Puiul de ciocârlie versus zmeul de hârtie

La amiază, în câmpie,
O dispută în tărie
Între un zmeu de hârtie
Şi un pui de ciocârlie.
Puiul având mult tupeu
Îl desfiinţează pe zmeu
Cu ciripituri de-ocară,
Cum că este tras pe sfoară
Şi că dacă n-ar fi vânt
Ar rămâne pe pământ
Nemişcat şi fără viaţă
Lângă ghemul său de aţă.
Pe când el, deşi e pui,
În tăria cerului
Se înalţă pân' la nor
Fi'nd un mare zburător.
Când disputa celor doi
Era aproape în toi,
Un erete iute glonţ
A luat puiul în clonţ
Trimiţând către pământ
Doar pene zburate-n vânt.

MORALA:

Nu te cocoţa în top
Până nu sari(zbori) peste hop.

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pui de pom şi pui de om

Un sâmbure de pom
Prinde viaţă din pământ.
Din pântece, pui de om
Către viaţă-şi ia avânt
Când puiul de pom prinde rădăcini,
Puiul de om se joacă prin vecini.
Când puiul de pom, drept se înalţă,
Puiul de om se-alintă şi se răsfaţă.
Când puiul de pom prinde să rodească,
Puiul de om începe să iubească.
Când puiul de pom rodeşte din plin,
Puiul de om îşi făureşte destin.
Când puiul de pom nu mai este pui,
Puiul de om îşi construieşte rostul lui.
Când fostul pui de pom nu mai rodeşte,
Atunci, puiul de om, îmbătrâneşte.
Când timpul pentru fiecare a trecut,
Pomul este vreascuri, iar omul... a tăcut.

poezie de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caierul vieţii

Într-un nor
ca-ntr-un fuior...
cuib îşi are ciocârlia.
Puiul,
liei-ciocârliei
soarbe aurul câmpiei
de rămâne norul sec.
Pe pământ doar umbre trec
însoţind un tril-febril.
Vai, ce iute mai trec anii
când bat câmpii ciocârlanii
şi se-nşiruie în an,
lunile,
ca mărgelele-n mărgean
şi se scurg anii din viaţă...
ca mărgelele din aţă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţi de cer

Dintr-un cuib de iubiri,
Prindem aripi peste nopţi cu trandafiri
Porţi de cer se deschid,
Dragostea mai sparge înc-un zid.
Îngeri albi ne privesc
Valsul nostru lin neomenesc.
Noi plutim peste timp,
Iubirea e un veşnic anotimp.

REFREN:
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu.
Doar noi doi aprindem nopţile şi apoi
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.

Ca-ntr-un vers de poem,
Dragostea e tot ce mai avem.
Legământ între sfinţi,
Sărutările între mări şi munţi,
Fluturi albi ca doi miri,
Nopţi ascunse în flămândele iubiri
Dragostea-i un jurământ
Ce uneşte Cerul nostru de Pământ.

REFREN:
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.
Doar noi doi aprindem nopţile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu.

Doar noi doi fugim prin Paradis cu paşii goi,
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu,
Dăm Cerului un curcubeu,
Dăm Cerului un curcubeu.

Dragoste şi-un jurământ
Ce uneşte Cerul nostru de Pământ.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (15 septembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă (Trup de vânt)

Dă-mi, Doamne,
trup de vânt
şi ochi
de curcubeu,
să zbor
peste pământ,
să-mi fac
din suflet zmeu.

rugăciune de Gheorghe A. Stroia din Rugă (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar vânt

Între răsărit şi apus
A mai rămas o filă.
Între cer şi pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze şi cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori şi asfinţit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer şi pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata de împărat dete apă lui Prâslea de bău şi prinse mai multă putere; atunci strânse pe zmeu în braţe, îl ridică în sus şi, când îl lăsă jos, îl băgă până în genunchi în pământ; se opinti şi zmeul, ridică şi el în sus pe Prâslea şi, lăsându-l jos, îl băgă până în brâu; puindu-şi toate puterile, Prâslea mai strânse o dată pe zmeu de-i pârâi oasele şi, aducându-l, îl trânti aşa de grozav, de îl băgă până în gât în pământ şi-i şi tăie capul; iară fetele, de bucurie, se adunară împregiurul lui.

Petre Ispirescu în Prâslea cel voinic şi merele de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aberaţiile ministrului Cuc

Spune CUC, un mare zmeu,
Că va deprinde,, zburatul''
Din cuib, doar când DUMNEZEU
Îşi va depune... mandatul!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul...

Şi iarăşi frunzele se zburătăcesc în vânt
Îngălbenite de timp se-ndreaptă către pământ
Şi-ntrebi nedumerit când bocnă-i iazul morii:
Mai trecători pe pământ sunt oamenii, sunt norii?

