Omul e ca firul ierbii,-
Sub copite-l calcă cerbii.
După ei, vin zvelte ciute.
Peste răni să îl sărute.

catren de Mihaela Banu (3 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din grădina mea cireşul,
La taclale cu măceşul,
Văd poiana-n care cerbii
Se hrănesc cu seva ierbii.

catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara-i renăscută.
Răsărindu-i colţul ierbii,
Prin păduri agită cerbii,
Încântaţi de svelta ciută.

catren de Mihaela Banu (28 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă

Iunie este
Verde poveste.
Iures sporeşte.
Iarba mai creşte.

Ziua a şasea,
Sâmbăta ierbii.
Creşte mătasea,
N-o calcă cerbii.

Cresc ale ierbii
Fire albastre
Pân la-nălţimea
Inimii noastre.

Asta-i măsura,
Pune natura
Luncilor margini,
Lege-n paragini.

Vin curcubeie
Rouă să beie,
Seva vieţii
Şi-a dimineţii.

Praful din spice,
Traiului strajă,
Stă ca o vrajă
Moarte să strice.

Vremea prieşte
Inimii, ierbii.
Ragă şi cerbii!
Stai şi priveşte!

Câte anume
Fete în lume
Are şi-arată
Iarba cu artă:

Dulci şi frumoase
Linii de coapse,
Linii de fete,
Mintea să-mbete.

Fete ce lesne -
Trupuri şi glezne -
Ierbii le-asameni.
Nu mai sunt oameni.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai...

Mai roadeţi coajă de copaci,
În rând cu iepurii şi cerbii,
Şi foamei fiţi-i buni araci,
Până răsare firul ierbii.

Digestia începe-n gură
Ciomege mestecaţi şi pari,
Ca pe un fel de arătură,
Pe care-o-nghiţi, după ce-o ari.

La primăvară, când, iar, sumbră,
Sub poala soarelui cea grea,
Pământului veţi face umbră,
O veţi mânca atunci pe ea...

Şi-apoi, aşa, cu gura plină,
Veţi da un chiot: "Ce lumină!"

poezie celebră de Marin Sorescu din "Poezii alese de cenzură", Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1991
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Euforie de primăvară

dansez cu fluturii la firul ierbii
şi peste tot miroase-a primăvară
în poieniţa verde zburdă cerbii
şi garofiţele au înflorit iară.

vântul se îmbată în parfum de liliac
izvoarele susură prin văi înflorite
acesta-i anotimpul care mi-e pe plac
când toate naturile zâmbesc fericite.

florile de castan par lumânări aprinse
se înalţă spre cer pline de candoare
şi gânduri aleargă spre zări necuprinse
să simtă mângâierea razelor de soare.

florile de măr ning duios peste vise
poezia dragostei capătă amploare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire ... la cald

A dat peste noi căldura
Şi-acum mi-am găsit temei;
Nu mai pot să îmi ţin gura:
Mă topesc... după femei

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardian la porţi de vise

Gardian la porţi de vise
Ţin poveştile nescrise,
După gratii de lumină
Ce-au în Soare rădăcină...

Dar închisă, o poveste
Îmi şopteşte că mai este
Tot acolo, ca proscrisă,
O iubirea-a mea nescrisă

Din vechi timpuri ce-s pierdute
În războaie pentru ciute,
Duse-n coarne de toţi cerbii
Când venea apusul ierbii,

Iar ei, doar pentru iubire,
Purtau lupte în neştire...
Şi povestea mea nescrisă,
Despre-o dragoste proscrisă,

Care-n inimă mi-e vie,
Cere, din apus, să-mi fie
Soare, într-o dimineaţă,
S-o păzesc cât mai e-n viaţă!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cararile ierbii

Peste poveste,
în linişte,
a crescut iarba
secole, aştri necunoscuţi
au răscolit universul
după seminţele ierbii:

peste toate
creştem noi şi cuvântul,
ca doi prieteni,
ca doi duşmani,
muşcând din aceeaşi zi
dăruită
de Dumnezeu,
tolăniţi
pe iarba Raiului.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În neguri, toamna asta

În neguri, toamna asta, stă să piară.
Se-nclină firul ierbii către glie
Şi mâini de lut, îl trag spre veşnicie,
Sub brazde reci în care plugul ară.

Capitulat-au frunze veştejite,
Lăsând toţi pomii palide fantome,
Ce văduviţi de-a fructelor arome,
Ramas-au sterpi şi cu puteri sleite.

