Pădurea în agonie
Fâșii de nori aduc învolburarea
Pe cerul de cobalt al primăverii,
Se face loc mai repede-nserării...
Dece-i așa? Se pune întrebarea.
Deoarece, pe tot cuprinsul țării
Ades își fac stihiile cărarea
Trecând să scoată dintre țărmuri marea
S-o poarte-n infinitul depărtării.
La noi, aproape c-a murit pădurea,
Copacii falnici urlă de durere,
Străini casapi zdrobitu-le-au spinarea,
De-nverșunare plini și de putere.
Blestem asupra lor să se reverse,
Să răzbunăm pornirile perverse!
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre păduri, poezii despre primăvară, poezii despre nori, poezii despre infinit, poezii despre durere sau poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.