Când şarpele-crivăţ şuieră-n negrele ramuri
Şi greu, tot mai greu saturi prea flămândele guri
Zic: mai călător pe pământ nu-i omul, nu-i norul
E frunza arămită de vreme, e dorul!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeul sfidător

Un zmeu înălţat în vânt
Şi-a uitat originea
Şi sfida din înălţime
Lumea care jos lăsa.
Dar copiii jucăuşi
Ce sfoara îi stăpâneau,
Îl trăgeau de-a lui bărbie,
Ca să ştie,
Că e doar carton, hârtie,
Cu benzi de culoare vie
Şi zbura cu voia lor;
Până când de-a lui sfidare,
Cu toţii se plictiseau.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (21 septembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

Copil fiind odinioară,
Trăgea câte un zmeu de sfoară;
Dar, cum se-ntâmplă uneori,
Azi el e zmeu şi trage sfori!

epigramă de Neculai Darie din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă...

Şi ce dacă spune lumea să m-ascund de ochii tăi,
Eu ascult şi mi-e totuna ce îmi spun cei buni, cei răi
Şi ce dacă niciodată, tu spre mine nu priveşti,
Eu rămân în urmă, raza, care tu o încălzeşti
Şi cu toate că de-odată când de mine oboseşti,
Mă goneşti cu dulcea şoaptă, eu revin, tu mă primeşti.
Ce să fac, îmi este bine din puţin, nu vreau mai mult,
Doar o clipă lângă tine mă înalţă peste vânt.
Doar o clipă rătăcită când vrei tu, eu ţi-o cuprind,
O ţin strânsă între braţe şi aştept tăcută-n gând.
Aştept să-mi rosteşti cu ochii razele ce mă recheamă,
Am răbdarea dimineţii, când ea vine fără teamă.

Şi ce dacă trece timpul, şi ce dacă am albit,
Încă pot iubi cu gândul, încă pot şi mult mai mult.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victor Ponta Plagiatorul are de azi patalama şi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că a plagiat la doctorat (pamflet)

Mama lui când l-a fătat, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Filmul i s-a cam voalat, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Şi-a ieşit cam ţigănos, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Cu obrazul foarte gros, hei, ce ploaie şi ce vânt!

Ţigănos şi la culoare, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Ţigănos şi-n comportare, hei, ce ploaie şi ce vânt!
Pe măsură ce creştea, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Bădăran el devenea, hei, ce ploaie şi ce vânt!

Când ruşinea s-a-mpărţit, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Victor Ponta a lipsit, hei, ce ploaie şi ce vânt;
N-a lipsit că n-a putut, hei, ce ploaie şi ce vânt,
A lipsit c-aşa a vrut, hei, ce ploaie şi ce vânt!

Când a fost la doctorat, hei, ce ploaie şi ce vânt,
El din plin a plagiat, hei, ce ploaie şi ce vânt!
Plagiatul evident, hei, ce ploaie şi ce vânt,
L-a negat impertinent, hei, ce ploaie şi ce vânt;

C-un tupeu fără egal, hei, ce ploaie şi ce vânt,
L-a negat şi-n tribunal, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Însă azi i s-a-nfundat, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Cu-n verdit de plagiat, hei, ce ploaie şi ce vânt!

Cu obrazul gros cât palma, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Şi în gură cu sudalma, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Şi-ndurgând tot baliverne, hei, ce ploaie şi ce vânt,
El a răsturnat guverne, hei, ce ploaie şi ce vânt!

Vai, sărmană-a noastră ţară, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Te-a condus această fiară, hei, ce ploaie şi ce vânt;
Te-a condus ăst impostor, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Necioplit, plagiator, hei, ce ploaie şi ce vânt!

pamflet de George Budoi din Plagiere şi Plagiatori: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (13 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt?

Când te gândeşti la lume, eu nu sunt
Decât un bulgăr pe-un imens pământ...
Eu către ţintă pornit în atac,
Plec ca o schijă şi mă prefac,
După explozii, bucăţi de cărbune
Şi mici pietricele ce s-or depune.
Ating pământul şi ars ca de foc,
Mă destram în aer, simulez un joc,
Mă transform în pulberi şi purtat de vânt,
Mă depun când plouă, uşor la pământ,
Căci pe globul lumii colbul meu îl port,
Îl arunc în apă şi-l usuc la loc,
Îl depun pe ghete şi îl pun să scrie,
După o furtună, altă vijelie.
Aşa că oriunde, pe câmpii şi-n munţi,
Peste deal şi ape, peste aspre frunţi,
Mă depun şi eu sunt risipit în spaţiu...
Şi de vreţi, întreg ca să fiu în vânt,
Pulberea o chem iute fluturând,
Fac o bază mică şi-apoi tot eu sunt,
Cum am fost *nainte bulgăr de pământ.

poezie de Constantin Păun din Rime primare (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am devenit vegan în ziua în care am văzut un video cu un viţel născut într-o fermă de vaci de lapte. Puiul a fost târât de lângă mama sa înainte de a atinge măcar pământul. Viţelul neajutorat îşi întindea gâtul să îşi găsească mama. Mama se smucea după puiul ei şi a explodat de furie când fermierul a trântit poarta peste ea. A zbierat cel mai trist sunet pe care l-am auzit vreodată la un animal şi apoi a început să sape în pământ îngropându-şi faţa în placenta plină de noroi.

citat din James McWilliams
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de păpădie

A-nflorit întâia oară,
Azi, un pui de păpădie,
Şi-a deschis corol-afară
Din tichia-i fumurie.

