Sonet

Râzând de mine ştirbă, ca vai de ea,
Clipa îmi coborâse nici nu ştiu cum
În scrâşnet pe fundul ceştii de cafea,
Cu rânjetu-i murdar de zaţ şi de scrum.

Prelungită poate-n eternul acum,
N-avea cine s-o vadă ori să o bea,
Pe jos să o arunce ori pe perdea
Şi rămase pustie în miez de drum.

Un abur trufaş de cenuşă goală
Trânti cu nesaţ uşa urcând pe scări,
Dar îşi pierdu din tihnă şi din fală

Dizolvat de patos şi de remuşcări;
Părea că plânge – albă şi banală.
Carbonizată – urma unei ţigări!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clientul: Ospătar, după ce am băut cafeaua, pe fundul ceştii am găsit o muscă. Ce înseamnă asta?
Ospătarul: Nu ştiu, domnule. Cred că ar trebui să o întrebaţi pe colega mea. Ea ne ghiceşte de obicei în cafea.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Un pas adânc pe linia cea dreaptă,
Clipit de gene rece ca de metal,
Ochiul ca gheaţa şi spirit de cristal -
Oglindă-n veci a ceea ce ne-aşteaptă;

Stelele citesc cu nesaţ din jurnal
Uimirea lor cea veche şi-nţeleaptă,
E vorba gând, iară privirea faptă,
Şi vraja lor pierdută e în banal.

În cer a mai rămas o şovăială,
Se-aude respiraţia unui nor,
Alunecând spre graniţa ovală

A unei lumi ce abia pot s-o măsor;
Ivit din fiinţa-i urâtă şi goală,
În ea îmi sunt etern – aici trecător!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Încremenind acum în bunul de lut
Ori respirând mireasma veche de fum,
Un cuvânt stingher mi se opuse-n drum
Adulmecând uimit aerul stătut.

Ochiul rămase în cer rotund, pierdut,
Conturul rebel şi limpede acum
C-un roi sângeriu în zâmbetu-i postum
Se-ncovrigă zănatic la început.

Sucit în gol, întors într-o spirală
În timp şi spaţiu pe veci înfăşurat,
Sări verbu-mpleticit în sfială,

De glod pătruns şi de sens fiind apărat;
Era ceva din spaima infernală
În pasul timid şi-n râsul lui blazat!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis sonor

Eu am văzut în vis sonor
Cum dalbe stoluri de cocori
Pe lanţuri grele de omăt
În ceruri coborau încet

În palma mea se adânceau
Pre limba lor pierind, rugau
Să smulg troienele de flori
Din unghiuri negre, de fiori

Să las doar florile de tei
Să-şi picure din spinii mei
Din crucea colţului de cer
Rugina cuielor de fier

Trecea zâmbind un fluieraş
Prin doina sa şi ciobănaş
Mulţimi în robe de ocnaşi
Băteau orbeşte, paşi cu paşi

Capace pline de pustiu
Pe umbre goale de sicriu
Albastre luturi de mormânt
Învolburau şi vis şi vânt

Şi herghelii de cai bronzaţi
Sorbeau şi stepe şi nesaţ
Iar apa vie din izvor
Turnau la câinii morţii lor...

Din cer în cer, din lung în lat
Nici plinătate nici păcat
Şi nici trecut nici viitor
În sarea ochiului din dor

Încet urcând şirag de scări
Purtat de-al valurilor mări
Cerşeam destinului stinger
Un ultim strop de adevăr

Prin foc de stele şi prin fum
Din drum în drum din scrum în scrum
La efemeric nesfârşit
Cerşeam destin neostoit

Cu albe stoluri de cocori
Pe gardul muchiei de zori
La lumi în care eu-l meu
Veni ca om, pleca ca zeu...

poezie de Iurie Osoianu (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Gându-ţi mirosea a desen descompus,
Cuvântul tremurase dintr-o mână
Şi se târa prăvălit pe o rână
De împăcarea ta trufaşă sedus.

Senin dizolvat de-o pată bătrână
Conturu-i tenace rămase nespus,
Culoarea sordidă se scurse în sus,
Din ea un rânjet pe pânză se-ngână.

