BRAD ÎNALT CU FRUNTEA CĂTRE CER, BĂTUT DE VÂNTURI SPRE PĂMÂNT SE-NCLINĂ Brad înalt cu fruntea către cer, bătut de vânturi spre pământ se-nclină, Dar furtun...
BRAD ÎNALT CU FRUNTEA CĂTRE CER, BĂTUT DE VÂNTURI SPRE PĂMÂNT SE-NCLINĂ
Brad înalt cu fruntea către cer, bătut de vânturi spre pământ se-nclină,
Dar furtuna nu-l doboară căci pe umărul de frate se anină
Și-mpreună-n toiul vijeliei se îmbrățișează legănați în dans,
Că în pădure mulți copaci crescut-au dintr-o singură tulpină.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.