Ecce Homo
Natura-și plânge fiul înfășurat în ceață
și copleșit de apa ce-n abundență cade.
Satan picta momentul cu demoni de cenușă,
urnind spre răsărituri albastrele arcade
sub care omul vânăt ardea-n pământ de ceară
și-n neputință - floarea ce zace în pustiu.
Când orice dimineață se-ndreaptă către noapte,
arunc spre cer obida: eu când n-o să mai fiu...?
poezie de Ionuț Popa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.