Sonet

Încremenind acum în bunul de lut
Ori respirând mireasma veche de fum,
Un cuvânt stingher mi se opuse-n drum
Adulmecând uimit aerul stătut.

Ochiul rămase în cer rotund, pierdut,
Conturul rebel şi limpede acum
C-un roi sângeriu în zâmbetu-i postum
Se-ncovrigă zănatic la început.

Sucit în gol, întors într-o spirală
În timp şi spaţiu pe veci înfăşurat,
Sări verbu-mpleticit în sfială,

De glod pătruns şi de sens fiind apărat;
Era ceva din spaima infernală
În pasul timid şi-n râsul lui blazat!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Abia am zărit muşcătura din vis,
Dar mi-a ars braţul o clipă azi noapte
Şi-n jur îmi mirosea a alb de lapte,
Un înger zăcea în odaie ucis.

Greu bătea ceasul din perete şapte -
Iar ora se scurgea parcă din abis -
Timpul era acum slobod şi proscris
Ascunzând timid rănile sub şoapte.

Ultimul sărut îl port ca pe-un stigmat,
Mi s-a depus pe gleznă ca o floare,
Îmi e gândul orb de taină apărat

Şi înc-un vers mă-ntrigă şi mă doare,
Scris bolnav de tihnă, de cer apărat,
Mângâindu-mi retina ca o boare.

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Mai ia un cuvânt şi dă-l la polizor,
Cu un şubler măsoară înc-o dată,
Pune-l în fraza gata aranjată
Iar rumeguşul aruncă-l în cuptor.

Tu curăţă din lexic câte-o pată
Mai şlefuieşte şi rima – dar uşor –,
Păstrează acelaşi ritm, sens şi decor,
Iar strofa să-ţi fie mereu legată.

Câte-un adjectiv rebel trece-l prin strung,
Mută-l acum la dogoare de furnal,
Micşorează-l ori din scurt tu fă-l mai lung,

Ataşează-i epitete de metal
(Însă doar trei – sau chiar două îţi ajung),
Şi poleieşte-l cu efectul final!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Azi s-a dereglat maşina de trăit,
Se-oprea inexplicabil, mergea în gol,
Îi curgea pe zimţi rugină şi petrol
Şi un sentiment bătrân şi hârbuit.

Mirosind suspect a spirt şi a formol,
Plin ochi şi revărsat, coşul de murit
Dibuia amar un drum către sfârşit,
Aştepta timid şi el înc-un obol.

O piesă-şi plângea jalea cea defectă,
Hrănind în sine tristeţea-i de metal,
Smulsă fiind acum din lumea perfectă,

Surghiuni un vis în ceru-i de opal,
Configurând mecanica-i abjectă
În zumzetul ei aspru şi cam banal.

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel postum

Camarade, un rondel postum
Îţi scriu acum la pomenire;
Parte să ai de liniştire,
Că viaţa-i flacără cu fum.

Tu ne eşti veşnic în simţire,
Ne vom revedea cândva în drum;
Camarade, un rondel postum
Îţi scriu acum la pomenire.

Plecarea ta a fost un "bum",
Este un an de despărţire
Şi nu ne revenim în fire
Camarade, nici măcar acum

Când îţi scriu acest rondel postum.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens de scrum postum

Scad, adun, împart şi dărâm
Clipele pe acest tărâm
Şi rămâne incest de fum
Sufletului-n,.. amor de scrum.

Si ce-mi sunt acum acum?
Crematoriu arzând verdele..
Umbrind fad cu cenuşele
Florile, filele-n sudulm

Sens de-a-mi fi un postum..
Scrum de tuş într-un volum
Sicriu pe rafturi-ngropat
Si apoi de fum respirat

De-oi fi de timp cenzurat
Sau neînţeles gând acuzat
Căutâd mercur de real
Prin fumuri de ideal

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Râzând de mine ştirbă, ca vai de ea,
Clipa îmi coborâse nici nu ştiu cum
În scrâşnet pe fundul ceştii de cafea,
Cu rânjetu-i murdar de zaţ şi de scrum.

Prelungită poate-n eternul acum,
N-avea cine s-o vadă ori să o bea,
Pe jos să o arunce ori pe perdea
Şi rămase pustie în miez de drum.

Un abur trufaş de cenuşă goală
Trânti cu nesaţ uşa urcând pe scări,
Dar îşi pierdu din tihnă şi din fală

Dizolvat de patos şi de remuşcări;
Părea că plânge – albă şi banală.
Carbonizată – urma unei ţigări!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Un pas adânc pe linia cea dreaptă,
Clipit de gene rece ca de metal,
Ochiul ca gheaţa şi spirit de cristal -
Oglindă-n veci a ceea ce ne-aşteaptă;

Stelele citesc cu nesaţ din jurnal
Uimirea lor cea veche şi-nţeleaptă,
E vorba gând, iară privirea faptă,
Şi vraja lor pierdută e în banal.

