Sonet comico-tragic II

perechea-ţi de mamele compensează
absenţa de talent şi-o-mbraci în poze;
al sfârcurilor cerc redă psihoze
bătrânilor ce veşnic salivează
goleşti luceferi de metamorfoze
şi cei mai slabi de duh te-ovaţionează
dar plecăciuni către un colţ de oază
aprind în tihnă c-un oftat veioze
ca celor încordaţi să le ascută
şi vrejul ros de-atâta vreme calmă -
se-mpăunează ca o biată cută
când îl vrăjesc scoţând scântei din palmă
dar numai noaptea se aşterne mută
căci "dansul" se încheie c-o sudalmă

sonet de Ionuţ Popa (24 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc imperfect

m-am împerecheat cu degetul, din palmă,
pe care tu m-ai pus, un cerc,
să ştii că te strâng eu, mereu sclipind,
cum malurile rup din valuri marea, îmblânzind-o calmă
şi mă atingi din când în când, să vezi dacă încerc
să fug, să mă perind...

mă întreb de mă ascunzi vreodată,
sau mă arunci pe-o noptieră
din vreo noapte, când ieşit, eu somnambul, din vis,
m-abandonezi... torid amorezată,
mă înşelând că dragostea-i o efemeră,
ca şi trădarea, un compromis...

am rămas scurs de plin,
inelul gol,
c-un nume încrustat, ştanţat pe tâmplă,
ca frica de-a gusta din nou venin
din palma cu întinsul bol,
neştiind, naiv, că încă imperfectu-i cerc, ce se întâmplă...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea celor slabi se stinge în faţa slăbiciunii pentru putere a unui singur individ.

antimetabolă aforistică de Ionuţ Popa (2011)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oftat închis în auz

Mi-am turnat vorbele în palme, poftiţi:
Voi, patru anotimpuri flămânde de mine,
Serviţi.

Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă
A celor patru zări; ca focul în lemne
Surâd blândă.

Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz,
Nu-l goneşte nici o rugăciune, nici o sudalmă –
Preludiu confuz.

M-am răspândit ca un zbor neterminat
Din casă în casă, din palmă în palmă –

M-am înălţat
În numele de Mamă.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1983)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel somnolent

Ochii mi-au căzut în palmă,
Mă cuprinde somn de pic
Şi simţirea-mi este calmă,
Totul mie-mi pare şic.

Chiar de-mi zice-ţi vreo sudalmă,
Nici aşa nu mă ridic...
Ochii mi-au căzut în palmă,
Mă cuprinde somn de pic.

Capul mi-e-nfăşat în şalmă,
Că aşa dormeam de mic,
Ca să nu aud nimic
Că era afară valmă.

Ochii mi-au cazut în palmă.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rar

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…

Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie
Vă rămâne vouă
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur…

Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic…

Singur, singur, singur,
Vreme de beţie
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur…

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 43

Cu cât ţin ochii-nchişi, cu-atât ei văd mai bine
Pentru că ziua-ntreagă se uită la prostii,
Dar noaptea când visez, ei te privesc pe tine
Şi-n beznă ard puternic, şi ard în beznă vii.
Iar tu cu umbra ta ce umbre luminează,
Poţi cu a sa esenţă spectacol să oferi,
Căci cu lumina ei ziua o eclipsează
Şi ochilor ce nu văd ea le redă vederi.
Cum aş putea să spun c-am ochi blagosloviţi
Atunci când te privesc doar ziua la lumină
Când tu în toiul nopţii o umbră îmi trimiţi
Prin somn, pe ochii orbi să se aşeze-n tihnă.

Şi ziua-mi va fi noapte până te voi vedea,
Iar noaptea va fi zi când te visez în ea.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demografică

Cu vocea-i sigură şi calmă
A spus un senator în parlament:
Când fusta se scurtează cu o palmă,
Natalitatea creşte c-un procent!

epigramă de Vasile Larco din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre dimineaţă
natura doarme-n tihnă
peste amintiri.

haiku de Ionuţ Popa din Valuri (3 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă de bărbat

În dimineaţa calmă,
Spre Cer îndreaptă zelul,
Cerând, c-un lat de palmă,
Să-i crească... portofelul.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă de bărbat

În dimineaţa calmă,
Spre Cer îşi urcă zelul,
Cerând c-un lat de palmă
Să-i crească... portofelul!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi despre pensii

Sunt pensii nesimţite rău,
Dar şi a mea, legal, sudalmă,
E nesimţită-n felul său,
Căci nici n-o simt, ţinând-o-n palmă!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori îndrăgostite

Noaptea asta îmi dă foc
cu chibrituri de zăpadă
ce ninsori mai am în stoc
de ard toate or să cadă

Ce chibrituri de zăpadă
fulgii sar parcă-s scântei
ochii ce-au uitat să vadă
visează Doamne femei