Privirea în somn se zbate sub pleoape
Prelinsă fugar în jos şi afară
Spre cerul din lut ce-i este aproape

Fixând-o pe veci din spaima-i hoinară;
Din glas şi din ochi o parte încape
În şoapta-i de lut şi-n fapta precară!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Adulmec încă urma
Picăturii de ploaie
Ce a căzut pe pământ,
Dar şi scrutez paşii tăi
Ferecaţi printre frunze.

Cred că încă o gheaţă
Şi-a lăsat cumva un gând
Abia brăzdând fruntea mea,
Şi de-atunci îmi plănge
O flacără în creier.

Iar eu mai caut încă
Dovada răsărită
A încă unei temeri
Obsedat de un nufăr
Pierdut de rădăcină.

Şi lacom de tristeţe.
Presar singur cenuşă
Şi pun cărbune aprins
Lângă cărbune aprins –
Ultimul meu gând de praf.

poezie de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri încurcate

nu înţelegeam nimic
nici nu aveam ce
totul era murdar şi trist
în mine, în jur
priveam cum ţipă nebunia din mine
gândurile se lungeau în tăcere
supărat, le-am legat
de la apus la răsărit
sau de la răsărit la apus
nu îmi aduc aminte acum
oricum, acum, sunt scrum
umbra săruta cuvântul ce se poticnea pe lângă drum
asta ştiu sigur acum
visele au rămas rătăcite în pustiu
am simţit cum sufletele se răceau încet
pulsul absent
un fior stăbătea tăcerea
am aprins zorile, într-o clipă nebună
eram beat de tristeţe
azi mă despart, de lume, de aer, de mine
pe cer, păsări fără raţiune
se zbat în vârtejul unui vânt
desigur şi el nebun
dimineaţa pe ţărm, nu a venit nimeni
pescăruşii plecaseră spre alt meleag

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

.. când te sorbeam cu adâncime şi nesaţ
părea adâncul tău să nu se mai termine
ca mai apoi la margine-ai, extenuat
să te întreb ce adevăr s-a stins în mine

iar când mă petreceai în zori, la drum
şi fluturai năframa pe fundal de zare
mereu în faţa mea se aşternea un fum
şi-n urma ta -un răsărit de soare...

poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei lăsa în urma ta

Dimineaţă am văzut surâsul tău,
Uitându-te la paharul de vin
Şi-n sufletul meu tu ai să fii mereu,
Ca o floare ce se deschide ca un crin.

Murmurul de iubire e ca un cântec,
Ce merge cu tine mereu la drum
Şi ochii tăi ard ca un jăratec,
Trecutul dureros să-l transforme scrum.

Simt acum cum marea cântă,
Dar acum e singură şi goală
Şi ştiu că toate mă încântă,
Pierdută-n visul meu de seară.

Uneori iubirea poate fi de aur,
Dar lumina zilei te pune pe gânduri
Şi dragostea noastră urcă ca un laur,
Nu vreau să piară printre rânduri.

poezie de Eugenia Calancea (22 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rază

rătăcit între neglijabile absenţe
de multe ori incoerente
discut cu mine
cu fostele amintiri
să uit acum tot ce a fost
murdar, urât
eu nu mai pot
se scutură pe aleile de tei
sau de ce vrei
dureri, lacrimi şi păcate
în orbite ochii mă dor
prin cearcănele sufletului
curg alte gânduri
despre un trecut
de mult trecut, băut şi petrecut
am colţii azi tociţi de griji
de ani trăiţi prin gunoi
sunt un biet copil neascultător sau un bătrân
atât de orb, atât de chior
de ce îmi ceri mereu
să plec de zor
pe drum copacul tresare
de ce oare
râul ţopăie prin ani
rătăcit între plopi şi platani
caut o cale spre mare
vântul dă târcoale
bolovani pe umeri, pietre pe drum
o salcie plânge astăzi, acum
e lacrimă toată
un hohot amorf răsună a jale
nimeni în cale, doar moarte dă târcole
întunericul a cuprins totul
tăcerea tresare
o lume cade
pe o parte, la vale
timpul ţipă nervos
a uitat să mai plece
viaţa curge şi trece
a rămas o urmă de gând în zaţul de cafea
cafeaua amară
trenul a trecut în zori
dincolo de mine
în staţie nu era nimeni
nici eu
ascunsesem trupul
dincolo de uşă
ca să mă strecor
mai uşor în neantul lumii
nu am ştiut
eram copil atunci
doar rătăceam pe dealuri şi prin lunci
tot căutând ouă de cuci
uneori vorbesc dincolo de cuvinte
despre iubire
cu cine vine
dacă mai vine
aici nimeni nu trece, nu vine
târziu am înţeles
eram în altă dimensiune
offf, sunt un poet rebel
cuvântul îmi este gândul şi vorba mi-este soartă
să bat nebun din poartă în poartă
târziu am înţeles, că e târziu
e prea târziu
răul era în jur
acum este în noi
ce poţi să faci
aici cadavre vii se târâie pe drum
un drum al sorţii către poarta morţii
să construim ce şi pentru ce
şi pentru cine
de ce mă întreb în fiecare zi
desigur fără a şti
ce pot a şti
ştiu doar atât
murim în fiecare zi
şi zi de zi
fără a şti
ştii.. soarele nu a răsărit aici, demult
uneori mă întreb....
a răsărit vreodată aici
cenuşă şi scrum
în jur, în noi
ce să mai sper
privesc în jur
nu, nu blestem, nu înjur
doar vă conjur
lăsaţi-ne în legea noastră
cum au trăit, cum au iubit şi au murit
strămoşii noştri odată, pe acest pământ, odată sfânt

