An învățat
Am pansat spinii trandafirilor cu maci
până când am invățat că iubirea este.
Am fabricat dulcegării afumate,
hrană pentru o inimă exilată în aburul norilor,
până când gheața realitații m-a învățat
că a fi
este
Nu a fost...
Am contopit lacrimile cu trupul mării
până am învățat că sarea durerii
curată alb o rană însângerată.
Am ars suflet cu focul deznădejdii
până am înțeles că cenușa
zămislește sâmburele renașterii.
Am căutat zborul în stoluri de păsări
până am înțeles că aripile mele
cresc inimii cu fiecare răsărit de soare.
Voi coborî în abisul ființei
până când sfârșitul lui a fi
va începe cu a fost...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre învățătură
- poezii despre zbor
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păsări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.