Către stufăriş
trecând lebăda albă-
Dâra de pe lac.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu un fâlfâit-
în zbor peste stufăriş
un stol de raţe.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de vară-
se deschide larg floarea
liliacului.
*
Turma oilor-
alergarea câinelui
trecând pârâul.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestirea toamnei-
frunze galbene de nuc
luate de vânt.
*
Intrând sub aripi-
încolonaţi bobocii
lebedei albe.
*
La defilare-
trecând fanfara cântând
o partitură.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TRECÂND TÂRZIU ÎN NOAPTE PE ALEEA TINEREŢII PAŞII ÎMI RĂSUNĂ
Trecând târziu în noapte pe aleea tinereţii, paşii îmi răsună.
Sus pe cer, acum ca şi atunci demult luceşte aceiaşi blândă lună
Ce pare că mă urmăreşte ca o umbră şi mă recunoaşte
Că eu eram acela, care îi făceam din stele iubitei o cunună.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o terasă-
ciugulind caşcavalul
cioara flămândă.
*
Umbre peste văi
soarele trecând piscul-
ultima rază.
*
Stelele pălind
sub razele de soare-
sclipiri de rouă.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ceva în plisc
în zbor peste pădure-
trecând o cioară.
*
Alunecă lin-
pe oglinda lacului
cârdul de raţe.
*
Miros de iarnă-
primii fulgi de nea
topindu-se pe cale..

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza dudului-
ierme de mătasă
trecând la treabă.
*
Liniştra nopţii
oboseşte auzul-
un lătrat stingher.
*
Lumina lunii-
estompând strălucirea
stelelor pe cer.
*
Întunecare-
e momentul în care
se ive

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

la un alt priveghi -
lebăda neagră trecând
neobservată

haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

la un alt priveghi –
lebăda neagră trecând
neobservată

senryu de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet la început de vară

Suav parfum! Mă-mbată liliacul,
A soarelui săgeată mă pătrunde
Şi nu găsesc umbrar a mă ascunde
S-ascult tihnit cum cântă Pitpalacul.

Aştept să crească boabele rotunde
În spice, c-a-nflorit acum şi macul;
Speranţa-i că la toamnă umplu sacul
Cu roadele câmpiilor fecunde.

Visez un lac cu apă cristalină
Şi un izvor ce s-a născut din stâncă
Ce-şi lasă-n urmă dâra de lumină
Făcându-şi drum spre marea cea adâncă.

În stropii ploii are să revină
Să cadă sfânt balsam la rădăcină.

sonet de Ioan Friciu din i (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe strugurii copţi
asediul viespilor-
o zi cu soare.
*
Alee cu plopi-
lungi umbre proiectează
lumina lunii.
*
Lăsând cuibul gol-
pasărea în zbor înalt
către alte zări.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

IUBIREA POATE FI UCISĂ PRIN CUVÂNT(Rubaiat)
Iubirea poate fi ucisă prin cuvânt
Şi tot sublimul ei să fie numai vânt,
Regretele doar ar putea să ne urmeze
Trecând calvarul vieţii până în mormânt.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MIROSURI REAVĂN-FINE ÎN APUS DIN CÂMPUL UD EXALĂ!
Mirosuri reavăn-fine în apus, din câmpul ud exală!
Ne pune frunza-ngălbenită, că vine triumfală
Trecând înalte piscuri dezgolite şi coboară-n văi,
Fantoma toamnei, cu ploi şi vântul rece în rafală.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel unui critic

Mă arde critic, din condei
Şi mi se pare agresiv,
Deloc nu este milostiv
Şi-i piperat ca un ardei.

Găsind adesea un motiv,
El caută un just temei
Ca să mă ardă din condei
Şi să nu pară agresiv.

O iau încet şi progresiv
Cum mie-mi stă în obicei,
În vers adaug exploziv
Şi pân' ai număra la trei,

Se face bombă... din condei!

Ioan Friciu

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND URCI POTECI DE MUNTE PRINTRE BRAZI CĂTRE LUMINĂ
Când urci poteci de munte printre brazi către lumină
Ascultă muzica pădurii ce sub vânt se-nclină,
Lăsând vederii tale ochiul cerului albastru
Să şimţi natura care te-nconjoară că-i divină.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

CEI CARE SUNT UN VÂSC ŞI DIN COPACI ÎNALŢI SE-NFRUPTĂ-Ruba
Cei care sunt un vâsc şi din copaci înalţi se-nfruptă
Trecând prin vreme şi prin viaţă fără nici o luptă,
Căzuţi vor fi din tihna voluptoasei leneviri
Atunci când creanga ţiitoare de furtuni e ruptă!

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LUMINA SFÂNTĂ SE APRINDE MISTERIOS

Lumina Sântă se aprinde misterios,
Sus, pe Golgota focul arde vijelios,
Străluce către ceruri, spre pământ şi ape
Vestind creştinătăţii învierea lui Hristos.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

BRAD ÎNALT CU FRUNTEA CĂTRE CER, BĂTUT DE VÂNTURI SPRE PĂMÂNT SE-NCLINĂ
Brad înalt cu fruntea către cer, bătut de vânturi spre pământ se-nclină,
Dar furtuna nu-l doboară căci pe umărul de frate se anină
Şi-mpreună-n toiul vijeliei se îmbrăţişează legănaţi în dans,
Că în pădure mulţi copaci crescut-au dintr-o singură tulpină.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna rece

Fiorii reci mă-nvăluie tacit,
Rămâne-n urmă calda vară,
Urgii de toamnă-ncep s-apară,
Nori cenuşii pe cer s-au bulucit;
Zăpada primă va să cadă,
E timpul iernii să se vadă.

Vor fi şi vânturi aspre-n cale,
Elice-n vârf de par s-or învârti
Şi frunze veştede se vor roti
Trecând în trombe verticale;
Elegiace ciripiri în crâng
Duios în inimi păsăreşti se frâng,
Ecouri triste vin din vale...

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea în agonie

Fâşii de nori aduc învolburarea
Pe cerul de cobalt al primăverii,
Se face loc mai repede-nserării...
Dece-i aşa? Se pune întrebarea.

Deoarece, pe tot cuprinsul ţării
Ades îşi fac stihiile cărarea
Trecând să scoată dintre ţărmuri marea
S-o poarte-n infinitul depărtării.

La noi, aproape c-a murit pădurea,
Copacii falnici urlă de durere,
Străini casapi zdrobitu-le-au spinarea,
De-nverşunare plini şi de putere.

Blestem asupra lor să se reverse,
Să răzbunăm pornirile perverse!

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!