În greu surghiun siberian

În greu surghiun siberian
Răbdaţi osânda cu mândrie,
Căci truda voastră nu-i în van,
Gândirea voastră-i veşnic vie.

Nădejdea, soră cu urgia,
În hruba neagră de blesteme
În voi trezi-va voioşia,
Căci va veni dorita vreme:

Iubiri, prietenii profunde
Vor trece porţi cu lacăt greu,
Aşa cum pân' la voi pătrunde
În ocnă, liber, glasul meu.

Cădea-vor lanţuri, temniţi crunte,
Şi fraţii vor veni spre voi,
Cu libertatea scumpă-n frunte,
Să vă dea spada înapoi.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni cândva o vreme

Va veni cândva o vreme
Când cuvinte or să moară,
Când priviri or să blesteme
Şi nimic n-o să ne doară.

Va veni o noapte lungă,
Plină de-ndoieli... şi rece,
Clopote vor bate-n dungă,
Toţi pe lânga noi vor trece.

Va veni cândva o vreme
Când pământul va fi piatră,
Când lumina... se va teme
De cenuşa strânsă-n vatră.

Va veni... o clipa-n care
Plumbuitul întuneric,
Ne va arunca-n uitare
Şi-ntr-un univers eteric.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrieţi, numai scrieţi, căci va veni o vreme când nu doar voi veţi îmbătrâni, ci şi cuvintele îşi vor pierde din vivacitate şi savoare, când frazele se vor înşira tot mai încâlcite, când totul va deveni confuz şi grotesc. Va veni o vreme a rătăcirii şi alienării, iar la final va veni şi doamna cu coasa să vă întrebe dacă aţi scris frumos şi să vă ceară un autograf pe ultima voastră carte. Iar pe ea nu aveţi cum să o refuzaţi.

Mihail Mataringa (11 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele bune

deşi nu e o dimineaţă senină
semnul ei devine tot mai clar –
am fost amândouă duse
de nas

şi eu
şi viaţa

nişte globuri de aur
dansează în ploaie
ca graţiile lui zeus în olimp

răzvrătiţii n-au aflat încă
că asta e ordinea lumii
iar durerea e singura garanţie
a zilelor bune

care vor veni
cu sau fără poezia mea
cu sau fără voia
voastră
vor veni şi ne vor pune lanţuri

ne vor întoarce
umanitatea
ne vor da înapoi chiar
şi prietenii care au folosit acum
cuţite
cu lama dublă

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele bune

deşi nu e o dimineaţă senină
semnul ei devine tot mai clar –
am fost amândouă duse
de nas

şi eu
şi viaţa

nişte globuri de aur
dansează în ploaie
ca graţiile lui zeus în olimp

răzvrătiţii n-au aflat încă
că asta e ordinea lumii
iar durerea e singura garanţie
a zilelor bune

care vor veni
cu sau fără poezia mea
cu sau fără voia
voastră
vor veni şi ne vor pune lanţuri

ne vor întoarce
umanitatea
ne vor da înapoi chiar
şi prietenii care au folosit acum
cuţite
cu lama dublă

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima a suferit

La poarta ta acum eu am venit
Poarta grea de lemn este-nchisă
Cu piciorul gol în lemn am bătut
Eu nu mă las uşor de ea învinsă

Şi aud cum dorul plânge-n tine
Iubire sufletul îl ţii legat închis
Oftatul din greu răzbate la mine
Tremură un vis, poarta a deschis

Drumul, oboseala mă cuprinde
Te văd în vis cum te ascunzi
Esti mândru, suferi fără mine
Nu am să pot, nu voi mai veni

Dă-i drumul liber sufletului
Să-l pot îmbrăţişa intrând în el
Lasă-i libertatea inimii traiului
Vino, fără mândrie, pasul uşurel

De mă vei căuta, nu mă vei găsi
Căci inima a suferit, mi-a obosit
Linistea îşi găseşte, mă va părăsi
Sufletul ajunge în raiul mult dorit

Mă cheamă îngerii în corul lor
Rămâi cu bine, dragule destin
Căci vine timpul ca să zbor
Stelele toate mă invitată la festin

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâţia ani

De-atâţia ani stă Domnul tău,
în pragul casei tale
iar tu-L respingi şi-alungi mereu
cu multele-ţi greşale!
Aşteaptă haru-n uşa ta
iartarea Lui să-ţi deie
tu nu-L primeşti, Îl laşi aşa
de-atâţia ani să steie.

Te-aşteaptă fericirea-n prag
să-ţi umple viaţa-ntreagă
tu gol şi trist suspini pribeag
păcatul greu te leagă.

Iertarea stă şi pacea vrea
în viaţa ta să vină
să-ţi umple-ntreagă viaţa ta
cu cântec şi lumină.

Dar tu te împietreşti mereu, —
ah, nu-ţi e teamă oare
că s-o sfârşi şi harul Său
şi lunga Sa răbdare?

C-aceasta poate-n uşa ta
e ultima-I bătaie
şi că apoi va mai urma
doar veşnica văpaie?

