Citate similare cu dureri bătrâne/ispite patetice în surghiun/slăbite...

Curgere în sine

dureri bătrâne
ispite patetice în surghiun
slăbite amintiri ale sinelui...

ca din buze vineţii şi înaltul cerului
ni se prelinge în ureche
şi trece dincolo de timpan
să auzim cum strigă entitatea din care s-a rupt

e un nou val în care se îneacă meditaţia
şi călătoresc spre adâncuri
simplităţile fără de care ne-am sufoca
unicul sens în platitudini şi semne

se înalţă greu aripa cu pene de marmură
tremurând într-o linişte asurzitoare
şi vibrează de zbuciumul orizontului
cu desfătarea ce-a încolţit in suflet

dureri bătrâne
v-aţi făcut bastoane din oasele celor vii
să vă sprijiniţi neputinţa
când vă trage în jos greutatea ruşinii

ispite patetice în surghiun
suspină seara un vânt fără noimă
purtând sinele
către umilinţa celor mai alungaţi păcătoşi

slăbite amintiri ale sinelui...
trece în cenuşă
nebunia aflată în şoaptele
fără destinaţie

poezie de Ionuţ Popa (16 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textul original este scris în limba română.

Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuţ Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preţ, la ~~-180.00-~~ 143.99 lei.

Citate similare

Nostalgie de toamnă

S-a gătit vacanţa mare,
Iată, sună de intrare...
Dar, de ce nu-s toţi în clasă
Ce-i cu lipsa ce ne-apasă?
Unde-s duşi, e clasa goală,
Fără ei e doliu-n şcoală...
I-aşteptăm, avem răbdare
Până într-o zi în care
Vom fi iarăşi împreună
Sus, chiar dincolo de Lună,
Vom avea un loc anume
Fără funcţii, titluri, nume,
Prin adâncuri liniştite
Fără supărări, ispite,
Într-un colţ ales, frumos,
Cu mărgăritar pe jos,
Cu speranţă şi lumină
Unde nimeni nu suspină,
Fără greutăţi, nevoi,
Dumnezeu va fi cu noi.
Clasa-ntreagă-o să se-adune
Şi va face rugăciune,
Nu algebră, nici chimie,
Nici franceză-anatomie,
Fără note la purtare,
Fără teme sau ierbare,
Că aşa a fost să fie
Drumul către veşnicie,
Drumul către infinit
Cu un singur sens menit.

poezie de Vasile Larco din Visuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-o sprânceană apune soarele şi iubirea ta

Oh. pe-o sprânceană apune soarele iernii
Şi mă doare, mă doare depărtarea şi greutatea lui,
greutatea ce-mi desface carnea de pe oase în rană
o rană ce măsoară cu razele Regelui toată distanţa
ce se întinde intre noi doi.

Oh, mă soarbe tot jarul din aur ce se varsă în mare
Şi mă înec odată cu el în ţărmuri şi valuri bătrâne,
mi-e sufletul ancoră şi ancora o taină ţinută
pe fundul mărilor unde Dumnezeu învaţă peştii să-noate
pentru a trece prin moarte victorioşi.

Oh, vezi tu străine, ce mă ţine pe mine? Tocmai absenţa ta.
Absenţa e fără păcat şi fără putere în oasele mele de muritor,
ce caută lumina şi mângâierea în tot ce mă răpeşte
în Minunatul ce mă răstigneşte pe cântul celor din adâncuri
unde se cântă şi se dă slavă

Celui ce vindecă, iartă, stinge, spală, şi coase cu fire de aur
orice rană, drumuri, doruri, gânduri, lacrimi,
sparte şi înnodate în ochi, barbă, poală, ceasuri, şi ani,
ce scurtează viaţa tuturor celor ce şi-au pierdut iubitul(a)
asemeni pământului ce-şi îngroapă singura şi ultima floare
răsărită în pieptul lui din Iubire, şi pentru Iubirea faţă de Creator.

poezie de Adelina Cojocaru (6 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!