În cer a mai rămas o şovăială,
Se-aude respiraţia unui nor,
Alunecând spre graniţa ovală

A unei lumi ce abia pot s-o măsor;
Ivit din fiinţa-i urâtă şi goală,
În ea îmi sunt etern – aici trecător!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

vrăjitoarea mi-a furat
trupul de bărbat tânăr
l-a înfăşurat
într-o mantie veche
şi acum îmi caut tinereţea

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Gându-ţi mirosea a desen descompus,
Cuvântul tremurase dintr-o mână
Şi se târa prăvălit pe o rână
De împăcarea ta trufaşă sedus.

Senin dizolvat de-o pată bătrână
Conturu-i tenace rămase nespus,
Culoarea sordidă se scurse în sus,
Din ea un rânjet pe pânză se-ngână.

Privirea în somn se zbate sub pleoape
Prelinsă fugar în jos şi afară
Spre cerul din lut ce-i este aproape

Fixând-o pe veci din spaima-i hoinară;
Din glas şi din ochi o parte încape
În şoapta-i de lut şi-n fapta precară!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuite regrete

Când m-a privit întâia oară
N-aveam nicio identitate;
Un anonim de-o zi fugară...
La braţ c-un altu'... O zi, ca toate.

Când am zărit-o prima dată
Mi-a stat şi inima, o clipă
Să aibă timp... Ce minunată!!!
... Dorea cu ea să se-nfiripă!

M-a revăzut, indiferentă
Din nou, o seară la terasă;
Surâzător d-impacientă
Că o priveam?! Spunea; "Mă lasă!..."

Am căutat-o, s-o văd iar,
Cum cauţi raza-n întuneric
De zâmbetu-i ca de cleştar...
Cu trupu-i unduios, himeric...

... Într-un amurg, de-un colţ de pleoapă
Mi-a aruncat sleit şuvoi,
Să-mi fie nesomn; vis s-adapă
Atinsul pur, de buze moi...

Am insitat, ţinând să-i murmur
Din depărtare un jurământ;
Dar n-a fost timp.. şi-n gând îmi gângur
Tot ce-aş fi spus într-un cuvânt...

... A revenit, de-un bronz-sidef,
Sclipind un cald de dup-amiază
Şi parcă ingeri i-au dat chef
Să-mi lunece un drog de rază...

... Şi-am asecat suflet din mine;
M-am pierdut tot, timid, inert...
Încet mi-am stăpânit suspine
Şi m-am întors... Plecase, cert!

Febril, nopţi-zile am căutat
Şi întâmplarea ne-a-ntâlnit;
C-un gest m-a salutat..."Ratat!
Salut! Vacanţa s-a sfârşit!"...

Eram în gară pe-o banchetă
Cu ochii-n şine paralele;
Ca un oştean fără muschetă,
Tot răni zemând, sub plânsă piele...

E-o zi ca toate, singuratic,
Fugar, iubind o anonimă...
Rămânând gândul nebunatic;
S-o port mereu, suav, divină!...

PS
Am revăzut-o-n capitală;
Sublimă, c-un frumos student...
Eu... Un timid, tobă de şcoală!
În dragoste... un repetent!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblă cu spatele

întors de la frecţia
cu carmol în trafic
de-ţi suceşte nasul
prin masca pusă sub barbă
neregulamentar
era cu spatele întors răcelii
în patul care miroase
a corp febril stătut

acum merge cu spatele întors
prins de ultima crampă musculară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vroiam să fiu liberă şi să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliţi cu roua dimineţilor calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveştilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aş putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc.

Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vroiam să fiu liberă şi să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliţi cu roua dimineţilor calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveştilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aş putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc...

Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Nu era nicio adiere de vânt
Şi-o parte din cer mă privea căzută,
Am oftat uşor – patruzeci la sută –
Şi mi-am lăsat aripile pe pământ.

O speranţă bătea încă pierdută,
Un zbor de-al meu rătăcea amar şi frânt,
Poemul îl compuneam mai scurt c-un cânt,
Pădurea nu mişca, rămasă mută.

Mirările din jur mă priveau stingher,
În jur, în curte, atârna o ceaţă
Nu mai aveam hrană pentru fagocer

Şi i-am dat din porţia mea dulceaţă;
Din căuş, de sus, curgea lăptosul zer
Schimbându-se pe jos în dimineaţă.

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi clară şi fără amintiri

Peisaj fără soldaţi,
Fără gândurile oamenilor morţi,
Aşa cum erau ei acum cincizeci de ani,
Tineri – respirând în aerul plin de viaţă,
Tineri – păşind prin ziua însorită,
Aplecându-se,-n uniformele lor bleu, să atingă ceva,
Astăzi mintea nu mai este parte a vremii.

