Unui indecis anume...

Vine vremea senectuţii,
Când te saturi de nevastă
Şi încerci alte soluţii,
Însă dai de vreo năpastă.

Ştii ce faci vorbind discuţii?
Sfaturi bune, treabă proastă!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să ştii...

Când te lupţi să iei puterea
Să ştii cum se face mierea;
Opozant fără soluţii
Eşti un nimeni, la discuţii.

epigramă de Mircea Rămoiu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vremea senectuţii

Acum, la vremea senectuţii,
Rămân fidel unei femei.
Lăsa-voi deci sudoare frunţii
Şi datoriile... doar ei.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile şi zile

Am zile bune şi am zile rele,
Zile când te gândesc, şi-n care nu,
E viaţa mea un fel de paspartu,
Ştiind deschide uşile rebele.

N-am vrut să-mi las sărutul în zăpadă,
Şi astfel, n-am păşit către liman,
Şperaclul meu e doar un talisman,
Departe de-aţi produce vreo corvoadă.

Pe cerul alb trec păsări într-aiurea,
Chemându-se pe nume disperat,
Cerul de lapte a agonizat
Şi de sub mierle a fugit pădurea.

Dar, când mă strigi de dincolo de nori,
Am zile bune ca un pom cu flori.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii la Maxim...

Am zile bune şi am zile rele,
Zile când te gândesc, şi-n care nu,
E viaţa mea un fel de paspartu,
Ştiind deschide uşile rebele.

N-am vrut să-mi las sărutul în zăpadă,
Şi astfel, n-am păşit către liman,
Şperaclul meu e doar un talisman,
Departe de-aţi produce vreo corvoadă.

Pe cerul alb trec păsări într-aiurea
Chemându-se pe nume disperat,
Cerul de lapte a agonizat
Şi de sub mierle a fugit pădurea.

Dar, când mă strigi de dincolo de nori,
Am zile bune ca un pom cu flori.

sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai bard eram odată!

Foaie verde-n lung şi lată,
Vine weekendul pe dată
Să îmi spună că-i în stare
Să îmi fie sărbătoare
Şi, de vreau, pot sta în pat,
Nu hai-hui în lung şi-n lat.

Frunză verde-n doru' lelii,
Cum să stau când sâcâielii
Ce m-aşteaptă două zile
N-am ce-i face, nici cu pile,
Nici c-o vreme de năpastă,
Când e vorba de nevastă?

Foaie verde de-a de doping,
N-am ce face: merg la shoping,
Cum să dau cu oiştea-n gard?
O să uşurez din card,
Că-s doar bani şi, de-am noroc,
Mai trăiesc şi-i pun la loc.

Frunză verde (ioc) pe ram,
Doamne, ce nevastă am!
Când îi vine vreo idee,
Eu sunt pui de erbacee
Cu o frunză (ciuciu) lată
Şi, de ea, amorezată.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu-ţi faci nicio iluzie, nu vei fi niciodată deziluzionat.

aforism de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treime

Stelele cad şi mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Tu să nu mă aştepţi
Tu să mă uiţi curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Că te-am iubit, tu ştii
Că nu mai vrut, o ştiu
Că printre nopţi târzii
Poate voi sta să-ţi scriu
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinţi
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminţi
Stau răstignite la ger
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai ştii
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te întâlneşti cu un prieten bun, pe care nu l-ai văzut de multă vreme. Te întreabă: "Ce mai faci?"; îl întrebi: "Ce mai faci?". Nu ştii nici tu ce să-i răspunzi. Taci, te bâlbâi, faci o glumă sau alta. O dată, de două ori, de trei ori. Încerci să sugrumi banalul, să lansezi un răspuns original, dar într-un sfârşit te dai bătut. Răspunzi că faci bine şi termini. Dacă se întâmplă să ai predominant o viaţă interioară, să nu ai o activitate de care să poţi vorbi, nu ştii ce să răspunzi, nu ştii cum să satisfaci curiozitatea bunului tău prieten. Faci feţe-feţe şi răspunzi ce-ţi vine mai repede pe limbă.

Arşavir Acterian în Jurnal (18 noiembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine vremea

Vine vremea aceea-n care
Iti fáci bagajul si te duci,
Lasi in urma o scrisoare
S-o pereche de papuci.

Vine vremea aceea-n care,
Pe un geamantan te urci
Si-n graba ta ca-i mare,
Pleci incotro apuci.

Vine vremea aceea-n care,
De tristete o sa fugi
Si pe un peron in gara
Canti de-o s-ajungi.

Vine vremea aceea-n care,
Din lacrimi faci clabuci
Si-ti spui ca viata are
Multe cai. Sa nu le-ncurci!

poezie de Amelia Florentina Glava din Ochii tăi (2016)
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fermier pregătit

Dacă secerişul vine,
Nu mai e nici o năpastă.
Are omul trei combine
Şi-o batoză... de nevastă.

epigramă de Ion Ruse din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu pregătirea mea am făcut şi piese bune, dar şi lucruri de proastă calitate. Când faci o piesă de proastă calitate, înveţi cum să joci. Îmi place să merg la audiţii. E plăcut să repeţi. Dar cu un public pe care ajungi să-l iubeşti.

citat din Jeffrey Tambor
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele Preot (Sonet Tarot)

Eşti guvernat de legile morale
Te pleci în faţa lor cu reverenţă,
Căci sunt virtuţi profund spirituale
Pătrunse de divina lor esenţă.
Eşti protejat de rău şi de năpastă
Ţi-e garantat succesul cu tărie
Căci în această lume atât de vastă
Tu ştii mereu că ai o datorie.
Dar când eşti răzvrătit, se schimbă treaba,
Ai idei noi şi lumea te respinge
Ai vrea să o convingi, însă degeaba,
Te lupţi din greu, sperând că vei învinge.

