Soarele de dimineaţă

Soarele de dimineaţă
S-a spălat frumos pe faţă
Şi-a ieşit în lumea mare,
Să ne zică: Salutare!

Hai, copii, şi om ieşi,
Soarelui îi vom zâmbi,
Să ne fie viaţa plină,
De căldură şi lumină.

poezie pentru copii de Cristina Popa
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu vede lumea niciodată altfel decât plină de lumină şi căldură.

aforism de Carmen Sylva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem lumină din lumină

Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, suntem copii Lui care greşim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie şi nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos şi adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan

Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne ştim
Cu haina de pământ, de tină
Ca şi copii noi mai greşim

Cu chipul Lui, faţă creştină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne ştim

În viaţa ce-o avem puţină
Nevrednici pentru cer ne ştim
Având însă la fel tulpină
Venim la El şi ne smerim
Suntem lumină din Lumină

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele este cel care vede lumea învăluită de căldură şi lumină. Fii mai întâi un soare şi apoi priveşte lumea.

aforism celebru de Carmen Sylva din Cugetări şi impresii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul de dimineaţă

Luceafărul de dimineaţă,
Un emisar al soarelui,
Sclipind iscoditor în faţă,
Zâmbindu-i feţei omului.

Căci fiecărui om ce-l vede,
Îi face semn din ochi îndată,
Pe care soarele îl crede
Şi mai răsare înc-o dată.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu

S-au rupt enorme bariere,
Şi-a năvălit lumina,
În mijlocul acestei ere,
Te-ai ivit, Cristina.

În haosul de nedescris,
De voioşie plină,
Triumfătoare ai descins,
Angelică Cristină.

O rază plină de splendoare,
Cu strălucirea ta divină,
Pentru mine ai fost Soare,
Prietenă Cristină.

Ce frumos e să visezi,
Dar nu asta îmi e vina,
N-aş vrea să te eclipsezi,
Tocmai tu, Cristina.

Şi al durerilor crunt val,
Lângă tine se alină,
Dar acum tu eşti ideal,
Frumoasă Cristină.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui

M-am lovit de lumina soarelui,
uitând de viaţa mea şi-a aproapelui.
A căzut roua rece pe faţa ta,
luând cu ea şi răutatea.
Ai văzut cum răsare soarele vreodată?
aşa să fie mintea ta limpede şi curată.
Ai simţit iarba moale sub călcâie?
aşa să fie calea ta, plină de bucurie.
Se aude un cantec de păsărele,
ce-ţi alină sufletul plin de durere,
adie uşor vântul printre plete
ca să-ţi aducă energie-n cugete
şi zi de zi viaţa noastră trece
uneori e cald, uneori e rece.

poezie de Eugenia Calancea (5 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie de ce β din Lira variază. Cauza variabilităţii lui Algol din Perseu e alta. Ca şi β din Lira, Algol e format din doi sori. Cel mai mic e numai vreo trei sferturi cât cel mare şi de vreo cinci ori mai luminos decât Soarele nostru; el se învârteşte în jurul celui mare în aproape 3 zile. Când ajunge, pentru noi, în dreptul soarelui cel mare şi strălucitor, începe încetul cu încetul să-l acopere, să-l eclipseze şi eclipsa aceasta ţine vreo nouă ore. După ce trece dincolo, soarele cel mare şi strălucitor îşi recapătă din nou strălucirea de mai înainte. Însă şi cel mic e luminos, dar faţă de strălucirea celui mare, cel mic pare obscur. Aşa e cu petele soarelui, care ne par negre ca cerneala, cari în realitate sunt cu mult mai luminoase decât cea mai puternică lumină electrică de pe Pământ.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estivală...

Căldură toridă. E vară,
Razele de soare te-nţeapă,
Ce linişte şi cald e afară,
Din apă.

Te arunci ca un peşte,
Scăpat cumva din plasa ruptă,
În râul ce liniştit unduieşte,
Sub stâncă.

În jur totu-i aprins,
De căldură pietrele crapă,
Când din greşeală le-ai împins,
În apă.

În oraş căldură mare,
Asfaltul crapă sub talpă,
Chioşcuri de răcoritoare,
Vând apă.

Toată lumea trage la ştrand,
În foarte mare grabă,
Fug toţi de soarele cald,
La apă.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

A venit un lup din crâng
Şi-alerga prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu c-o nuia:
"Hai la maica să te joace"-
- "Lup flămând cu trei cojoace,
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.

Ieri, pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine:
"-Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!"

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu şi i-am spus:
-"Puiul meu e bun şi tace,
Nu ţi-l dau şi du-te-n pace!
Eşti sărac dar n-am ce-ţi face!
Du-te, du-te!" Şi s-a dus.

