
Cântec de adio pentru toamnă
Mă despart de toamnă sângerând,
Mâna mea în spinii ei se-agață,
Boabe roșii de măceș sub gheață,
Unghiile-n carne-agonizând.
Zilele se-ntind ușor pe pat,
Nopțile se culcă peste zile
Pe când plâng mâhnite și febrile,
Inhibându-și ultimul oftat.
Mâini chircite, frunzele în pom,
Își desprind și ultima brățară,
Cad cuprinse-n vălătuci de ceară,
Gem, vorbind același idiom.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre mâini
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre roșu
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
Citate similare

Destin pizmaș
Datoare-am fost acelui pătimaș,
Până-n această seară, de răscruce
Destinului, când m-a privit pizmaș:
"Nu ești tu steaua care îi străluce,
Numai închipuirea te seduce!"
Prin frunze, câinii dorm, încolăciți,
E noapte și e frig ca-ntotdeauna
Când se despart iubite de iubiți,
Aceeași dramă se repetă-ntruna,
Și peste toate viscolul, furtuna.
Cerberii aleilor spre casă,
Copaci de gheață, semne de-ntrebare,
Lacrimi la ceaiul aburind pe masă,
Doar eu și clipa mea de-nsingurare
Ne suntem îndestul la fiecare.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viscol
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre seducție
- poezii despre seară
- poezii despre gheață
- poezii despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Ultimul tren
Ultimul tren fluieră-n gară,
Ultimul tren, ultima seară...
Ploi adormite cad peste noi,
Gânduri se-adună, curg în șuvoi.
Ultima scară foșnește ușor.
Trenul pornește, peronul e gol.
Eu am rămas, jos, fără glas...
Ploaia îmi șterge ultimul pas.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trenuri, poezii despre ploaie, poezii despre gări sau poezii despre gânduri
Vor trece anii
Vor trece anii și cândva vor așterne
Un colb diafan pe scoarțe-ngălbenite,
Ce vor închide fosta mea vreme,
Fosta mea viață în pagini prăfuite.
Acolo am adunat cândva cu sârg
Iubirile, trăirile mele.
Atunci le voi privi și am să plâng
Vai, am să plâng, căci au trecut și ele!
Dar că au fost, c-au existat,
Sipetul îmi va arăta -
Sipetul meu cel drag și fermecat
Ce-mi va spune: "Iată, aici e viața ta!"
Și ca de suflarea unui vânt
Sipetu-mi se va deschide;
Din paginile vechi orice cuvânt
În melancolie sufletu-mi va cuprinde.
Nevăzut, timpul va zbura
Peste ale sipetului foi ce au fost albe
Și praful vechimii îl va scutura
Peste ele, peste pletele-mi dalbe.
În nopțile târzii de toamnă
Când frunzele arămii se desprind și mor
Cu nostalgie amintiri or să apară
Și de anii tinereții îmi fi-va dor...
Atunci viața mea reciti-o-voi pas cu pas
Iar apoi lin eu voi adormi,
Șoptind încet, cu molcom glas -
"Ce păcat... S-au dus... Trecut-au anii..."
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre alb, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre trecut sau poezii despre tinerețe

Zile și zile
Am zile bune și am zile rele,
Zile când te gândesc, și-n care nu,
E viața mea un fel de paspartu,
Știind deschide ușile rebele.
N-am vrut să-mi las sărutul în zăpadă,
Și astfel, n-am pășit către liman,
Șperaclul meu e doar un talisman,
Departe de-ați produce vreo corvoadă.
Pe cerul alb trec păsări într-aiurea,
Chemându-se pe nume disperat,
Cerul de lapte a agonizat
Și de sub mierle a fugit pădurea.
Dar, când mă strigi de dincolo de nori,
Am zile bune ca un pom cu flori.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sărut, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre nori sau poezii despre lactate