Mâna şi-au dat, în teasc, ciorchini de struguri,
Născând licori din pârguitul bob,
Înfiripat din prea firavii muguri

Ai primăverii ce zâmbea-n scrânciob,
Şi contemplând a cerurilor cruguri,
S-au adăpat isteţ, dar şi neghiob.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

An Nou secetos-
din omul de zăpadă
numai morcovul

senryu de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mult copil, în mine, a rămas

Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Şi-n loc de om... devin tot mai copil.

Şi azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum creşte firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau şi astăzi nu mai sunt?

De ce ţi-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfinţit?
De ce furnica şi-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?

De ce mai şade peştele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-şi iau parfum atâtea flori?

Cum cânt'-aşa frumos privighetoarea,
Iar lebăda... e mută, fără glas?
De ce e roşu macul, nu cicoarea...?
Prea mult copil, în mine, a rămas.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Mihai Eminescu

Fără flintă, la izvor,
Tolănit la firul ierbii
C-un ochean la purtător
Privea ciutele şi cerbii,
Cum se adăpau de zor
Din apa precum cristalul
Şi-unde îl prindea un dor,
De-a vedea cum vine valul
Mării negre-adus de vânt,
Chiar de unde fierbea zarea
Şi atunci un legământ
Şi-a făcut, să vadă marea,
Dar traiul fi'nd ca o aţă
Desprinsă din mosorele
Legământul n-a prins viaţă...
L-a luat cu dânsu-n stele!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima redută ...

Tu, viaţă, nu mă poţi înfrânge,
Nici dacă-ntregul trup se frânge!
În piept e-o pasăre ce cântă
O partitură ce mă-ncântă.
Voi răni, ce carnea-mi sfâşiarăţi
Şi peste chin venin turnarăţi,
Să ştiţi că lupta nu-i pierdută,
Rezistă ultima redută
În pieptu-mi, ca un stei de munte,
Spada durerii s-o înfrunte!
E visul meu ce-n suflet creşte-
Din colb şi lacrimi înfloreşte...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţii

Din materie pierit-am, să-ncolţesc în firul ierbii,
şi-am pierit din firul ierbii, să răsar în erbivoră,
şi-am pierit din erbivoră, să mă schimb în om anume.
Pot să spun că după moarte mă voi spulbera-n nimica?
Voi zbura şi eu odată mai presus de lumea asta
şi mă voi schimba în ceea ce mi-i teamă să-mi închipui.
*
Mai întâi şi-ntâi descinse în materie, şi apoi
din materie căzut-a într-o plantă. Ani de zile
în materie trăit-a şi nu şi-a adus aminte
nici de-o luptă cu uscatul. Când căzu din plantă-n vită,
nu şi-a mai adus aminte de cum a trăit în plantă.
Iar aceste contradicţii, pe care le ştii prea bine,
l-au atras, ca dintr-o vită către om să năzuiască.
Apoi omul pribegit-a din meleaguri în meleaguri,
până-a căpătat în capu-i minte şi înţelepciune,
dar din minţile-i trecute nu şi-a mai adus aminte,
şi din minţile-i de astăzi încă va sui pe trepte.

poezie celebră de Rumi, traducere de George Dan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debarcând acolo în '31, fără să ştiu mare lucru, cu memoria agasată de relatările unor pedanţi, dau peste omul de pe stradă. El mă înhaţă, mă înşfacă, nu mai văd altceva decât pe el. Mă iau după el, îl urmez, îl însoţesc, convins fiind că împreună cu el, mai presus de orice, cu el, cu omul care cântă la flaut, şi cu omul care joacă într-un teatru, şi cu omul care dansează şi gesticulează, am ce trebuie ca să pricep totul... cu aproximaţie. Împreună cu el, pornind de la el, reflectând, străduindu-mă să urc pe firul istoriei.

Henri Michaux în Un barbar în Asia (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

serile prea lungi-
cu seminţe de dovleac
trecând peste post

haiku de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

aprofundare-
după o noapte lungă
lămurit buştean

senryu de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

burduf de carte-
după o noapte alb
chintă regală

senryu de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai fac un pas ...

Mai fac un pas spre porţi desferecate,
Rotesc în gând robitele tăceri,
Ce-şi strigă dreptul sfânt la graţieri,
Tânjind după un ceas de libertate.

Mai fac un pas spre zări de idealuri
Încerc să 'naintez fără popas
Şi-n biata vlagă care mi-a rămas,
Pun toată truda, să ating noi maluri.

Mai fac un pas spre-a cerului răsfrângeri,
Să-nchin cu zeii nesperat pocal,
Ca vasul sacru-al Sfântului Graal,
Cu răni de Crist şi stropii lor de frângeri.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i viaţa, eu i-am întrebat
Pe omul simplu, pe-nvăţat?!
E zâmbet, râs, dureri, necaz,
E agonie şi extaz...

catren de Mihaela Banu (11 decembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!