că lutul pământiu
ca chip și asemănare e Poezie
Infinitate, iartă-mă c-am obosit
Divinitate, sunt mereu la datorie
de Tine numai Doamne, sunt iubit
Și Te iubesc -o recunosc-la nebunie
Și-Ți mulțămesc că am un drept întreg
să mă aștern în simple rânduri pe hârtie
și dispunând de libera alegere- aleg
de pe hârtie să mă scurg în veșnicie...
poezie de Iurie Osoianu (16 august 2017)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii

Inimă
Inimă de ceară,
Fierbinte,
Te topești
În tumut de cuvinte...
Inimă de mătasă,
Ca un râu de sentimente
Schimbătoare mereu.
Inimă de sticlă,
Transparentă și rece,
Pe care picuri de ploaie trec
Ca o avalanșă de stele,
În oceane de miere...
Inimă de chihlimbar,
Un poem ruginiu
Pe care îl cunosc din copilărie,
Înger cu
Inimă de metal,
Ca un dangăt de clopot sunând
Până dincolo de mormânt.
Inimă de dor, de fluture care zboară
Pe cerul abia ivit
Din plapuma frunzelor ruginii,
Te-am tivit cu lacrimi și arome de scorțișoară,
În nopți de nesomn...
Dar tu, nerecunoscătoare,
Ai pe obraz, doar lacrimi amare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre ocean, poezii despre nerecunoștință sau poezii despre miere

Noi oamenii
când vremea testamentului
va alunga minutarul de pe cadran
noi, oamenii, vom fi încă aici
respirând greu și aproape fără suflare
versuri mai albe ca aburul locomotivei.
cândva poștașul bătea de două ori
iar sârma ghimpată mai despărțea
gardul vecinilor de câmpul cu maci.
problema întotdeauna este o ecuație
cu o necunoscută sau două,
viața,
Iisus răstignit pe troiță
plânge cu lacrimi de sânge
satul ce-a rămas în copilărie
parcă nu mai este nici măcar
în pietre de hotar
la marginea lumii.
testamentul se scrie în noi...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre testament, poezii despre vecini, poezii despre trenuri, poezii despre sat sau poezii despre poștă

Nu știu să zbor decât în versuri...
nu știu să zbor decât în versuri
altfel merg doar printre frunze agățate
de-o primăvară în copaci
copacii cresc și trec și mor
și aripile se duc și ele-n zbor
de albatroși, cocori și alte călătoare...
doar pana mai rămâne
rătăcită-n zbor
să scrii cu ea și versuri chiar
mai albe decât dor...
să știi că-n lac încă mai cresc ei, nuferi
și nu le scald parfumul lor
cu trupul meu
ci doar privesc
pierdută-n rotocoale de lumină
străină doar de valuri
și senină
privind
doi ochi ștrengari
ce-și pierd privirea de departe
în lac
să fie spre citire
de suflet
cald,
în rătăcire...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre primăvară sau poezii despre nuferi

Apusurile răsar dincolo
Ȋmi rănește pașii
povara de pe umerii goi. Ȋn ploaie,
plec genunchiul la rădăcina viței
în care se coc ciorchini de lacrimi.
Ascult din șuieratul vântului
spovedania neterminată
a îngerului de piatră
cu zâmbet de-mprumut
pe chipul rece.
E gol în mine,
în piața inimii,
acolo unde zac, muți,
porumbei de alabastru
cântăriți cu balanța vieții
în boabe de înțelepciune a zborului.
Ȋn mijloc este încă îngerul
crispat de neînțelegerea timpului
în veghea lui pe drumul
de-a viața
din mine către apusul luminii.
Poate că ingerii plâng a bucurie
atunci când apusurile răsar dincolo...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spovedanie sau poezii despre porumbei
Dor de viață
Mi-e dor de tine viață,
De primăvara mea,
De câmpul cu verdeață
Când soarele ardea.
Mi-e dor pe arătură
S-alerg din când în când,
S-arunc semănătură
De grâu și de porumb.
Să simt mustul zăpezii
La tălpi cum mă inundă,
Și-n ceasurile-amiezii
Mâncarea aburindă.
Mi-e dor de vântul care
În anotimpuri bate,
Și plimbă pe cărare
Frunzele roșcate.
De flori de primăvară
Îmi este dor mereu.
De viața de la țară...
Mi-e dor de satul meu!
Acolo vreau ca să revin,
Acolo vreau ca să trăiesc.
În fața ta, adânc mă-nchin
Pământul meu cel românesc!
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr roșcat, poezii despre mâncare sau poezii despre must