Autobiografie corporală

bărbia mea cam strâmbă şi-ntr-o parte
e o aluzie ironică şi tristă
la indecisele iluzii ce deşarte
în versurile mele mai persistă

iar ochiul meu adânc şi obosit
izvorul meu de vise şi lumină
se stinge ca un astru rătăcit
în universuri paralele de retină

auzul meu perfect ca un auz
călcat de Ursa Mare pe ureche
mă face ca să simt pân -la refuz
c-accentele din versuri n-au pereche

şi mână ruptă şi piciorul frânt
şi inima mai moartă decât vie
sunt un tribut mereu plătit în vânt
ca-n vers să fiu o pură armonie

a mai rămas doar craniul meu chel
şi creerul cu dram de raţiune
şi-nca ceva mai mult decât rebel
mai mult decât adânc, decât genune

dar nu mai mult decât un instrument
a unui infinit de energie
din care curge flux adiacent
acestei raţiuni de apă vie

de aia şi sunt rob, de aia scriu
de aia-s sugrumat de fantezie
să ştie toţi, că lutul pământiu
ca chip şi asemănare e Poezie

Infinitate, iartă-mă c-am obosit
Divinitate, sunt mereu la datorie
de Tine numai Doamne, sunt iubit
Şi Te iubesc -o recunosc-la nebunie

Şi-Ţi mulţămesc că am un drept întreg
să mă aştern în simple rânduri pe hârtie
şi dispunând de libera alegere- aleg
de pe hârtie să mă scurg în veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (16 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai adânc decât marea în gânduri

Astăzi sunt mult mai iubit decât nisipul
nimeni nu vine pe plajele mele
aleargă doar caii sălbatici şi vântul.

Visele se cazează în hoteluri de lux
prin gânduri îmi trec femei voalate
frumos desenate în laboratoarele nopţii.

Nu mai rămâne cu mine-n cuvinte
decât gustul de viaţă-n seminţe
ouă de păsări pe socluri de piatră
şi cuiburi de stele în clipe de răgaz
cu poteci de lumină-n palme.

Sunt mult mai întregit cu tine
când se brăzdează fruntea cu roţi
şi-mi bat în tâmple clopotele serii,
sunt mult mai gol decât haosul vremii
mai adânc decât marea în gânduri.

Singurătatea mea ţi-o las vamă
pentru un surâs care topeşte zăpezile
prin care alergăm bezmetici
către primăvara promisă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 iunie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă ceva mai mult

Încearcă ceva mai mult decât să exişti; trăieşte.
Încearcă ceva mai mult decât să atingi; simte.
Încearcă ceva mai mult decât să priveşti; observă.
Încearcă ceva mai mult decât să citeşti;absoarbe.
Încearcă ceva mai mult decât să auzi; ascultă.
Încearcă ceva mai mult decât să asculţi; înţelege.
Încearcă ceva mai mult decât să gândeşti; cercetează.
Încearcă ceva mai mult decât să vorbeşti; spune ceva.

poezie de John H. Rhoades, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghirlanda vocii în jurul marii ei splendori

Mai obosit decât credeam după această privire după acest refuz
Mai obosit decât seducătorul de fantome
Decât cuţitul care îţi taie pulpa în patru
Decât nisipurile aurifere
Mai obosit decât lupusul privit în oglinzi
Decât sfâşietorul semnal de adio
Pe care navele îl trimit întotdeauna când prova se ridică în aer
Mai obosit după această privire
Decât curenţii marini închişi în vasele de cleştar

poezie clasică de Virgil Teodorescu (1937)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea mea e realitatea...

Pentru cei care pot asculta,
Pentru cei care pot auzi,
Cu el, eu sunt în spaţiu infinit,
Cu el sunt în timpul etern...
Sunt în viaţă.
Un soare răsare şi apoi apune...
O lună care luminează nopţile...
Un zâmbet, o îmbrăţişare, un sărut...
Gesturi mici care scriu pe liniile inimii...
Nu e nimic ce nu pot fi,
Nu e nimic ce eu nu sunt.
Un loc ascuns în lume...
Ca un labirint în centrul universului...
Calea mea în mijlocul cerului sau în altă parte...
Sunt dincolo de tine.
Sunt mai mult decât să mă gândesc...
Sunt mai mult decât un vis...
Eu exist, respir...
Eu sunt realitatea.

poezie de Eugenia Calancea (6 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt puşi în mişcare mai mult de un mit decât de o poruncă, mai mult de o fabulă decât de logică, mai mult de un simbol decât de raţiune.

citat clasic din Irwin Edman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt obosit

Sunt obosit de vinul care l-am băut,
Sunt obosit de gerul care m-a supt,
Sunt obosit de-un dedesubt
De tine doar, de tine doar ştiut.

Sunt obosit de Viaţa ce-am trăit,
Sunt obosit de Moartea ce mă cheamă,
Sunt obosit ca n-am luat în seamă
Că eu de tine, că tu de mine, ne-am rătăcit.