De toamnă...
Vezi?! Afară plouă... Și e frig... Și plâng
Tremurându-și umbra, frunzele de rug,
Frunzele brumate și trudind de ger,
Într-un dans de ceară pe ascunsul cer.
Plouă mocănește, cu stropi mici și reci,
Spaimă-ntre copacii-ngenuncheați pe veci
Și de remușcare, șoaptele se-adună
Și vuiesc prelegeri... Se întorc spre humă...
Brațele în rugă de gutuie coaptă,
Ca un clopot, încă, plânsul și-l arată.
Timpul, în clepsidră, rostul său își are -
Rod pentru rodirea toamnei următoare...
Trec peste cadavre, printre ramuri frânte...
Vântu-n simfonie, pe acorduri blânde,
Iar îmi cere mâna... Și pe portativ
Notele dansează într-un ritm lasciv...
Ploi bolnăvicioase... Trec copii la școală...
Toamnă... toamna vieții, crudă și amară,
Vin cu scorțișoară, iz de guturai,
Toamna iarăși vine cu al său alai!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre școală, poezii despre senzualitate sau poezii despre ritm

Unui indecis anume...
Vine vremea senectuții,
Când te saturi de nevastă
Și încerci alte soluții,
Însă dai de vreo năpastă.
Știi ce faci vorbind discuții?
Sfaturi bune, treabă proastă!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre sfaturi, poezii despre prostie, poezii despre căsătorie sau poezii despre bătrânețe

Într-o bună zi CREȘTINISMUL se va topi ca o lumânare pe ultima colivă de pe pământ.
aforism de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre lumânări sau aforisme despre creștinism

Vise clandestine
Doar soarele mai mângâie ca tine,
La răsărit, când încă e răcoare
Și mă trezesc din vise clandestine
Ca frunzele surprinse-n întomnare,
Când se abandonează în neștire
Și cad în iarbă ca o sărutare,
Cum buzele răsfrânte-n contopire
Păstrează gustul și parfumul gurii,
Ochii trimit săgeți de-nvăluire
Așa cum prevestiseră augurii,
Deși, au profețit pe jumătate,
Nu au vorbit de panica pădurii,
Când frunzele vor fi însângerate.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre panică, poezii despre ochi sau poezii despre gură

Vise clandestine
Doar soarele mai mângâie ca tine,
La răsărit, când încă e răcoare
Și mă trezesc din vise clandestine
Ca frunzele surprinse-n întomnare,
Când se abandonează în neștire
Și cad în iarbă ca o sărutare,
Cum buzele răsfrânte-n contopire
Păstrează gustul și parfumul gurii,
Ochii trimit săgeți de-nvăluire
Așa cum prevestiseră augurii,
Deși, au profețit pe jumătate,
Nu au vorbit de panica pădurii,
Când frunzele vor fi însângerate.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile altor toamne
În amintirea tatălui meu, Iani Anastasiu
Miroase a pastramă-n mustării,
Scripcarii cântă ca în vremi apuse,
Se-aude chicot de femei seduse
Și provocare de palavragii.
În amintire totul e real,
Îl văd pe tata sărutând cobzarul,
Apoi cum își golește buzunarul,
Și gestul lui îmi pare imortal.
Aud vapoarele sunând prelung
E noapte. Văd luminile-n Silistra,
În așternutul răvășit, sinistra
Și lunga toamnă freamătă-ndelung.
Își pune văl de frunze violet
Și, rezervându-și ultima cutumă,
Alungă greierii stropind cu brumă,
Iar ei se-aud încet, tot mai încet!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre tată, poezii despre marină sau poezii despre greieri

