Sonet

Gându-ţi mirosea a desen descompus,
Cuvântul tremurase dintr-o mână
Şi se târa prăvălit pe o rână
De împăcarea ta trufaşă sedus.

Senin dizolvat de-o pată bătrână
Conturu-i tenace rămase nespus,
Culoarea sordidă se scurse în sus,
Din ea un rânjet pe pânză se-ngână.

Privirea în somn se zbate sub pleoape
Prelinsă fugar în jos şi afară
Spre cerul din lut ce-i este aproape

Fixând-o pe veci din spaima-i hoinară;
Din glas şi din ochi o parte încape
În şoapta-i de lut şi-n fapta precară!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Râzând de mine ştirbă, ca vai de ea,
Clipa îmi coborâse nici nu ştiu cum
În scrâşnet pe fundul ceştii de cafea,
Cu rânjetu-i murdar de zaţ şi de scrum.

Prelungită poate-n eternul acum,
N-avea cine s-o vadă ori să o bea,
Pe jos să o arunce ori pe perdea
Şi rămase pustie în miez de drum.

Un abur trufaş de cenuşă goală
Trânti cu nesaţ uşa urcând pe scări,
Dar îşi pierdu din tihnă şi din fală

Dizolvat de patos şi de remuşcări;
Părea că plânge – albă şi banală.
Carbonizată – urma unei ţigări!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stins

Culoarea trandafirului s-a stins
în furia ce-ntunecă privirea
ce, până ieri, pleca spre necuprins
din ochi ce-o îndemnau cu strălucirea.

Era privirea zorilor de zi,
a stelelor din nopţile senine,
o bucurie simplă de a fi
şi de-a putea în juru-i să lumine.

E trandafirul meu? Nu este el!
Cum poate-atâta roşu să dispară?
Să strice pânza mea un alt penel
venit ca o furtună de afară?

S-a stins culoarea lui, a dispărut!
E alb acum sau doar mi s-a părut?

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veche anecdotă irlandeză

Urme de bere rămăseseră ici-colo pe podea
La-închiderea crâşmei, galbene ca nişte petunii.
Din gaura lui s-a strecurat un şoricel cenuşiu
Şi-a rămas un minut, neclintintit, în lumina lunii.

Prudent, a lins cu grijă spuma prelinsă pe duşumea;
Apoi, prăvălit într-o rână, lovit parcă de deochi,
S-a pus pe urlete întreaga noapte: "Aduceţi încoa'
Nenorocitul de motan să-i trag o labă peste ochi!"

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Încremenind acum în bunul de lut
Ori respirând mireasma veche de fum,
Un cuvânt stingher mi se opuse-n drum
Adulmecând uimit aerul stătut.

Ochiul rămase în cer rotund, pierdut,
Conturul rebel şi limpede acum
C-un roi sângeriu în zâmbetu-i postum
Se-ncovrigă zănatic la început.

Sucit în gol, întors într-o spirală
În timp şi spaţiu pe veci înfăşurat,
Sări verbu-mpleticit în sfială,

De glod pătruns şi de sens fiind apărat;
Era ceva din spaima infernală
În pasul timid şi-n râsul lui blazat!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Un pas adânc pe linia cea dreaptă,
Clipit de gene rece ca de metal,
Ochiul ca gheaţa şi spirit de cristal -
Oglindă-n veci a ceea ce ne-aşteaptă;

Stelele citesc cu nesaţ din jurnal
Uimirea lor cea veche şi-nţeleaptă,
E vorba gând, iară privirea faptă,
Şi vraja lor pierdută e în banal.

În cer a mai rămas o şovăială,
Se-aude respiraţia unui nor,
Alunecând spre graniţa ovală

A unei lumi ce abia pot s-o măsor;
Ivit din fiinţa-i urâtă şi goală,
În ea îmi sunt etern – aici trecător!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşurare

Azi iar te văd îngândurat
Şi tremuri ca o domnişoară,
Sub masca ta, cea de bărbat,
Simt că ceva te înfioară.

Pe fruntea ta stau atârnate,
Împreunate, nişte riduri
De-atâtea gânduri adunate
În mintea ta-n atâtea rânduri.