Sunt obosit de anii douăzeci,
De-un vis de-a pururi neîmplinit....
Dar, uite, ososeala a luat sfârşit,
Nu oboseala, iubirea e pe veci.

Când nimeni nu ar fi mai crezut
Că din Neant ai apărut.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt obosit

Sunt obosit, asta-i clar,
Într-o zi, fiecare om ajunge să fie obosit.
De ce-s obosit, habar n-am:
Oricum, dac-aş şti, asta nu m-ar ajuta cu nimic
De vreme ce oboseala e mereu, mereu aceeaşi.
Rana doare cum doare,
Fără nicio legătură cu cauza care a produs-o.
Da, sunt obosit,
Şi-întotdeauna surâzând abia perceptibil
Acestei oboselii care nu e decât:

În trup – o nevoie de-a dormi,
În suflet – o dorinţă de-a nu gândi
Şi, ca o încununare, luxul de-a nu avea speranţe.
Sunt inteligent, iar asta-i totul.
Am văzut multe şi-am înţeles multe
Din cele ce-am văzut.
Şi mai există-o anumită plăcere pe care oboseala
ne-o oferă,
Cum şi sentimentul că, la urma urmei, capul foloseşte la
ceva.

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Azi sunt mai mult cu înc-o poezie
Şi mai puţin cu-o zi din viaţa mea,
În timp ce sub călcâie mă zdrobea
Slujeam iubirii doar pe veresie.

Destinul nu-i decât o sforărie,
Sforarul, doar un ins ce urgisea,
Azi sunt mai mult cu înc-o poezie
Şi mai puţin cu-o zi din viaţa mea.

Stau versurile mele mărturie
Că nu pun sufletului feregea,
-L-am stăvilit când se ticăloşea-
Şi că trăieşte azi sub amnistie.

Azi sunt mai mult cu înc-o poezie.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este asemănătoare unui act creator, în timp ce a fi obiect al iubirii seamănă cu o stare pasivă. Prin urmare, cei care deţin superioritatea în acţiune sunt şi cei animaţi de iubire şi de sentimente amicale. În sfârşit, toţi oamenii iubesc mai mult ceea ce le cere mai mult efort;de pildă, cei care şi-au agonisit singuri averea ţin la ea mai mult decât cei ce au primit-o moştenire. Acesta este şi motivul pentru care mamele îşi iubesc copiii mai mult decât taţii;ele suferă mai mult născându-i şi ştiu mai bine că sunt copiii lor.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Efes

La Efes, printre ruine
Ce-au dormit mult timp uitate,
Simt c-am fost mereu cu tine,
Chiar şi în Antichitate.

Ne plimbăm printre coloane
Strâns ţinându-ne de mână,
Te-admiră zeci de persoane,
C-ai un aer de stăpână.

Văd statuile frumoase
Dezbrăcate jumătate,
Dar deşi sunt numeroase
Eşti mai mândră decât toate.

Şi-a lor marmură sculptată
Ce luceşte în lumină
Este mai întunecată
Decât pielea ta cea fină.

Şi iar mă cuprinde teama,
Cum se întâmplă mai mereu,
Să nu-şi dea şi turcii seama
Că eşti piesă de muzeu.

Fiindcă mare-ar fi povara,
Nu este niciun secret,
Să vin să te văd doar vara,
Şi-atunci numai cu bilet.

poezie de Octavian Cocoş (13 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am obosit...

Am obosit si vreau să rătăcesc în uitare,
să nu mai ştiu nimic:
de ziua de mâine,
de lacrima ce s-a oprit undeva, pe sufletul meu,
de bucurie,
de tine viaţă chiar.

Am obosit şi-mi pare
că sunt cu veacuri mai bătrână decât sunt,
povara anilor îmi pare grea
şi-aş vrea să rătăcesc în nemurire undeva

C-am obosit…

poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respir viaţa în sufletul meu la fel de mult cum sufletul meu respiră viaţa în mine. Sunt mai mult decât emoţie, mai mult decât gând, mai mult decât viaţă... Sunt pur şi simplu tot ceea ce este. Şi tot ce nu este. Şi totul dintre cele două. Eu sunt.

citat din Barbara Ann Martin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento mori

... tu nu uita că vei muri
mereu uitând că te-ai născut
nu pur şi simplu pentru- a fi
ci pentru- a fi ceva mai mult
decât un simplu omulean
bătut de griji şi de nevoi
ducându-şi oropsit alean
spre ce e dincolo de noi
subconştient, inconştient
involuntar şi lapidar
priveşte viaţa imanent
drept temporar, dar totuşi dar
iar moartea- drept o veşnicie
stabilă, dreaptă şi egală
cu spaţiu şi cu energie
neperceput, nesenzuală...