Nu mă lăsa să plâng!
Dă-mi ochii tăi iubite, căci astăzi vreau să plâng
Așa cum n-am mai plâns de multă vreme...
Acoperă-mi tristețea cu frunzele din crâng
Ce ne-au fost pat în nopțile supreme
Dă-mi astăzi o putere, s-adun râuri ce curg
Și să le pun în palma ta cea fină
Să-ți fiu nemărginirea aceluiași amurg
Privindu-mă zâmbind, să-mi fii lumină...
De răni nu-mi este teamă mai mult decât mi-a fost
De necrezut îmi pare azi durerea
Zile și nopți, nebune, vor trece fără rost
Spre miazănoapte alungând tăcerea
S-a stins ușor sărutul, dar noaptea n-a-nghițit
Puterea lui... e-n frunzele din crâng...
Dă-mi ochii tăi iubite, cu-albastrul infinit
Iubește-mă, nu mă lăsa să plâng!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre râuri sau poezii despre prezent
Obsesiv
mă chinuie o toamnă
și frunzele acestea bolnave
se pierd
obsesiv de atâta roșu
îmi ard amurgurile
peste nu cer închis
între gene
nu mă mai caut
mă lepăd de ape
desprind din lumină
câmpii
ca de-un curcubeu
al trecutului timp
vântul acesta mă îneacă
hipnotic
adulmec o toamnă
de fum.
poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre curcubeu sau poezii despre boală
Doi ochi, boabe de mărgăritar
Doi ochi, boabe de mărgăritar
îi împodobesc obrazul.
Când îi ofer flori în dar,
mama uită tot necazul.
Pe la tâmple, ghiocei
îi amintesc de primăvară.
S-au amintesc de anii grei
când viața i-a fost amară.
A trecut timp peste mama,
dar tot frumoasă a rămas.
Încă mai poartă marama,
tot mai dă la cântec glas.
Ce caldă este mâna ei!
Ce față blândă are!
Când eu plâng de dorul ei,
mama îmi dă alinare.
Lângă mama îmi este bine.
Ea cu drag mă încălzește.
Îmi face zile senine,
mama mere mă iubește.
Trandafirul ce-înflorește
mamei îl ofer cu drag.
Ea e stea ce strălucește
și-mi dă zborul către larg.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre trandafiri sau poezii despre primăvară

Eminesciene
Aș vrea să adun în sufletul meu
Fiecare frunză veștedă, ce o lasă, foșnind, creanga teiului, ca o coroană
Pe piatra rece, sub umbra teiului tău sfânt,
Aș vrea să ard ca tămâia prinosului
Sub găvanele dureroase de bronz ale ochilor tăi.
Un grup de maici, în negru cu iz ușor de negură,
Au spus vorbe banale și s-au rugat o clipă pentru tine.
Dincolo de zidurile cimitirului, se zvârcolește o horă veselă,
Dincoace, la un mormânt, un popă cântă un prohod și-i atât de trist...
Seninul înalt picură printre crengi
Cu umbră și lumină
Gâzele, înviorate de ultimele zile ale toamnei
Înalță pe florile roșii de deasupra ta -
Se îmbată ultima dată cu soare și parfum - înainte
De a pieri ucise de gerurile albe
Și nu știu că tu dormi sub florile roșii,
Și nu știu că-i toamnă și că vor muri.
Nisipul strălucește sub frunzele căzute -
Câți ani sunt de atunci, de când tot cad pe nisipul tău?
O clipă sau o veșnicie - tot una.
Spiritul tău dăinuie la fel deasupra ierburilor și frunzelor.
Ascultă veselia noastră tristă,
Aspiră fumul de lumânări și tămâie
Și privește trist zilele - deșănțate călugărițe negre...
(...)
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre crengi, poezii despre înălțime sau poezii despre tei

Poem sub sticlă
frunze late cât marea
îngălbenite de vârstă
cad pe tăceri
ochii obosiți de verde
trec peste păduri
în culori
fetele se închipuie mari
prin germinația seminței
în pântecul negru
toamnele se culcă pe gândul
înrămat în peretele inimii
sub sticlă
cu suferința săpată-n carne
iernile trec peste râuri
viața curge la vale
nopțile se visează zile
cu lumânări în mâini
aprinse de soare
eu dezleg drumurile
primăverilor care vin
prin muguri
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vârstă sau poezii despre verde