Astăzi aerul este limpezit de orice.
Are cunoştinţe doar despre nimic
Şi curge peste noi fără niciun rost,
Ca şi cum nimeni dintre noi n-a fost vreodată pe aici
Şi nu se află nici acum: în acest spectacol superficial,
În această invizibilă activitate, în această logică.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia unui fulg de nea

Flori de nea pe un spaţiu prea strâmt
Ca sa mai intelegi ceva...

Flori de gheaţă acolo unde pulsează sângele
Mai tare - semn că nu-ţi mai pasă
Ori că nu te mai doare.

Flori de rouă
Ca să te bucuri, eventual,
Când plouă,
Chiar dacă n-ai timp să observi,
Iar asta e ceva ce demult de tot...

Nu te mai apasă.

O fi un semn,
Un semn că şi gheaţa
A strâns, conştiincioasă, totul într-o plasă
De ochiuri autosuficiente...

Care nu-ţi mai lasă, reci fiind,
Loc ori timp pentru mai nimic,
Dar mai ales pentru regrete...
Ori pentru iniţiative... desuete.

Flori de omăt pe un spaţiu prea anost
Ca să mai simţi ceva
Sau să mai aibă vreun rost...

Semănând a pervaz de fereastră ciobit,
Scrijelit şi ros de vreme,
Ce odată... bun a fost,
Dar acum se teme...

De capricii, toane şi troiene.

Flori de gheaţă
Şi mai târziu de rouă
Se preling pe fereastra
Dincolo de care, totuşi, se oftează...

poezie de Petruta Ionescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am făcut Springtime, românii ştiau foarte mult despre kebabul turcesc. Ca să fac diferenţa între artele culinare arabe şi turceşti, am hotărât să schimb cuvântul "kebab" cu "şaorma", cuvânt arăbesc care nu exista în limba română. Şi mă bucur că am putut să adaug un cuvânt în limba română. La început românii nu îl puteau citi, iar acum a ajuns un cuvânt superfolosit. Acum văd că şi turcii din România au început să-l folosească.

Mohammad Murad în Business Magazin (2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce faci acum

Atunci când ai plecat eu am ramas un pic "senil''.
M-am pierdut, hai să recunoaştem, m- am pierdut pierdu-te...
Si tu?
Ah!.. Nu, scuză-ma, eu nu te-am întrebat dacă şi tu ai suferit,
Era un ce mai faci, chestii din astea...
pe scurt, un ce faci acum?
Ce faci acum, acum si chiar acum, ce faci chiar acum?
Nu-mi pasă ce faci în viaţă, eu nu mai sunt în viaţa ta, ce crezi că-mi pasă?...
Cu siguranţă faci atât de multe lucruri frumoase,
dar pentru mine contează acum, acum îmi pasă...
Acum, chiar acum în acest moment.
Pentru ca eu acum mă gândesc la tine făcându-mi rău...

poezie de Charles Bukowski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt acum, cuvânt!

Citeşte-mă, deschide-mă filă după filă
nu sări un rând
sunt eu acolo scrisă
crede-mă, sunt scrisă în cuvânt
seara târziu, în noapte
de nu mă mai găseşti, deschide o pagină de carte
şi ia, filă după filă, cu grijă tare, totul, de la început
nimic acum nu poate să ne mai despartă
căci eu nu mai sunt, decât cuvânt
acolo împreună, ne vom citi noi viaţa
tu pe pământ, iar eu... un zâmbet, zburând în vânt
prin primăvara care te răscoleşte, aminteşte-ţi
ultimul meu cuvânt
Dimineaţa! pune doua ceşti pe masa albă
cafeaua pune-o cu zâmbet, cu mine-n gând
şi... îndulceşte-o, gândeşte-te că încă sunt
sunt pe cealaltă parte, acolo undeva, priveşte-mă, te aştept!
şi nu uita că până atuncea
chiar dacă eşti singur, că eu încă pentru tine
sunt cuvânt!

poezie de Viorel Muha (iulie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Din suflet cad rare cristale
prin cerul şi-n cerul din mine,
în vuiet adună... cascade,
în salturi... simţiri libertine.

Cresc pomii mustind iar a verde
cu-nfipte în cer rădăcini,
pe ramuri purtând oseminte
de stele-martir şi lumini.

Cad picuri de timp îngheţat
prin ploi colorate cu rouă,
la altarul cel alb, cu vise udat,
tăcută aşteaptă Viaţa cea Nouă.

Dansează acum toţi macii în floare
să bucure câmpul cu pace,
s-aplaude îngeri - luminii de strajă -
nisip mişcător pe o filă de carte.

Ape şi văi forfotind neîncetat,
şi zei, şi demiurgi, pe-a cerului cale,
fărâme de spaţiu, munţii de timp
ce curg în astrale spirale.

O nouă Lumină se naşte tăcută
din Astrul spre ziuă pierdut,
o nouă Speranţă, o nouă Credinţă
în Omul cel nou, un nou Început!

poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!