În pieptul tău încă suspină
Un dor nespus de-o lacrimă,
Când uneori te mai animă
Din amintiri, o patimă.

Vrei să te-abţii, dar îţi tresaltă
Pe undeva, pe sub cămaşă
O inimă ce altă dată
Sălta aşa de nărăvaşă!

Şi din preaplinul de iubire,
Dintr-o emoţie sublimă,
Apare-n ochi o licărire
Şi-n colţul lor, o lacrimă.

Şi simţi că treci în nefiinţă
De nu laşi lacrima să curgă,
Căci nu mai este cu putinţă
Spre spate anii să ajungă.

Când totul mege spre sfârşit,
Şi amintirile-ţi revin
Când lacrima ţi s-a pornit
Ţi-e chipul parcă mai senin.

Eliberat de-o lacrimă
Imi pari acum mai uşurat,
Însă preaplin de patimă,
Rămâi un om îngândurat...

20.04.2020
Flori M. Flori (Florentina Mitrică)

Florentina Mitrică (20 aprilie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minulesciană

În coteţu-n care ouă,
De trei ori pe săptămână,
O găină cam bătrână,
Când o mână ce o mână,
Un păgân şi o păgână,
Amândoi stând într-o rână,
Merg s-o caute de lână.

poezie de Ioan Marinescu-Puiu (2017)
Adăugat de Ioan Marinescu-Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Abia am zărit muşcătura din vis,
Dar mi-a ars braţul o clipă azi noapte
Şi-n jur îmi mirosea a alb de lapte,
Un înger zăcea în odaie ucis.

Greu bătea ceasul din perete şapte -
Iar ora se scurgea parcă din abis -
Timpul era acum slobod şi proscris
Ascunzând timid rănile sub şoapte.

Ultimul sărut îl port ca pe-un stigmat,
Mi s-a depus pe gleznă ca o floare,
Îmi e gândul orb de taină apărat

Şi înc-un vers mă-ntrigă şi mă doare,
Scris bolnav de tihnă, de cer apărat,
Mângâindu-mi retina ca o boare.

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de tine

În loc de suflet am o carte
Şi-n ea îmi port, trăind, iubirea,
Cu băsmăluţe parfumate
Îmi sorb durerea şi privirea.

În loc de mână am o pană,
Cu ea eu scriu, simţind, cuvântul
Ce se hrăneşte dintr-o rană
Şi se ascultă doar cu gândul.

În loc de iris am un mal,
Spre care vin stropind privirea,
Ce unde mici se fac un val,
Ce valuri mari naşte iubirea.

În loc de frunte am o floare
Şi rozul ei trecut de timp
Nu e miros şi nici culoare –
Un dulce gând dezamăgit...

În loc de tine am trecutul
Ce împreună noi l-am scris,
În cartea sfântă, cu sărutul,
Tu plângi acum ce eu am plâns...

poezie de Daniela Dermengi
Adăugat de Daniela Dermengi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt aproape

Te simt aproape, Domnul meu,
În orice împrejurare,
În bucurii şi când mi-e greu,
Tu eşti cu mine tot mereu,
Laud şi slăvesc Numele Tău,
Ce n-are asemănare.

Te simt aproape-n orice ceas,
În fiecare clipă,
Înalţ spre Tine al meu glas,
Şi merg cu Tine pas cu pas,
Înaintez şi nu mă las,
Spre culmi, Tu mă ridică.

Te simt aproape, drag Isus,
Şi îţi simt ajutorul,
Mă las de braţul Tău condus,
Din zori de zi până-n apus,
Te laud şi-Ţi mulţumesc nespus,
Tu-mi eşti Mântuitorul.

Te simt aproape, mulţumesc,
Mă-nchin, îţi dau onoare,
Spre cerul Tău cu drag privesc,
La toţi din jur mărturisesc,
Şi spun sincer căci: Te iubesc,
O, Doamne, Tu eşti mare.

Amin!

poezie de Ica Drăgoi (12 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ploii

Iubita sa cea nouă,
Cânta cu glas divin;
Deşi afară plouă,
Tot cerul e senin.

epigramă de Valentin David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filă nescrisă

Dă, Lună, cortina de stele-ntr-o parte,
Luceafăru-ţi murmur-un cântec de dor!
Îl prinde de mână, v-ascundeţi pe Marte,
Să freamăte cerul pitit dup-un nor!