Gândurile nopții
Să nu aștepți durerea să te frângă
Când clipele se duc în drumul lor,
Doar amintirile ar trebui să plângă
Pe-aleile-mbrăcate-n tainic dor,
Și printre felinare-ascunse-n noapte
Pășind prin frunzele ce pietruiesc
Aleile crescute dintre șoapte
Rămase-n nopțile care sosesc,
Dar uneori uitate printre clipe
Durerile își plâng trecutul lor
Și peste timpuri lumii vor să țipe
Doar, doar vor trece-n viață mai ușor,
Când așteptările vor să te frângă
Rămas prin clipele născute-n dor
Să lași doar amintirile să plângă
Și frunzele să te-nsoțească-n zbor.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre uitare

Emoții la Maxim...
Am zile bune și am zile rele,
Zile când te gândesc, și-n care nu,
E viața mea un fel de paspartu,
Știind deschide ușile rebele.
N-am vrut să-mi las sărutul în zăpadă,
Și astfel, n-am pășit către liman,
Șperaclul meu e doar un talisman,
Departe de-ați produce vreo corvoadă.
Pe cerul alb trec păsări într-aiurea
Chemându-se pe nume disperat,
Cerul de lapte a agonizat
Și de sub mierle a fugit pădurea.
Dar, când mă strigi de dincolo de nori,
Am zile bune ca un pom cu flori.
sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai zis-o cineva
Zilele se țin de mână și merg toate pe un drum,
Unde merg și se adună, nu vom ști și la ce bun.
Trec pe rând prin fața noastră, când senine, când cu ploi,
Ce frumoase sunt acelea care nu calcă-n noroi.
"Vremea vine, vremea trece" a mai zis un om cândva
Și a constat pe sine și-acum doarme undeva.
Zilele se țin de mână și merg pe același drum,
Una ne stinge lumina și ne spune, rămas bun.
Nopțile se țin de mână cu lumini neliniștite,
Toate se scurg într-o noapte nesfârșită pe orbite.
Zilele se țin de mână, nopțile se țin și ele,
"Vremea vine, vremea trece" peste oale și ulcele.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre depășire

Ultima șansă
A încercat să înflorească,
Dar n-a putut să izbândească
Și a murit îmbobocit,
Un trandafir,
Un fir
Chircit.
El n-a stiut ca s-a născut
Când timpul lui era trecut,
Printr-o rezervă de splendoare
A sevei sale uimitoare
De floare.
E toamnă, la ce te aștepți,
Să înflorești și să regreți,
Să nu-ți duci visul la sfârșit,
Să-l vezi pierit,
Înăbușit?
Și totuși nu te poți opri
Din înflorire, a nu-nflori.
Chiar daca știi ca e târziu
E șansa de-a ramâne viu,
Până târziu.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre naștere sau poezii despre flori
Vers în toamnă
Versul meu este în toamnă.
Trupul meu este în vânt.
Timpul prihănit de hrană
Mă subjugă pe pământ.
Chipuri văd peste stindarde,
Plete zburdă după gând.
Volburată, iarăși arde
Mintea-mi rece, pe cuvânt.
Frunzele se duc cu nimfe,
Râurile cresc pe piscuri.
Astigmată cade-n cifre
Amăgirea-mi dintre scrisuri.
Nici durerile nu cresc,
Nicio lună nu răsare.
Doar un zâmbet de ceresc
Mă cuprinde-n disperare.
Am să dorm ușor pe vise,
O să zac pe frunze noi,
Cu-amintiri despre proscrise
Subjugate de nevoi.
Iar când sunetul de gheață
Peste clipe va veni,
Doar lumina-mi de pe față
Stinsă-n gând va străluci...
poezie de Liviu Reti (8 septembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre zâmbet sau poezii despre sunet