Destin pizmaș
Datoare-am fost acelui pătimaș,
Până-n această seară, de răscruce
Destinului, când m-a privit pizmaș:
"Nu ești tu steaua care îi străluce,
Numai închipuirea te seduce!"
Prin frunze, câinii dorm, încolăciți,
E noapte și e frig ca-ntotdeauna
Când se despart iubite de iubiți,
Aceeași dramă se repetă-ntruna,
Și peste toate viscolul, furtuna.
Cerberii aleilor spre casă,
Copaci de gheață, semne de-ntrebare,
Lacrimi la ceaiul aburind pe masă,
Doar eu și clipa mea de-nsingurare
Ne suntem îndestul la fiecare.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.