Mi-aprind lumânarea să-mi pâlpâie-n noapte,
Căci vise furişe mi-aleargă-n pridvor,
Un vers de iubire-l încui într-o carte
Să doarmă în pace un somn mai uşor.

Mă-nvăluie gânduri cu "dacă" şi "poate",
O poftă de ducă m-apasă-n picior
Să-mi pun, cu dorinţ-o desagă în spate,
Că drumul spre tine mă cheamă de zor,

Iar inima friptă-n cuptor mi se zbate
Cu voce pierdută cerând "ajutor",
Mi-s martore luna şi stelele toate
Că-s gata, la tine în braţe să zbor.

Rămasă-i nescrisă o filă în carte -
Vom umple-o-mpreună cu ziceri de-amor ;
Iubirea, doar zâmbet în ochi să ne cate
Cât cerul mai ţine la pieptu-i vreun nor.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (26 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai pleacă un an...

Mai pleacă un an, cu povara de vise-
Le-aruncă pe drum să îngraşe pământul,
Îmi şchioapătă astăzi pe buze cuvântul
Şi ultima oră se zbate şi mi se

Agaţă de poale secunda murinda-
Agonică clipă frizând efemerul,
Un pas se opreşte şi-njunghie gerul,
Eu car după mine un cer ca oglinda,

Albastru şi rece, închis în tăcere
(Nu-i aripă albă să-l poată atinge)
Şi ultima oră din an mă împinge
Spre sârma ghimpată duhnind a plăcere.

Mai am un bilet de adio sub pleoape,
Să-l dau pe sub mână, când ultima clipă
Îşi frânge spasmodic un rest de aripă.
Sfârşitul îi este şi-mi este aproape.

Mai pleacă un an din zăpezi spre zăpadă,
Acelaşi ceasornic îmi bate-n ureche,
Se scurg pe cadrane poveşti nepereche
Şi mişună lupii flămânzi, iar, pe stradă.

Curg fluvii de sânge din anul ce trece
În marea de sânge ce vrea să mă-nece.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anestezistului Bacalbaşa (rondel pamflet)

Cu expresii de calmare
Când îşi intră omu-n mână
Bacalbaşa? - sincer pare
Însă e... gloabă bătrână...

El cu mintea într-o rână
Spre "umor" având chemare
Cu expresii de calmare
Omul nostru-şi intră-n mână...

Şi să vezi la el strigare
Nu te lasă gloaba până
Nechezând - cioban la stână
Să te calce în picioare...

Cu expresii de calmare!...

rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul îşi schimbă culoarea

Cerul îşi schimbă culoarea,
Şi nori negri apar din senin,
Văd cum se-aşterne uitarea,
Iar tu mă priveşti-un străin.

Ploaia se scurge pe ziduri,
Câteodată mă uit inapoi,
Lacrimi curg peste riduri,
Răpusa-i iubirea-ntre noi.

poezie de Alex Dospian (martie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit

... se sparge negru-ntr-un neon ca flama din sudură,
cu gust ca de greaţă de ochi usturând de o răceală adiândă prin frunze trezite
şi azuru-i o pâclă de mov sidefat în nuanţe scadente spre luciul -în cristale spărgând-
ce-nţeapă-n bărbiţe un cor de cocoşi ce se cheamă pe rând, enervant repetând
până glas răguşeşte, iar triluri răzleţe-n şuvoi se revarsă apoi obosite...
când explozia apare în topitură de gel de un galben ce fierbe-n glazură
într-o albă-albăstreală de aer ce-nvăluie case şi pomii... şi stâlpii şi umbre
ce vuiesc tot mai des peste asfaltul de pneuri lipind oameni de sarcini, ce dorm încă o clipă...
şi e caldă o fărâmă de suliţă-n dâră ce stăbate-nvelişul de sticlă
aşezându-se-n luciul de buze, gâdilând fin o geană ce se zbate să scape...
şi eşti caldă şi moale şi apare din pleoape o pânză de iris de-agate
... Şi alta-i, o castă de zi, alta nouă,... ce de vis ne desparte, spre prozaice sumbre!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna fugar, întotdeauna aproape