Dar parcă nu este floare,
M-am mirat în gândul meu;
Seamănă mai mult c-un soare
Alintat de-un curcubeu.

Şi se-nalţă în lumină,
Hrănit de un bob de rouă,
Să vestească prin grădină
Că natura-i-n haină nouă.

Mai târziu, cam înspre seară,
Puiul meu a-mbătrânit
Şi copiii se mirară -
Cum de a încărunţit!

Un vânt cald venit din sat,
A suflat, aşa deodată,
Că pe sus a şi luat
Umbreluţele-i de vată.

Acum tristă, în grădină,
Doarme păpădia mea,
Cu frunza de rouă plină
Doar o stea o mângâia.

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

În noaptea înveşmântată în gerul aspru
dintre ramuri golaşe se înalţă alpestru
fluieratul vântului tăios de nord.

În curtea casei de la ţară latră-un câine
la luna ce-i pare a fi o mare pâine
apărută pe un cer în dezacord.

Ici şi colo câte o stea îngălbenită
răpusă de vânt cu-o aripă ostenită
defilează pe firmamentul trasnbord.

Între timp, un dangăt lent de clopot peste vânt
se-nălţă, se-ndepărtează, lăsând doar un gând
suspendat ca fum între cer şi pământ.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii"

Când "sfinţii" noştri-s în dispută,
Iar "primul om" se crede zmeu,
E clar că-n viaţă nu te-ajută,
Nici dacă-ajungi la... Dumnezeu!

epigramă de Mihai Enachi din revista "Epigrama" (2009)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt

De nicăieri înspre oriunde
Pală de aer tot creştea...
Pământ în drumu-i mătura
Iubind ca în fisuri pătrunde

Se umfla apa pe ocean
Urcând pe aer către cer...
Peştii privind acel mister
Se afundau mai în avan

Pe ţărm, între pământ şi val
O tânără cu plete-i fine
Privea în sus, să vadă cine
Vine cu aerul pe mal...

Şi-n şuierul mereu crescând
În consecventul ogival
Şi cânt pe piscuri, de caval
Sămânţa se-figea-n pământ

Totul cuprins într-un cuvânt:
Era doar... vânt!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtătoare de viaţă

Femeie frumoasă, dai lumii-lumină,
Din pântec ce creşte iubirea în rod,
Ai pus nemurirea plămadă în tină
Şi fire de viaţă făcutu-le-ai nod.

Acum eşti potir, ţi-e trupul-ofranda,
Scânteia divină aprinsă-n zidire,
Bărbatul în mir îmbracă triada
Şi-ntreaga fiinţă-i dumnezeire.

Ai luat de la stâncă tăria să rabzi
Când taie în tine durerea ca lama,
Dar ce bucurie în suflet, ce arzi,
Când puiul de om îşi caută mama!

Eşti totul în toate, aceasta-i menirea
Sădeşti bucurie aici pe pământ,
Prin jertfa adusă, primeşti mântuirea,
Mărită femeie, eşti lutul cel sfânt...

poezie de Angelina Nădejde (22 iunie 2013)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazanul şi ulcica

O ulcică de lut ars-
Aduce vorbe de-ocară
Cazanului de vinars
Ce scoate rachiu de pară:
-Degeaba eşti din aramă
Şi arăţi ca un furnal,
Beţivii te bagă-n seamă
Eu... te văd un criminal!
Când te-ncingi, tu scoţi pe ţeavă,
Pentru oameni fără minte
Pârâiaşe de otravă.
Eu le fierb niscaiva linte,
Foamea să îşi potolească
Toţi aceia care vor,
Dar nicicând nu îi omor
Cum faci tu, de când te ştiu
Şi le scoţi pe ţevi rachiu.
-Tot ce-ai zis îs vorbe-n vânt
Se-auzi dinspre cazan,
Toţi mă cântă pe pământ
Mai ales Mâţu Stoian;
Pe la nunţi, prin discotecă
Am valoare intrinsecă.
Cazangiul beţivan,
Om ce nu cunoaşte frica
Vrând să bage sub cazan
Lemne... a crăpat ulcica!
Lintea-n foc s-a-mprăştiat
Şi a rămas nemâncat,
Însă el atât a spus:
-Bine că-i cazanul sus!

MORALA:

Dacă ştii că eşti fragil,
În discuţii... fii abil!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!