Doi ochi, boabe de mărgăritar
Doi ochi, boabe de mărgăritar
îi împodobesc obrazul.
Când îi ofer flori în dar,
mama uită tot necazul.
Pe la tâmple, ghiocei
îi amintesc de primăvară.
S-au amintesc de anii grei
când viața i-a fost amară.
A trecut timp peste mama,
dar tot frumoasă a rămas.
Încă mai poartă marama,
tot mai dă la cântec glas.
Ce caldă este mâna ei!
Ce față blândă are!
Când eu plâng de dorul ei,
mama îmi dă alinare.
Lângă mama îmi este bine.
Ea cu drag mă încălzește.
Îmi face zile senine,
mama mere mă iubește.
Trandafirul ce-înflorește
mamei îl ofer cu drag.
Ea e stea ce strălucește
și-mi dă zborul către larg.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.