Şi-a venit un negustor
Plin de bani, cu vâlfă mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubeşte mama lor.

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit şi l-am certat:
-"N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat că-i mare satul,
Pleacă, pleacă!" Şi-a plecat.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia Primăverii

Peste dealuri şi câmpii
Muguri, oameni şi copii,
Haos de concerte vii,
Au ieşit din amorţeală...
Toată lumea insectară
Sub cerul de primăvară
Este afară, este afară.

Soarele cu gura largă
Râzând dantura şi-arată
Şi trimite pe pământ
Valuri de căldură vie,
Peste tot şi peste toate,
Numai bine să ne fie.

Florile de primăvară
Cu bobocii sunt o fală
Şi împrăştie parfumuri
Prin livezi, câmpii şi drumuri,
Numai să le admirăm
Frumuseţea naturală.

În piaţa cerului agitaţia e mare,
Plin de păsări călătoare
Se perindă în căutare de perechi,
Fiindcă iubirea e în floare,
Dragobetele-în cărare
Face din tot sărbătoare,
Cât este ziua de mare.

Şi aşa sub mândrul soare,
Râd toate în lumea-n care
Optimismul e în floare,
Molipsind pe fiecare,
Copii, tineri şi bătrâni,
Simfonia Primăverii
Ne întâmpină pe rând,
Să o salutăm şi-n gând.

poezie de Valeria Mahok (23 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărmul visului

iese soarele din mare se luminează întreg pământul
pescăruşi pe ţărmuri mă învaţă să zbor
pe plaja cu săruturi se domoleşte vântul
cuprins de mirare cu substrat de amor.

iubesc spiritul năvalnic îndrăgostit de viaţă
de magica lumină plină de căldură
cuprind farmecul zorilor de dimineaţă
zilnic demiurgul de mine se îndură.

ultra violetele zburdă de energie
pătrund în oase în inima deschisă
pentru oda bucuriei pentru nostalgie
chem îngerul să-mi dea fericirea promisă.

pe ţărmul visului e alean e magie
povestea mării este mereu rescrisă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Lumină... Da, Lumină
Lină se naşte în lumea cea plină
De vrajbă şi negru...
Lumină... Da, Lumină!
Să vină cu pace, cu pură
Dorinţă de credinţă,
În veci o biruinţă peste păcat
A voit, ca tu să nu treci în nefiinţă...
S-a născut şi jertfit
În lumea cea plină de vrajbă şi negru
Şi pentru a Sa moarte nu ne-am căit...
Căinţă... Da, căinţă!
Desăvârşire născută din Desăvârşire
Şi-a luat trup material spre mărire
Dar si decădere, suferind batjocorire.
Steaua ni L-a vestit, frumoasă şi clară,
Dar purpurie precum sângele
Ce avea să curgă din mădulare
Neprihănite... Patimi voite...
Jertfă ce avea să elibereze...
Iubire... Da, Iubire!

poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este Soarele?

Încă din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundă de scrieri şi picturi ce reflectă respectul şi adoraţia oamenilor pentru acest astru şi nu e greu să înţelegem de ce, de vreme ce Soarele răsare în fiecare dimineaţă, aducând lumina, căldura, speranţa şi siguranţa, salvând omul de frig, de pericol şi prădătorii de la adăpostul nopţii. Civilizaţiile au înţeles că în absenţa Soarelui grânele nu ar creşte, viaţa pe planetă nu ar supravieţui. Aceste realităţi fac ca Soarele să fie cel mai adorat lucru din toate timpurile de către om.

Însăşi dictatorii au subliniat adoraţia Soarelui, atribuindu-şi Soarele în persoană – ei fiind soarele şi dumnezeul naţiunii din care făceau şi ei parte ca simpli muritori.

Civilizaţiile timpurii nu doar au urmărit soarele şi stelele, dar le-au şi personificat prin mituri elaborate privind mişcările şi legăturile dintre ele. Soarele, dătător de viaţă, era considerat reprezentantul Creatorului nevăzut sau Dumnezeu.

DUMNEZEU-SOARE, LUMINA LUMII, MÂNTUITORUL OMENIRII.

Camelia Opriţa în WordPress.com, La porţile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele îţi va zâmbi

Omule,
fiecare încercare te face mai puternic.
Te înalţă, ajungi mare, te fereşte de întuneric.
Pe cei dragi tu să-i iubeşti, dulce să-i îmbrăţişezi.
Arătând că-i preţuieşti, sufletul tu îţi păstrezi.
La rândul tău primeşti iubire, primeşti stimă şi respect,
În viaţă trăieşti mai bine şi totul va fi perfect.
Soarele îţi va zâmbi mai puternic, ca oricând.
Mâine iar tu vei iubi, răul din trecut uitând.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoasă e pacea!