Ah, nu te temi c-această zi
sfârşitul o să-ţi fie
şi noaptea care va veni
va fi pe veşnicie?

— Când glasul Lui te cheamă iar
iubitul meu, ascultă,
primeşte al iertării har
căci vina ta e multă.

Căci va veni un ceas amar
şi-o vreme de obidă
când uşa marelui Său har
pe veci o să se-nchidă.

Iar tu vei rămânea pe veci
în focul de afară,
în plânsul nesfârşit să-ţi treci
a vecilor povară.

Dar chinul cel mai greu şi-amar
va fi încredinţarea
c-a fost şi pentru tine-un har
dar I-ai respins chemarea...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul şi leul greu

Românului i-a pierit glasul,
Ce poţi să faci, norocul lui,
Căci leul greu, ce-apasă tasul,
N-ai cum să-l ai, pentru că nu-i.

epigramă de Celarian Bucuroiu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La loc cu verdeaţă

[priceasnă]

Trec în zbor nori
spre alte zări
şi anii-n şirag
duc cu ei ce e drag.

Geme pe pămant
prelung jalnic cânt –
e-n zadar chemat
sufletul plecat.

E-n zadar chemat
omul răposat
ce-a fost pe pămant…
acum e-n mormânt.

Cei rămaşi în urmă:
frate, soră, mumă,
vor veni la rând,
vor veni curand.

Plânge cu amar
pleopa în zadar,
ochiul tulburat,
pentru cel plecat.

– Sufleţelul meu,
plânsu-mi este greu,
lacrimile mele
vor seca şi ele.

Vor seca de ape,
vor fi scurse-n noapte...
Cerule, cât rabzi
pe pâmat să cazi!

– Nu mă mai jeliţi,
fraţii mei iubiţi,
căci eu am în cer
dulcele năier.

Nu vă întristaţi,
iubiţii mei fraţi,
căci, în ceruri sus,
îl am pe Iisus.

Am pe Născătoarea,
pe Apăratoarea,
Maica bucuriei,
Maica veşniciei.

Şi mai am un Tată
Ce-n ruga curată
Îl numim cu dor
Atotţiitor.

Şi mai am in dar
sfinţi din sinaxar,
care mijlocesc
şi mă pomenesc.

Mai am bune fapte
de Domnul lucrate
şi m-am spovedit,
m-am impărtăşit.

Şi n-am întinat
casa unde-am stat,
lucrul cel oprit
eu nu l-am poftit.

Şi daca am poftit
lucrul cel oprit,
am fost dezlegat
de al meu păcat.

Mai am o credinţă
ca o biruinţă,
că voi fi mereu
cu-al meu Dumnezeu.

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imi ard

Îmi ard călcâiele de dor şi de dorinţă
de frigul aprig care mă cuprinde
te vreau, dar nu te vreau, nu-i cu putinţă
şi sper să te mai am, dar n-am cuvinte
Îmi arde gândul către o iubire.
ce n-o mai am, e greu, dar am să uit
căci vor veni şi zile mai puţine
când tu vei plânge, eu voi fi mormânt.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când totul în jur ţi-e duşman, neprieten,
Priveşte spre soare şi ai să zâmbeşti
Tu lumea întreagă vei şti s-o iubeşti
Chiar dacă tot ţi-e duşman, neprieten.

Când viaţa îţi pare un chin mult prea mare
Te uită la floare, sărută-i petala,
Pe corzi de visare răsune vioara
Chiar de viaţa-i un chin mult prea mare.

Când somnul ţi-e greu şi noaptea ţi-e neagră
Priveşte-nstelarea, luceafărul viu
Şi teamă să n-ai, căci cu tine-am să fiu
Chiar de-i greu somnul şi noaptea e neagră.

Când toate acestea în suflet le simţi,
Să nu-ţi pierzi nădejdea, deşi-ţi este greu,
Va fi bine mâine, prietenul meu,
Chiar dac-acestea în suflet le simţi.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţuri de iubire

M-ai strâns cu lanţuri de iubire
La pieptul Tău, Isuse drag,
Aşa că numai lângă Tine
Pot fi şi liber, şi legat.

Legat cu lanţul libertăţii
De Tine, Dumnezeul meu,
Sunt rob şi fiu eternităţii,
O rază caldă dimineţii
Sub ceru-nalt, şi-n cerul Tău.

Că-n pagini sfinte de istorii
Cândva-ai rupt jugul lui satan
Cu sângele vărsat spre glorii,
Căzând mai greu ca piatra morii,
Pe inimi crude de duşman.

Tu-ai fost o stâncă pentru viacuri,
O punte gloriei cereşti!
Când cele mai 'ncordate arcuri
Veneau cu forţă spre atacuri
Vedeam cum strigi, că mă iubeşti.

Şi-am zis: Deaceea ai tot dreptul
Să faci din mine ce doreşti...
Rămân un rob în lanţuri sfinte
Şi paradox, după mormine—
Un fiu al casei Părinteşti.