Fulgii sar parcă-s scântei
ce ninsori mai am în stoc
numeri stele câte vrei
noaptea asta le-a dat foc

Cu chibrituri de zăpadă
aprind noaptea să te vadă

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 decembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născându-se absenţa...

destinul mi-e potrivnic în zăboviri perene
şi biciul de nuiele îl ţine ridicat
deasupra încruntării de-a refuza pe gene
să-i duc povara frântă şi-apoi să cad la pat
nu sunt a vieţii slugă nici croitorul zării
chiar de îmi ţes dorinţe în cel mai greu apus...
înalţ în juru-mi garduri cu ochiul disperării
spre-a nu sfârşi de tânăr anost şi descompus
netulburată pare întreaga-mi conştiinţă
când din puteri se-arată alt drum către final
privind cu-nverşunare cum trece-n nefiinţă
prin judecăţi abrupte un suflu cerebral

născându-se absenţa din pasiuni prezente
nu vor rămâne ceasuri, nici umbre, nici talente

poezie de Ionuţ Popa (8 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atâţia puieţi...

Sunt atâţia puieţi...
şi au apărut în fundul acestei curţi:
o curte imensă,
în care să te pierzi.
Şi umbrele lor, exilate în spate de tot,
presărate în fiecare colţ al disperării
pe coji de cărbune încins,
se altoiesc în bătaia vântului
cu fructele lor găunoase.

Ei nu ştiu că sunt şi fructele şi viermii,
şi se macină unii pe alţii,
şi se calcă în picioare
cu rădăcinile lor ridicole.

Vor să ajungă înaintea celor
pe care ploaia nu i-a uitat,
dar nu ştiu că ploaia vine din interior
sau că nu mai există
nicio brumă de salvare
pentru rândurile lor de crengi
ce se vor rupe la primul oftat
al vreunui copac mai dureros de
ancorat în pământ.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălării pe un scalp cunoscut

tăcerilor e şoapta ta sudalmă
la stins de gânduri nopţii pe tăişuri
amorul când ne zice măruţişuri
şi trupul tău îl învelesc în palmă

în insomnii de patimă-n hăţişuri
tumult e-n sânge, cruce însă calmă
la Dumnezeu ni-s îngerii în valmă
iar păsări sunt zidi acoperişuri

ci tu, femeie-n necuprinderi ale
cuvântului de linişti şi de rost
incendiezi tenebre nupţiale

din nefiinţa clipei ce a fost
mă naşti iubind poemul vieţii tale
scriind vecie visul anagnost

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Piket
Comentează! | Votează! | Copiază!

În absenţa ta

În absenţa ta
Pe ramurile goale
Înfloresc stelele

În absenţa ta
Reapar bobocii
De magnolie
În plină iarnă

În absenţa ta
Culorile cireşelor sunt
La fel de dulci

Numai zâmbetul meu
Nu se adresează nimănui
Din jur

poezie de Ana Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piedestalul resimţirilor

îmi este dor de tine ca nucului de-o nucă
şi te-aş fura degrabă din cuibul tău de sol
când îţi apleci avântul pe-o gleznă de nălucă
ţinându-mi răsuflarea în veşnic rotocol

nu mai jelesc ci sorţii te-aşez pe-un colţ de soclu
precum se-nalţă cerul cu păsări peste noi
te voi privi frumoaso de jos cu un binoclu
ce-mi va clăti simţirea în vânturi şi în ploi

pe brânci la firul ierbii las muzelor ofranda
să mi te-aducă-ndată; mi-e tare greu acum
căci parcă ieri din pulpe însufleţeai veranda
şi-mi delectai mirosul cu-al buzelor parfum

cu vremea ce apune îţi voi semna în zare
un "te iubesc" din carnea-mi la fel de trecătoare...

sonet de Ionuţ Popa (29 iulie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când a văzut că intrase într-un cerc vicios, a început să dea din colţ în colţ.

aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşelile soţiilor, copiilor, ale servitorilor, ale celor slabi, ale celor săraci şi ale celor neştiutori sunt greşeala soţilor, a părinţilor, a stăpânilor, a celor tari, a celor bogaţi şi a celor învăţaţi.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegere

O fi mai important să tot, să tot munceşti,
Să bei şi să mănânci -ce-o viaţă faci-
Să zideşti case şi să putrezeşti
De-atâta trudă, după ce-o să zaci?

Şi cum acuma nu mai sunt nici poze,
Doar virtualul este un document,
Cine-o să ştie ce metamorfoze
Trecute-s... când n-oi fi prezent?

... Că laşi în urmă case, multe garduri,
Ce-or perima crăpându-se-n rupturi;
Alţii-or veni să le mai dea cu farduri,
Uitându-te... ruina din dărâmături!

O fi fost soarta, ori că eu am decis
Într-un târziu de tot să-nmoi în mine
Pixul, din ce-s o pastă, pus pe scris...
Oare-o mai fi cuvântu-n timp ce vine?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!