Ce frumoasă e pacea!
Între noi şi vechi hotare,
Ce frumoasă-i lumea vie,
Răsfăţată de bucurii în floare,
Din vârfuri de munte,
Până jos, în vale.

Ce frumoasă e pacea!
Dacă omul bun îi sfinţeşte culmea, fără încetare,
Ce frumos e gândul omenesc!
Fără de urâciuni,
Fără întinare.

Ce frumos e înaltul, coborât în mare!
Ce frumos e omul bun, cu faţa la altare!
Ce minune mare, când soarele în pacea lui răsare,
Peste raiul verde, plin cu mărgăritare,
Sub concerte vii, de ciripitoare.

Ce frumoasă e pacea!
Cu copii voioşi alergând în soare,
Prin grădini în floare,
Lângă mame înţelepte,
Sfinţite cu răbdare.

Ce frumos e visul omenesc!
Purtător de bine, între munţi şi mare,
Ce frumos e omul, când are bun renume,
Printre ai lui semeni, pace şi încântare,
Sub mănunchi de curcubee şi vise divine.
Ce frumoasă e pacea, în apus de soare!

poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori viaţa ne oferă un lucru ieşit din comun cred că primim un fel de surplus de adrenalină şi de speranţă că viaţa poate fi şi frumoasă.

citat din Cristina Stamate
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E frumos...

E frumos să poţi în viaţă
să fii darnic şi milos,
să te duci de dimineaţă
să ştergi lacrima răzleaţă
E frumos.

E frumos, cât zboară anii
să-ţi faci viaţa un prinos.
Să hrăneşti cu drag orfanii,
să-i ajuţi pe toţi sărmanii.
E frumos.

E frumos când nu-i răpusă
jertfa ta de-un gând fălos.
Când în taină nepătrunsă
îţi faci haina cea ascunsă.
E frumos.

Însă fapta cea mai mare,
darul cel mai de folos,
e să chemi pe-un om, pe-oricare,
dintr-o viaţă de pierzare,
la Cristos.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru impar

A ieşit soarele iar
Sunt un negru impar
Fără palma ta
Ce se vede în zare
Şi lasă umbra atingerii ei
In dreptul soarelui
Umbrindu-mă in umbră
Cu dor de soarele
Privirii tale

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea motivului

(Mai multe glasiuri)

lebăda
mai frumoasă ca visul
mai senină ca Paradisul
mai luminoasă ca floarea soarelui
o ancoră albă în inima Plajei cu suflet
un zâmbet peste-o amintire
de fericire... să fie!

pe iarba peninsulară
pana de lebădă, plină de rouă
stă-n aşteptarea motivului
"I was so alone and myself i can't make it..."
spuse lebăda înainte de-a lăsa pana să cadă

Mai multe glasiuri cu Rembrandt şi terpinol
Dau perspectiva prin gol, cu nămol de Techirghiol
Sol, sol, la, si, re, mi, fa sooooooooool
Ultimul sol fiind aşa de luuuung
Că poate să ajungă soarele din urmă
Ieşindu-i în faţă
în fiecare dimineaţă
înainte de-a se ridica din mare...

"Hello, my friend, so happy to see you again"
Soarele-mi vorbeşte-n engleză
Îl înţeleg şi-i răspund în limba română
Întrucât el cunoaşte toate limbile

Mărturisirile tale s-au adunat într-o picătură de cerneală
Foamea clipelor este-n inima ta
Transparenţele stau în pensula mea
Va fi eclipsă de lună
Astă seară...
Ca atunci când ţi-ai luat lumea-n cap
Ai mers cu şevaletul pe dig
Ai pictat un ou
Şi din ou a ieşit un pui
Nici de gâscă, nici de lebădă, nici de raţă
Nici de găină... Ghiceşti?

(Pui de poveste)

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeluţa la ieşirea din noapte

Am ieşit din noapte râzând, cu tine în gând,
Răsuceai razele lunii pe ghemul sufletului meu,
Ai pregătit cafeluţa, ne aşezăm în balansoarul
Curcubeului, să meargă aroma pe geam, la Tezeu.

Aşa migălim electrizantele gânduri frunzoase,
Gânduri lansate în tangaj în fiece dimineaţă,
Întrebările curg în faţă cu ceasornicul întors
În continuarea sinusoidală a trecerii prin viaţă,

Pe aceeaşi uşa ai ieşit râzând, cu mine în gând,
Eu scriam numele tău pe corole de dor,
Tu erai în zaţul cafelei, hematiile sângelui meu,
Ghicit şi trăit în iubire, frumos, nemuritor.

Am ieşit din noapte râzând, cu tine în gând,
Cafeluţa fierbe în zâmbetul tău pe pământ!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!