Cu lanţuri sfinte de iubire
Mai ţine-mă, Isuse drag,
Căci numai, numai lângă Tine
Pot fi şi liber şi legat.

poezie de Mihai Ghidora (16 martie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult mai greu

E mult mai greu acum s-asculţi
decât să faci ce-ţi place
dar vai cum plâng atât de mulţi
ce nu mai pot desface.
— Să-mi fie orişicât de greu
eu am s-ascult de Dumnezeu
căci cei ce râd de El acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu acum muncind
decât să te laşi lenei
dar vai câţi zac acum scrâşnind
în muncile gheenei.
— Să-mi fie orişicât de greu
eu voi munci cu Dumnezeu
căci cei ce lenevesc acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

E mult mai greu să urci în sus
decât s-alergi în vale
dar ce frumos e la Isus
iar fără El, ce jale...
— Să-mi fie orişicât de greu
eu voi urca spre Dumnezeu
căci cei ce prea petrec acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-apasă greu urâtul

Te-apasă greu urâtul... Şi n-ai cu-i să-ntinzi mâna
Când sufletul vuieşte de furtuni.
Dorinţe?... Nu-i zadarnic să tot doreşti într-una?
Şi anii trec, toţi anii cei mai buni!

Să iubeşti?... Dar pe cine?... Vremelnic, n-are rost,
Iar veşnic, greu e să găseşti iubire.
Te uiţi în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Şi totu-i mic, necaz şi fericire.

Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Şi când te uiţi ce-i viaţa, cercetător şi rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.

poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea nu va veni în lume, până când ea nu vine în inima voastră. Şi nu poate veni în inima voastră, atâta timp cât vedeţi duşmani sau oameni "răi" în jurul vostru.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece

Timpul trece ca o clipă
Pe a vântului aripă.
Ca o pasăre în zbor.
Timpul e veşnic călător.

Trece timpul fără nepăsare,
Peste mine, peste voi.
Trece ca un val de mare
Şi nimeni nu poate întoarce timpul înapoi.

Trece timpul ca o clipă
Şi nu trebuie risipit.
Căci el e ca o comoară
Şi veşnic trebuie preţuit.

poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aragorn: Aveţi răbdare, aveţi răbdare! Fii ai Gondorului, ai Rohanului, fraţii mei! Văd în ochii voştri o teamă ce mi-ar îngheţa şi mie inima. Va veni o zi când curajul oamenilor va ceda, când ne vom uita prietenii şi vom rupe toate legăturile ce ne leagă de fraţii noştri, dar nu astăzi. Va veni un timp când dezastrul vă va distruge scuturile, iar vremea oamenilor se va sfârşi! Dar nu astăzi! Astăzi luptăm! Pentru tot ceea ce iubiţi pe acest Pământ, vă ordon "ridicaţi-vă, oameni ai Apusului!"

replică din filmul artistic Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (1 decembrie 2003)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măicuţă, dragă

Măicuţă, dragă, nu uita
Durerea mea şi al meu dor
Căci adăpost la vreme rea
Te-ai făcut, Maică, tuturor!

Azi, sufletul îmi zace plâns;
Aripile-i s-au frânt în zbor.
Nici rugăciunea parcă nu-i de ajuns
Nimeni nu-i vine în ajutor.

A pierit glasul; au murit cuvinte;
Durerea, trupul tot l-a amorţit.
Aş vrea să fie totul ca-nainte!
Necazul greu m-a biruit...

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar trupul

Doar trupul suferă zăvoare
Şi stă cu lanţuri la picioare,
Căci spiritul, uitând ce-i mersul,
Străbate-n iureş universul
Şi-i liber spiritul să zboare.
Doar mâinile-n cătuşe, supte,
Mai poartă lăncile rupte,
Căci spiritul, vrăjmaş al tinii,
Îmbracă armele luminii
Şi-i liber spiritul să lupte.

Doar buzele hidos răsfrânte
Nu pot un cântec să frământe,
Căci spiritul e melodie
Şi-avânt şi crez şi bucurie
Şi-i liber spiritul să cânte.

Doar carnea-n vânătăi de joardă
Nu simte-a dragostei cocardă,
Căci spiritul, stăpânul firii,
Supus e legilor iubirii
Şi-i liber spiritul să ardă...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsură tardivă a României

Aveam un aur fin, curat
Şi tristă-i azi a noastră soartă
Căci, după ce ni l-au furat,
Un lacăt greu am pus pe poartă.

epigramă de Mihai Haivas din Cartea Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstraţi în inima voastră permanent marea idee de Tao - şi lumea va veni dornică de înţelepciune la voi. Ea va veni la voi spontan şi va profita de bunătatea voastră pentru a atinge astfel pacea, fericirea şi liniştea. Cântecul şi ospăţul opresc pe drumeţul înfometat ce trece. Tao însă nu are gust, este fără savoare. Privit, nu se poate vedea, ascultat, nu se poate auzi; recurgând la puterea sa, aceasta este însă nesfârşită. Tao este Supremul atotputernic pentru cel înţelept.

Lao Tse în Tao Te King, 35
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!