Astenie de toamnă
Zadarnic pulsează natura.
Nu plouă, e bocet în groapă,
și oasele curg în morminte
când stropii sunt cioburi de apă.
Cerșind muritoare concluzii,
bătrân pare lemnul în zloată,
iar toamna lovește adesea
cu fulger albastru-n cravată.
Costumul de negru și vise -
covor peste oameni, afară -
îmbracă speranța în moarte
și urcă pe umeri povară.
Zadarnic pulsează natura.
Prin spatele frunzelor roșii
întinsul încalță năglodul
și cântă durerea cocoșii.
poezie de Ionuț Popa (11 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.