Flash
Ploi mărunte spală vremea (care trece, care vine)
de virtuți închipuite, fără noimă, fără rime.
Toate învârt roata vieții, când spre alții, când spre tine,
ochii arși 'și-nchid clipirea, de prea multă usturime.
Dinții lumii nu mai mușcă, strepeziți de răutate
nesătulă, dar sleită-n neputința de-a ucide
cu minciună, izvorâtă de micimi, și lașitate
ce sfârșește cu un rictus "dulce"... ca de aguride.
Limba, opărită tragic de cafeaua cea amară,
până mai ieri ascuțită de-un fierar lipsit de suflet,
se alină cu veninul curs din vorbele de-ocară
scăpărate pe la colțuri de gura-i, strâmbată-n rânjet.
Ploi mărunte... dinții lumii... roata vieții care trece...
Totul este... cum se spune?!... E... rahat cu apă rece...
sonet de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.