poezie de Iurie Osoianu (10 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contează mai mult cine devii, decât cine eşti! Contează mai mult ce faci, decât ce ai! Contează mai mult cum te vezi tu pe tine, decât cum te văd ceilalţi! Contează mai mult ce laşi în urmă, decât ce vrei să obţii! Contează mai mult să fii tu, decât să fii cum vor ceilalţi! Contează mai mult azi, decât ieri! Contezi TU! PS: legătura dintre verbul "a conta" şi substantivul "cont" îmi spune că indiferent ce contează pentru tine - se plăteşte. Ai un cont pe care îl creşti, sau îl scazi. Şi doar tu poţi să controlezi asta. Doar tu alegi ce contează.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ticăloşia îi uneşte pe oameni mai mult decât omenia, hoţia mai mult decât cinstea, mediocritatea mai mult decât inteligenţa, plagierea mai mult decât originalitatea, viciul mai mult decât virtutea etc.

aforism de George Budoi din Aforisme (21 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubesc pe Gala mai mult decât pe mama mea, mai mult decât pe tatăl meu, mai mult decât pe Picasso şi chiar mai mult decât banii.

citat celebru din Salvador Dali
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criptica reîntrupare...

Şi sunt un fenomen paranormal,
Sunt plină de iubiri nepământene...
Ceea ce pentru tine e normal,
Eu nu mă încadrez în legi şi semne.

Şi sunt cum nu ai întâlnit,
Un înger întrupat în chip de om...
Şi nu pot fi decât iubit
De către cei ce văd de sus, din pom.

Nu mă-ncadrez în ale voastre lumi terestre,
Nu sunt aici ca să exist ca voi...
Am venit doar să deschid ferestre
Să vă învăţ iubirea peste doi!

Şi sunt multicoloră în gândire,
Iubesc mai mult de infinit...
A mea ascunsă, intensă dorire
Este să te fac un împlinit...

Nu poţi citi în mine, sunt adâncă!
Nu ştii natura mea şi cum sunt eu...
Decât prin Duhul Sfânt, de te aruncă
În groapă cea cu lei, să stai mereu!

Sunt un soldat războinic mult iubit,
Şi-am fost trimis să vă învăţ iubirea...
Iar pentru asta, mult am suferit
Fost-am respinsă, că mi-am iubit menirea!

Sunt paradox care nu are nume!
Sunt ce n-ai cunoscut în mintea ta...
Şi despre mine şi al meu renume
Tu vei afla, doar când vei pleca...

Mă ţine Dumnezeu bine ascunsă!
Sunt o comoară cu fapte criptice alese,
De nimeni înţeleasă, nepătrunsă...
Sunt mistică şi fac ce nu reiese!

Nu mă urăsc decât dragonii care,
Din timpuri vechi eu m-am luptat cu ei...
Mă-ndepărtează cei fără stea călăuzitoare,
Cei fără Dumnezeu şi doar atei!

Nu poţi să te apropii tu de mine,
Când sufletul îţi este mult murdar!
Sunt şi-am venit din zările divine
Şi mă accepţi doar de-ai primit un dar!

Şi darul îl dă doar Domnul, care
Te binecuvântează ca să poţi vedea...
Ce zace-n mine cu aşa ardoare,
Legea Lui, iubirea... dragostea!

Sunt o rebelă pentru cei din lume!
Necunoscută, controversată... fără sens!
Originea-mi nu-mi este în albume,
Nici în categorii lumeşti, uzate de consens.

Învaţă deci legile nescrise...!
Învaţă-L întâi pe Dumnezeu...
Ca să-ţi deschidă porţile de vise
Să mă atingi, să înţelegi ce-s eu...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorii sunt mici creatori de universuri paralele, cu mai multe datorii decât drepturi, cu mai multe lacrimi decât zâmbete, cu mai multe nopţi sumbre decât zile senine, cu mai multă neînţelegere decât înţelegere, cu mai multă singurătate decât mângâiere, cu mai multă critică decât susţinere; cu puterea de a se dărui, de a se sacrifica fără a aştepta ceva la schimb. Adesea, totuşi, aşteaptă un cuvânt sprijin. Şi aşa şi rămân - aşteptând...

citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri colorate

În căsuţa cu gânduri colorate
Se aude -o notă ca o undă
Printre albe foi imaculate
Gândurile vor să se ascundă

Cad ca picuri de ploaie
Repezi din adâncul sufletului
Se transformă -n vâlvătaie
Frig atinse clapele pianului

Numai sfântul el mai ştie
Tarea-aştept să se oprească
Curge-n rânduri pe-o hârtie
Pare adevărat sau e fantezie

Le privesc ca pe-o avere
Ele-mi ţin mereu de urât
Îmi sunt dăruite de sfere
Companie ele -mi sunt atât

Mă ajută pianul o calpă aurie
O notă-mi spune sunt prezent
Las o clipă foaia de hârtie
Îl iubesc am acelaşi sentiment

Cânt sunt un suflet fericit
Singură niciodată n-am să fiu
Când iubeşti si eşti iubit
Noaptea e lumină nu e târziu

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei mele

Te-am iubit mai mult decât
Aş putea spune,
Te-am dorit mai mult decât
Aş putea visa,
Te-am admirat mai mult decât
Aş fi crezut că pot,
Te-am simţit mai mult decât
Aş fi putut simţi o umbră.

poezie de Tiberiu Luca
Adăugat de Catalina Smeureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!