MIROSURI REAVĂN-FINE ÎN APUS DIN CÂMPUL UD EXALĂ!
Mirosuri reavăn-fine în apus, din câmpul ud exală!
Ne pune frunza-ngălbenită, că vine triumfală
Trecând înalte piscuri dezgolite şi coboară-n văi,
Fantoma toamnei, cu ploi şi vântul rece în rafală.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exală miros
de ceapă încolţită-
dinspre cămară.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De furtună rupt-
pomul încărcat cu rod
agonizând.
*
O noapte rece
lasă câmpul cu brumă-
în zorii zilei.
*
Seară de toamnă-
deaspra stoluri de ciori-
două cad moarte.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alarma

Clopot mare de aramă
Limba ta în dungă bate,
Oare peste câte sate
Pune stare de alarmă?
Oamenii i-ascultă vestea,
Toţi ştiu bine ce-i povestea:
Urgiseşte vremea câmpul,
Lovituri de tun dă vântul!

Lovituri de tun dă vântul,
Urgiseşte vremea câmpul
Toţi ştiu bine ce-i povestea,
Oamenii i-ascultă vestea,
Pune stare de alarmă
Oare peste câte sate?
Limba ta în dungă bate,
Clopot mare de aramă!

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Vidin

În război,
oştile stau faţă-n faţă,
toţi au speranţă de viaţă.
Lupta e gata să-înceapă,
ostaşii ordin aşteaptă.
Când goarna sună de luptă,
liniştea e întreruptă.
Călăreţii dau năvală,
capete încep să cadă.
Vântul copacii îndoaie,
urlă câmpul de bătaie.
Suliţe prin aer zboară,
timpul nu se mai măsoară.
La apus, de leşuri plin
câmpul plânge la Vidin.
Stele - lacrimi căzătoare
spintecă cerul în zare.
Liniştea nopţii eterne
peste leşuri se aşterne.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna pe cărări
paşii trecătorului-
foşnet de frunze.
*
O lună plină-
peste vârful brazilor
argintul toamnei.
*
Lună crescândă-
înghiţită de apus
ultima rază.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUAV ACORD SE-NALŢĂ DIN STRUNELE VIORII
Suav acord se-nalţă din strunele viorii,
Ameţitor parfum exală din corola florii
În timp vernal, prin boarea ce adie în amurg
Trezind iubirilor ascunse iar fiorii.

rubaiat de Ioan Friciu (2021), traducere de Cengher Gorea
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răcoare umedă,
Curcubeu peste ape,
Câmpul s-adapă.

haiku de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aşteptam apus

Pe o stâncă sus
Un înger privea la apus.
M-am apropiat sedus
Cu o floare in mână
Cu miros de smirnă
Ce mai era de spus..
Ce apus, apus... e acolo sus.
Îngerul niciodată nu mi-a spus
Să privesc de sus orice apus
Ce apune... iar răsare
Floare in floare
Arbore in arbore.
Vai, doamne... ce apus
Cu o floare in asfinţit
Te-aşteptam apus

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cheamă câmpul

Mă cheamă câmpul,
cuvintele ard în cormană,
stelele sar pe obadă,
ca din trecerea mea pe un dig...
Mă cheamă câmpul,
pe coala albă de zăpadă,
dar bat vânturi
din patru anotimpuri,
în etuva memoriei!
Sămânţa fulgeră în traistă
şi cu degetele resfirate,
dau să semăn
rodul bogat în primăvara ploioasă,
Mă cheamă câmpul
şi trebuie să semăn cuvinte...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urc în tăcere scările Turnului de la Apus

Urc în tăcere scările Turnului de la Apus,
Luna atârnă pe cer ca o secere.
Rece, limpezimea toamnei e captivă-n adâncimea curţii.
Acolo stă de veghe-un arţar singuratic.