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grigore

Grigore este un copil simpatic
locuieşte la mine în bloc pe scări
merge cu liftul când are chef ascultă pe la uşi
du-te dracului mâine dau divorţ de tine m-am săturat
viaţa lui Grigore începe în fiecare dimineaţă
în boxă pe scări în lift pe la uşi
are tot timpul cu el un motan jucăuş
din pluş
îl trage de mustăţi
tanti Silvia pe el nu-l doare
se preface - îi spun ia gâdilă-l pe burtă
râde şi mă ia de mână
îşi face jucării din miez de pâine şi apoi le mănâncă cu poftă
azi am mâncat un cozonac şi un avocat
ce ştii tu ce este ăla avocat Grigore
ştiu că tata a plecat de acasă într-o zi
mi-a spus rămâi cu mă-ta şi mama a plecat şi ea strigând
ne vedem la avocat
când vine seara Grigore are o pătură cu lei
e rege doarme visează că se dă în tiribombă
nu ameţeşte
ce curajos eşti tu Grigore
cântă-mi ceva copile
el plânge plânge plânge
plâng şi eu
ieri şi-a uitat viaţa la uşa mea
în boxă am găsit urma mânuţelor lui
impregnată în vopseaua proaspătă din perete

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oră gravă

Cine acum plânge undeva în lume,
fără motiv plânge în lume,
mă plânge pe mine.

Cine acum râde undeva în noapte,
fără nici un motiv râde în noapte,
râde de mine.

Cine acum se duce undeva în lume,
fără motiv se duce în lume,
se duce la mine.

Cine acum moare undeva în lume,
pentru nici un motiv moare în lume:
se uită la mine.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Buch der Bilderm, Prima carte, a doua parte (1902), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

stau şi ascult nemişcat ploaia
timpul se zbate în geamuri
plouă şi plouă
cu lacrimi, nu'i rouă
plouă în mine acum
casa e veche, pustie
cine azi mai ştie, cine
aici nu stă nimeni
doar tăcerea mai ţipă prin unghere
tăcere, durere
o noapte a venit
pe aici, pe undeva
o noapte a plecat
şi ce...
s-a intamplat ceva
un suflet a pierit
o ultimă petală a unui vis
privesc în jur
poet al nimănui
ce plânge pe o coală
dar cui să spui amarul
un cântec s-a stins
plouă şi plouă
casa'i pustie
doar vântul mai plânge în vie