întotdeauna fugar, întotdeauna aproape
întotdeauna ascuns, întotdeauna sfidător
întotdeauna părăsind, întotdeauna de neatins
întotdeauna în negru, întotdeauna visând
întotdeauna floarea amară
întotdeauna noaptea, întotdeauna ascuns
întotdeauna fugar, întotdeauna în colivie
întotdeauna faţa ta,
întotdeauna floarea amară
a buzelor tale, întotdeauna patul tău
întotdeauna aproape, întotdeauna pe fugă
întotdeauna aşteptând, întotdeauna aşteptând
întotdeauna strigându-te
întotdeauna noaptea devine tot mai mare
întotdeauna noaptea
întotdeauna fugar, întotdeauna aproape

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn de căţel

Ce linişte-i când doarme un căţeluş
Înghemuit, topit... Cum se scufundă
În moale somn al corpului de pluş
Cu tresăriri ce-i mişcă guleraş cu fundă.

E parcă numai cap şi-un pântece rotund
Căci labele-i sunt doar firave mreje
Chircite lângă trupu-i şi le acolând
Spre umed bot ce-n păr îi dă vârteje.

Din când în când tresaltă, vrea s-alerge
Şi aproape în lătrat îşi exersează voce
Ce nu-i ştiam, că nu-i de mult de merge
Şi se destinde iar... reescapat de-atroce.

Mă simte alături şi se-ntinde alene
S-atingă definitul care îi dă speranţă,
Că e un singur lumii de întâmplări viclene,
Primejdii... da-i sortitu' de a mea siguranţă!

... Şi s-a trezit mirat la glas suav, de-o dincolo de clanţă...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas teluric

Îmi şuieră-n păr secunda fructelor din zăpezi
Şi într-un ochi mi s-a aprins un înger rătăcit
Luna-mi tremură-n trup înfiorate oglinzi verzi
Clipa curbează cerul în celălalt ochi uimit.

M-acoperă noaptea, copac cu frunze de onix
Hotarul pleoapei desface apusul violet
Şi-mi creşte-n umăr o pasăre ascunsă în vis
Iar inima în spirale s-a despletit încet.

În ţipăt de stea se-aruncă buza în ţărână,
Celălat umăr se înnădeşte cu degete
Parcă-i un păiajen, o rădăcină, o mână
Ce-ar vrea să atingă colbul viselor gemene.

Pietrele-n fluturi, fructele-n cer şi stelele-n glod
Toate, toate respiră-n trupul meu cel necitit,
Cerul mă ţese-n ţărâna de mâine şi-mi dă rod
Ziua de ieri, din visul unui înger adormit.

Lumina se scutură-n cercuri răsturnate-n piept
Somn, înger în ochi teluric, zbor, vis în ochi de stea
Aripa mă saltă, ţărâna mă despică drept,
Sunt nescrisul glas teluric ce-a-nvăţat a zbura.

poezie de Alice Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere

Spre miezul nopţii luna în dangăt toaca-şi bate
Şi-şi plânge printre stele o lacrimă de-azur,
E ultima secundă în care-mi eşti aproape
Eu în genunchi plec gândul, mai mult nu pot să-ndur.

Mi-i sufletul a foame cuprins de-o grea durere,
Un clopot nalţă bocet spre cerul înstelat.
Mă-nţeapă-n ochi şi-n oase zeci suliţe-efemere
Ce-n glorii pasagere destine-a-ncercănat.

Mă roade-n plâns şi-n tâmple c-a răsărit durerea
Şi-n vântul cel tomnatic îmi zboară al tău chip;
S-a-nsângerat oftatul şi-a prins gustul de fierea
Cea roşie şi-amară, cu-obraz nedesluşit.

Tu pleci spre alte ţărmuri cu perle finisate
Să-ţi dai prisos averii cu sâmburi de iubiri.
Eu plâng sub bolta-albastră în mii şi mii de şoapte
Iar luna-mi ţine hangul în plânsul cu sclipiri...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!