Despărţirea dureroasă a tăiat,
Dar n-a putut întrerupe legăturile dintre noi.
Mintea-mi este încă vie.
Despărţirea are un anumit gust,
Pe care inima mea nu-l mai cunoscuse.

poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În depărtare-
luat de vântul toamnei
colbul drumului.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dezordine
furnicarul se mişcă-
muşuroi distrus.
*
Se aprind pe rând
luminile pădurii-
ies licuricii.
*
Soarele ascuns-
răcorindu-se câmpul
sub perdea de nori.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

vino cu mine
ploaia-mi şopteşte
câmpul ne-aşteaptă
şi frunza de vie
pădurea tresare
se leagănă toată
tu vino cu mine
să vezi ce ne leagă

şiroaie de ape
grăbite s-alerge
şi soarele cald
ce norii-mi goneşte
mirosuri de plante
la despărţire...
tu vino cu mine

te ud la picioare
şi mare vei creşte
pe tălpile goale
pământ ce rodeşte.
şi urme de paşi
rămân împlântate
pe unde tu calci
nimeni nu ştie...
tu vino cu mine!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel fierbinte

E uscat pământul,
Sufletul mă doare
Ca nu bate vântul,
Nu trezeşte-o boare.

Arşiţa de soare
Frige şi cuvântul;
E uscat pământul,
Sufletul mă doare.

Rog pe Domnul Sfântul
Cu puterea-i mare
Să adape câmpul
Mort de însetare,

Că-i uscat pământul.

rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În furtuna toamnei

Furtuna vine când e linişte
şi alungă tăcerea copacilor
iar luna nu mai trimite raze
şi râsetele seminţelor zboară
spre inimi uşoare cu suspine-n suflet
şi vântul coboară spre mărăcini de spini,
iar fluturii s-ascund sub ramurile florilor,
aşteptând din nou apusul de soare.
Vântul păzeşte cheia toamnei,
pe care o deschide când norii apar
şi zboară fără oprire spre apus,
iar toamna îşi desface poala cu o moştenire,
ce te face bogat de vise
pe care nu ştii să le uiţi
pentru a redescoperi fericirea ei.

poezie de Eugenia Calancea (3 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întomnare

Apus de soare sângeriu,
Rugina frunzei de arţar
Ţin ploi de toamnă la hotar;
Acelaşi astru auriu
Rămas sub norul gri-murdar,
Uitat pe cerul azuriu
Luceşte mult, dar în zadar...

Luceşte mult, dar în zadar
Uitat pe cerul azuriu
Rămas sub norul gri-murdar;
Acelaşi astru auriu
Ţin ploi de toamnă la hotar,
Rugina frunzei de arţar,
Apus de soare sângeriu

acrostih de Ioan Friciu (14 octombrie 2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet la sfârşitul toamnei

E miros de rece, totu-i plumburiu,
Vântul e mai tăios ca niciodată;
Tristă pare zarea întunecată,
Ale lunii raze bat în arămiu

Şi dimineaţa nu mai e scăldată
De lumina unui soare purpuriu;
Când împrejur totul este cenuşiu
Bolta cerească rar e înstelată.

Vine iar o iarnă înfrigurată
Peste natură ca o pandemie,
Aspru viscol şuieră în câmpie.

Firea noastră este îndurerată
Până se va trezi din amorţire
Tot ce are o viaţă şi simţire...

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus (Sfârşit de domnie)

Am avut un "Apus de soare",
Cu marele Ştefan cel Mare.
Vom mai avea peste un an
Alt apus: "Zeus Traian".

epigramă de Dumitru Delcă (2 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul lavandei

Îşi amintea de câmpul din tabloul
ce-i atrăgea privirile, discret,
iar lumea lui, albastră-violet
îşi răsfrângea, din amintiri, ecoul.

Era, ca şi acum, mai înspre seară,
iar câmpul de lavandă tresărea
sub adierea care îi dădea
un aer de-alintată domnişoară.

Se mlădia sub slaba adiere
a unui vânt de vară, liniştit,
ce-o îmbia departe-n asfinţit
spre lumi învăluite în plăcere.

Iar el era acolo şi, călare,
îşi delecta privirile,-n apus,
cu un decor ce îi plăcea nespus
şi cu arome fără-asemănare.

Dar dintr-odată-n lumea lui cea mică,
din ultimele raze-a apărut,
doar pentru restul vieţii început,
un înger cu parfum de levănţică.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine trăieşte onest şi rosteşte cât mai des formula magică "Te iubesc!" pe tărâmul pământesc exală un persistent parfum ceresc.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!