Apusul acela de iulie melancolic și blând l-am privit amândoi îmbrățișați. Cald, fără cuvinte aspre, nepotrivite, înlesnind în linistea unei bătăi de inimă f...
Apusul acela de iulie melancolic și blând l-am privit amândoi îmbrățișați. Cald, fără cuvinte aspre, nepotrivite, înlesnind în linistea unei bătăi de inimă flămândă, tot zbuciumul acesta efemer, atribuit existenței umile. Osteniți de pribegia sufletelor stăine, regăsiți în umbre de pas hoinar si doar câteodată profund copleșiți de amintiri ne-am odihnit trupurile goale într-un amalgam de ispite. Ca in taină, fără inutil preludiu, clipele să ne pătrundă adâncul orgoliilor surde, respirându-ne. Mi-e poftă de fericire! Interpretată, ascunsă lasciv, impletită cu soare știrb și miros de albastru sărat, mestecat pe țărm de veșnicie. Fericire în valuri înalte de extaz până dincolo de simț tactil si expresii fără noimă. Să-mi acopăr nevoia cu mângâierile tale ferme, tăcerea cu zgomotul șoaptelor, lacunele singurătății cu tine pretutindeni. E prea putin?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.