Spre dimineaţă
natura doarme-n tihnă
peste amintiri.

haiku de Ionuţ Popa din Valuri (3 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce Homo

Natura-şi plânge fiul înfăşurat în ceaţă
şi copleşit de apa ce-n abundenţă cade.

Satan picta momentul cu demoni de cenuşă,
urnind spre răsărituri albastrele arcade
sub care omul vânăt ardea-n pământ de ceară
şi-n neputinţă - floarea ce zace în pustiu.

Când orice dimineaţă se-ndreaptă către noapte,
arunc spre cer obida: eu când n-o să mai fiu...?

poezie de Ionuţ Popa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenie de toamnă

Zadarnic pulsează natura.
Nu plouă, e bocet în groapă,
şi oasele curg în morminte
când stropii sunt cioburi de apă.

Cerşind muritoare concluzii,
bătrân pare lemnul în zloată,
iar toamna loveşte adesea
cu fulger albastru-n cravată.

Costumul de negru şi vise -
covor peste oameni, afară -
îmbracă speranţa în moarte
şi urcă pe umeri povară.

Zadarnic pulsează natura.
Prin spatele frunzelor roşii
întinsul încalţă năglodul
şi cântă durerea cocoşii.

poezie de Ionuţ Popa (11 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ar trebui să depunem eforturi masive spre a ne ascunde cusururile, ci spre a le corecta.

aforism de Ionuţ Popa (2011)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care fac valuri vor fi primii aruncaţi peste bord.

aforism de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândesc

Culeg alături de tine
amintiri născute din magii
dincolo de întuneric
gândesc lamentabil
şi respir liniştea
nu te pot lăsa
vino cu mine
urmează-mă în tihnă
şi vom triumfa
peste
Universul promis!

poezie de Lusiana Drăguşin (30 ianuarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radar

Vineri dimineaţă
pe când se crăpa
a început să ningă
cu amintiri
ca nişte taine tăcute
ele au format troiene
cât să umple văzduhul
ca nişte tăceri eterne
au apărut mormane
cât să cuprindă zarea
un înger alb administra
noianul de amintiri
care s-au transformat
în inspiraţii poetice
patetice peste univers.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbire

Spre curcubeu-ţi
c-o lanternă mă-ndrept,
iubita mea,
dar,
totuşi,
ce i-ai făcut luminii tale
de azi miroase-a
flori de lotuşi?

poezie de Ionuţ Popa (septembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

gândire pozitivă

Definiţia gândirii pozitive: eram pe drumul cel bun spre drumul cel prost.

definiţie aforistică de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melanj à trois

Iubirile nu se uită niciodată,
rămân ca nişte găuri în limba de lemn
în spatele căreia ne ascundem nefericirile zilnice.
Şi dincolo de acele găuri,
deschise aşa cum se deschid rănile în carnea amintirilor,
dansează lumina pe fotografiile întinse cu faţa în jos
şi abandonate într-un mare con de umbră:
un pas înainte, doi înapoi,
aşa ne amintim că uitarea valsează prin noi.
Dar fără să ne întrebăm,
câteodată chiar fără să ezităm,
ne învelim somnul spre dimineaţă
cu tot ce-a mai rămas
din urmele ce ne conduc iubirile
în viaţa de după viaţă.

poezie de Ionuţ Popa (2015)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbura prin mine-un fluture isteric

N-am internet, nici chef, n-aud nici glasul
cuvintelor - în minte mai răsună,
când fără tine noaptea-i o lacună
ce mă cuprinde când spre somn duc pasul.

Şi cerul se arată ca o prună
mai coaptă – e târziu, privesc spre ceasul
cu limbile ce-mi par a fi compasul
pe foaia vremii ce în vers m-adună.

Sclipesc în stele clipele ce dor,
pornind spre pleoape raze de-ntuneric,
şi fulgi de smoală între gene mor...

Am prins şi astăzi zâmbetul eteric;
când chicoteai picior peste picior,
zbura prin mine-un fluture isteric.

sonet de Ionuţ Popa (2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet comico-tragic II

perechea-ţi de mamele compensează
absenţa de talent şi-o-mbraci în poze;
al sfârcurilor cerc redă psihoze
bătrânilor ce veşnic salivează
goleşti luceferi de metamorfoze
şi cei mai slabi de duh te-ovaţionează
dar plecăciuni către un colţ de oază
aprind în tihnă c-un oftat veioze
ca celor încordaţi să le ascută
şi vrejul ros de-atâta vreme calmă -
se-mpăunează ca o biată cută
când îl vrăjesc scoţând scântei din palmă
dar numai noaptea se aşterne mută
căci "dansul" se încheie c-o sudalmă

sonet de Ionuţ Popa (24 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcolile vor avea stele

La hoteluri sunt şi stele,
După cum se doarme-n ele...
La şcoli grade o să iasă,
După cum se doarme-n clasă.

epigramă de Nicolae Gonţ-Topor din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocostârcul Ochi de Gheaţă

Cocostârcul Ochi de Gheaţă
Se plimbă de dimineaţă
Printre nouri să se roage,
Apoi doarme-n picioroange.