Când faci ca toţi, mulţimea te iubeşte,
Când faci ca tine, te năpăstuieşte.

poezie de Octavian Cocoş (16 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de adio pentru toamnă

Mă despart de toamnă sângerând,
Mâna mea în spinii ei se-agaţă,
Boabe roşii de măceş sub gheaţă,
Unghiile-n carne-agonizând.

Zilele se-ntind uşor pe pat,
Nopţile se culcă peste zile
Pe când plâng mâhnite şi febrile,
Inhibându-şi ultimul oftat.

Mâini chircite, frunzele în pom,
Îşi desprind şi ultima brăţară,
Cad cuprinse-n vălătuci de ceară,
Gem, vorbind acelaşi idiom.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu sunt alt om. Şi acel alt om are povestea lui pe care o scrie...

aforism de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi uitaţi

Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufleteşti.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Şi să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Şi ochii nu se mai întâlnesc.
Şi ai vrea să simţi durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ţi spună din nou poveşti,
Să-ţi creezi din nou iluzii,
Că în conştiinţa lor, trăieşti.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.

poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 1 iunie

Poţi fi şi copil şi părinte deodată,
De-a valma trec zile şi nici nu mai ştii
De ce-ţi este faţa de cute brăzdată,
De ce e nevoie să fie fardată,
Iar timpul se rupe în mii de fâşii.

Cireşile-s coapte, mai vine o vară,
Dar nu mai au gustul pe care-l aveau,
De parcă mâhnirea din noi le-nfăşoară
Şi roşu devine culoare amară,
Cerceii prunciei când ne preveneau.

Noi suntem de-o seamă cu ce e lăuntrul
Făpturilor noastre de când ne-am născut,
Ne suntem copilul, ne suntem sihastrul,
De ce fericirea şi-n urmă dezastrul?
Copilul din noi e-un cireş prefăcut!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale "castităţii"

Când femeia este castă,
Nu cedează sine die
Nu doreşte vreo simbrie,
Ci s-ajungă-a ta nevastă
Iar Georgică, o năpastă,
Avusese seara-n vie
C-o fecioară cam nurlie,
Ce la sex deloc n-adastă
El, fidel "masculei" ginte,
Îşi făcea mereu idei
Şi dorind-o, că-i fierbinte,
Ea i-a zis cu bun temei:
- Dacă eşti copil cuminte,
Joacă-te cu sânii mei...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familie de suflete despărţită de plecarea trupurilor

Mamă, tată, voi nu ştiţi,
Că mi-e greu, că vă iubesc.
Mă gândesc: voi mă iubiţi?
N-am cu cine să vorbesc!

Când apare o problemă,
Stau şi mă gândesc: ce fac?
De-ar fi mama lângă mine
N-aş mai sta aici să zac.

Voi sunteţi plecaţi departe
Ştiu că pentru noi v-aţi dus,
Ştiu că vă e greu acolo
Despărţirea asta lungă
Multe rele ne-a adus.

De tine-am nevoie, mamă,
Să m-alinţi, să te iubesc.
Tată, şi ţie-ţi duc dorul!
Să-mi dai sfaturi când greşesc.

Banii voştri nu-i mai vreau!
Vreau să fiţi aici, cu mine,
Singură să nu mai stau
Să ne fie la toţi bine!

Şi noi îţi ducem dorul,
Însă viaţa-n ţară-i grea.
Ţie-ţi facem viitorul,
Altfel noi nu am pleca.

Pe căldura asta mare,
Să stăm aici, să muncim,
Nu-i uşor, tu ştii prea bine!
Însă şi noi te iubim!

Vrem să îţi continui şcoala,
Să îţi faci un viitor,
Să nu pleci şi tu din ţară,
Să nu fii biet muncitor!

Îţi vrem binele din lume,
Că eşti fiica noastră dragă,
Nu-ţi putem da sfaturi bune,
Însă viaţa nu te-ntreabă!

poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dorului de ducă

Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai opreşte,
Iar neveste-mi îi spun că
Mi-au undiţa, plec la peşte.

O apuc spre vreo speluncă,
Vreau să petrec nebuneşte,
Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai opreşte.

Şi pe nevastă o-apucă...
Sare-n sus de două deşte,
Scoate draci de sub perucă
Şi cu sare mă orbeşte

Când îmi vine dor de ducă.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireş prefăcut

Poţi fi şi copil şi părinte deodată,
De-a valma trec zile şi nici nu mai ştii
De ce-ţi este faţa de cute brăzdată,
De ce e nevoie să fie fardată,
Iar timpul se rupe în mii de fâşii.

Cireşele-s coapte, mai vine o vară,
Dar nu mai au gustul pe care-l aveau,
De parcă mâhnirea din noi le-nfăşoară
Şi roşu devine culoare amară,
Cerceii prunciei când ne preveneau.

Noi suntem de-o seamă cu ce e lăuntrul
Făpturilor noastre de când ne-am născut,
Ne suntem copilul, ne suntem sihastrul,
De ce fericirea şi-n urmă dezastrul?
Copilul din noi e-un cireş prefăcut!

poezie de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!