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul

cuvintele mă ard, mă dor
aş vrea să vă vorbesc dar nu mai pot
nu mai strig, nu mai ţip
sunt doar un miel
ce paşte trist pe un câmp arid
asteptând lama cuţitului
mă odihnesc pe treptele durerii
dacă aş mai vorbi
aş înveli sufletul cu o lacrimă
să nu fie ucis
speranţe nu mai am, nu ştii...
au murit demult, pe drum
un drum ce nu-i drum
e doar cenuşă şi scrum
trist, leg umbrele şi plec
pe lângă drum
nu am speranţe
nu mai am vise
toate's uitate, ratate, furate
rătăcesc prin negura nopţii
pierdut pe poteci
stelele plâng sub trecătorii mei paşi
ştii, odată ciopleam vise
azi zac într-un ungher murdar
lăuta mi-e ruptă
aici doar corbi negri mai cântă
şi cântă şi cântă
străin sunt în lumea asta bolnavă
de viaţă, de toate
ascultă şi plângi, omule
de treci azi prin cetate
sufletul s-a rupt de mine
a căzut pe unde a putut
am obosit să port pe umeri universul
în trupul ăsta istovit
cad dureri din întunericul cetăţii
o lume oarbă, o lume făr de speranţă
nu ştiu unde mergem
nu ştiu de ce mergem
turme haotice, ce se târăsc pe drum
tu spui că ăsta este drum
doar oase calcinate şi mult scrum
nu râde prietene
mâine vei fi şi tu
un punct pierdut pe drum
în tâmple se zbate tristeţea lumii
aştept ceva
ce nu va mai veni
şi mâine va fi o zi
dar nu va fi a mea
a cui

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafea cu nesaţ

Se-alintă şi se-nalţă ceruri
în trupurile noastre două
să nu ştiu dacă-n vechi peneluri
un curcubeu încă mai plouă

În sânul nopţii o beznă creşte
şi ora-şi alăptează zaţul
albă e clipa când îşi duce
cafeaua mea întreg nesaţul

De-i luciu stins sau de e rază
în părul tău şi iarba creşte
să nu ştiu dacă la amiază
un rând abia se mai zăreşte

Cuvintele îmi cer a spune
ceva din şuierul ce bate
din ce răsare şi-mi apune
doar vântul parcă se mai zbate

Un plop se clatină şi zborul
întinde braţul lui mărunt
şi-mprăştie până şi norul
să nu ştiu dacă l-a durut

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O.P.C

Ofer protecţie canină...
Cine, vă-ntreb, este de vină
Că mulţi înşală, mint... Vă jur
Ca cel mai hoţ, e cel român.

Organul pentru călărit...
Ne-au tot furat, ne-au tot minţit...
Pe cine să mai crezi acum
Sărman român rămas pe drum?!

Consumatori... la drumul mare
De expirate pentru care,
Dăm banii pe medicamente,
Înmormântări, ori... dividente.

Bomboane pe stomacul gol,
Cafea, ţigări şi rockenroll...
Un "COLECTIV" drept pentru care
Se trece la retrogradare.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La învestitura la Transporturi a ministrului Răzvan Cuc s-a prăbuşit o balustradă peste o cale ferată

Nedorind parcă să-l vadă
Pe Răzvan Cuc iar ministru
A căzut o balustradă
Prevestindu-i... drum sinistru!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei haimanale

Trecea şi el pe drum hai-hui,
fluieră-vânt şi coate-goale,
cum trec atâtea haimanale
spre zarea lor şi-a nimănui.

Pe chip avea un cântec moale
şi-n ochi văzduhul nu ştiu cui.
Trecea şi el pe drum hai-hui,
fluieră-vânt şi coate-goale.

Dar ochii mei şi-ai dumitale
de ce plângeau în urma lui,
în fundul vechii mahalale?
Fluieră-vânt şi coate-goale,
trecea şi el pe drum hai-hui.

rondel celebru de Radu Gyr
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Abia am zărit muşcătura din vis,
Dar mi-a ars braţul o clipă azi noapte
Şi-n jur îmi mirosea a alb de lapte,
Un înger zăcea în odaie ucis.

Greu bătea ceasul din perete şapte -
Iar ora se scurgea parcă din abis -
Timpul era acum slobod şi proscris
Ascunzând timid rănile sub şoapte.

Ultimul sărut îl port ca pe-un stigmat,
Mi s-a depus pe gleznă ca o floare,
Îmi e gândul orb de taină apărat

Şi înc-un vers mă-ntrigă şi mă doare,
Scris bolnav de tihnă, de cer apărat,
Mângâindu-mi retina ca o boare.

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezgrop oraşul

din cenuşă să-l vizitez repede
intru pe uşă şi totul scârţâie
iar somnul îl alung cu o cafea
cu multă gheaţă învăţ unde
să ajung prima dată când vântul
aduce o boare cu miros de peşte
în piaţa goală nici viermii nu ies
pomul răsare în faţa vitrinei
şi femeile zâmbesc păşesc uşoare
ca un fulg luate de vânt era un joc
oraşul dezgropat de mine se îngropa
în cenuşa vulcanică care venea
asemeni unei mări care se revarsă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!