Lasă să-i curgă în iarbă
Transpiraţia din barbă,
I se topi până-n seară
Glasu-i ce ne salutară.

Însă ciocul i-a rămas
Să prindă-n răsărit glas,
Să ne-ndemne Ochi de Gheaţă
La muncă de dimineaţă.

L-am visat, aşa se pare,
Ceru-i plin de zarva mare,
Trece din frig la căldură
Şi-i doctor pe arătură!

poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie (după Decembre de George Bacovia)

aş vrea o zăpadă-n decembre
s-ajungă la geamuri fireşte
să urle prin crânguri natura
şi vântul să văd cum se-albeşte

de mână cu tine iubito
îngheţ amintiri decenale
cafea să-mi serveşti din ibricul
ce-oftează pierdut la taclale

mai spune-alor tăi să adoarmă
şi trage perdeaua cuminte
nu-i glas să-ţi întoarcă pornirea
când vrei înapoi şi-nainte

aruncă pe foc noptiera
deschide-ţi corsetul în noapte
mai stinge pc-ul şi lampa
şi urcă pe mine în şoapte

sofaua s-o rupem din arcuri
(fotoliul deja e-o ruină)
şi strigă la ceruri iertare
c-ai vrea să se facă lumină

să-mi iau tălpăşiţa odată
că-i frig şi-amorţeste cadenţa
dar până atunci mai sunt ore
răzbeşte... e dulce potenţa

parodie de Ionuţ Popa, după George Bacovia (5 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele de dimineaţă

Soarele de dimineaţă
S-a spălat frumos pe faţă
Şi-a ieşit în lumea mare,
Să ne zică: Salutare!

Hai, copii, şi om ieşi,
Soarelui îi vom zâmbi,
Să ne fie viaţa plină,
De căldură şi lumină.

poezie pentru copii de Cristina Popa
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curgere în sine

dureri bătrâne
ispite patetice în surghiun
slăbite amintiri ale sinelui...

ca din buze vineţii şi înaltul cerului
ni se prelinge în ureche
şi trece dincolo de timpan
să auzim cum strigă entitatea din care s-a rupt

e un nou val în care se îneacă meditaţia
şi călătoresc spre adâncuri
simplităţile fără de care ne-am sufoca
unicul sens în platitudini şi semne

se înalţă greu aripa cu pene de marmură
tremurând într-o linişte asurzitoare
şi vibrează de zbuciumul orizontului
cu desfătarea ce-a încolţit in suflet

dureri bătrâne
v-aţi făcut bastoane din oasele celor vii
să vă sprijiniţi neputinţa
când vă trage în jos greutatea ruşinii

ispite patetice în surghiun
suspină seara un vânt fără noimă
purtând sinele
către umilinţa celor mai alungaţi păcătoşi

slăbite amintiri ale sinelui...
trece în cenuşă
nebunia aflată în şoaptele
fără destinaţie

poezie de Ionuţ Popa (16 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia mea

melancolia mea, melancolie stinsă,
în nopţi de iarnă tot mai dulci,
mai du-te,-acasă, dragă, să te culci
şi lasă-te sedusă şi învinsă.

natura toată doarme-n agonie,
într-un linţoliu alb de catifea,
melancolia mea, melancolie,
tu ai căzut în ceaşca de cafea.

apusul cască răni adânci de sânge,
ascult cum plâng fântânile de ger,
cum paserile zgribulite pier
şi cum natura îngheţată plânge.

cuprins de setea mea de depărtare,
nu-mi tulbura dorinţa mea de azi,
visez mereu pădurile de brazi,
să-mbrăţişez cu drag întreaga zare.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino mai aproape

Vino mai aproape...
Pajişti de stele-ntre noi...
Noapte de vară
Împărăţind ancestrală.

Vino mai aproape...
Câmpuri cu maci şi-amintiri
Mângâie clipa,
Timpu-şi întinde aripa.

Vino mai aproape...
Păduri de verde-aburind,
Spre dimineaţă
Îndreaptă a noastră viaţă.

Vino mai aproape...
Stau licuricii covor...
A mea lumină
Să fii mereu, fără tihnă.

poezie de Mugurel Puşcaş
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treasure chest

Pieptul tău este un cer înnorat
peste care moartea
îşi înalţă corbii ca pe zmeie.

Firele nu se văd.
Firele sunt ascunse
şi roşii.

Se împletesc după avântul tău nebunesc:
din nimic... avem unul,
apoi încă unul,
după aceea două, chiar trei,
până la cinci, opt
către infinit.

Omule,
din pieptul tău
au evadat umbrele
acoperind gropile care te-au aruncat
spre nicăieri.

Ca meteoriţii se învârteau
în atmosferă şi lăsau în urma lor
sechele.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Termenele-limită ne fac capul calendar.

calambur aforistic de Ionuţ Popa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!