Vers în toamnă
Versul meu este în toamnă.
Trupul meu este în vânt.
Timpul prihănit de hrană
Mă subjugă pe pământ.
Chipuri văd peste stindarde,
Plete zburdă după gând.
Volburată, iarăși arde
Mintea-mi rece, pe cuvânt.
Frunzele se duc cu nimfe,
Râurile cresc pe piscuri.
Astigmată cade-n cifre
Amăgirea-mi dintre scrisuri.
Nici durerile nu cresc,
Nicio lună nu răsare.
Doar un zâmbet de ceresc
Mă cuprinde-n disperare.
Am să dorm ușor pe vise,
O să zac pe frunze noi,
Cu-amintiri despre proscrise
Subjugate de nevoi.
Iar când sunetul de gheață
Peste clipe va veni,
Doar lumina-mi de pe față
Stinsă-n gând va străluci...
poezie de Liviu Reti (8 septembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre frunze
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre sunet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.