Vroiam să fiu liberă și să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, ...
Vroiam să fiu liberă și să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliți cu roua dimineților calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveștilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aș putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc.
Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.