Cararile ierbii

Peste poveste,
în linişte,
a crescut iarba
secole, aştri necunoscuţi
au răscolit universul
după seminţele ierbii:

peste toate
creştem noi şi cuvântul,
ca doi prieteni,
ca doi duşmani,
muşcând din aceeaşi zi
dăruită
de Dumnezeu,
tolăniţi
pe iarba Raiului.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Almanach gotha

Ai avut si tu o istorie, iarba,
verde lacrima bizantina,
privind în urma
ce spun firele din care ai curs?
Aiavut si tu voievozi
retezati de coase,
rupti de camile,
surpati în fântâni?
A domnit peste voi Iarba cea Buna,
Iarba Viteaza, Iarba cea Mare si Sfânta?
Unde esti, Iarba T;epesa
si unde batrânul fulger de lut
tras din Menumorut?
Toate acestea inima mea le întreaba
sfiita sub tronul câmpiei
cu oase de iarba.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jur, firele înalte ale ierbii se clătinau domol, proiectate gigantic pe bolta însângerată de jertfa naşterii unei noi zile. O nouă zi... şi iarba... Părea crescută din cer; era iarba cerului, aprinsă în lumină, arzând viu în iradierea roşie a Soarelui ce sângera... Iarba cerului era acoperită de sânge... Iarba cerului... Iarba...

Constantin Cubleşan în Iarba cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul: sens giratoriu

Eu sunt iarba
tu eşti iarba
el e iarba
ea e iarba

Nu ne mai cosiţi
degeaba

Ea e iarba
el e iarba
tu eşti iarba
eu sunt iarba

Nu
ne mai
duceţi

Cu
roaba

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Creşte - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou creşte - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Şi mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrăneşte
Şi ce-i, Doamne, viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopţi cu lună
Ce mister e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viaţă de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Tainice iubiri şi teamă
Zbor îşi iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Şi-atunci, ce e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Se duc veacuri în neştire
Nasc speranţe-n lumea vastă -
E-un suiş spre coborâre –
Deci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Iarba verde creşte deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă –
Căci aceasta-i viaţa noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toţi va creşte iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă

Iunie este
Verde poveste.
Iures sporeşte.
Iarba mai creşte.

Ziua a şasea,
Sâmbăta ierbii.
Creşte mătasea,
N-o calcă cerbii.

Cresc ale ierbii
Fire albastre
Pân la-nălţimea
Inimii noastre.

Asta-i măsura,
Pune natura
Luncilor margini,
Lege-n paragini.

Vin curcubeie
Rouă să beie,
Seva vieţii
Şi-a dimineţii.

Praful din spice,
Traiului strajă,
Stă ca o vrajă
Moarte să strice.

Vremea prieşte
Inimii, ierbii.
Ragă şi cerbii!
Stai şi priveşte!

Câte anume
Fete în lume
Are şi-arată
Iarba cu artă:

Dulci şi frumoase
Linii de coapse,
Linii de fete,
Mintea să-mbete.

Fete ce lesne -
Trupuri şi glezne -
Ierbii le-asameni.
Nu mai sunt oameni.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub degetele ploii

Sub degetele ploii se adună-un timp ştiut
numai de tine şi numai de mine;
liniştea ei ni se prelingea
peste plete şi pleoape
ca pentru bucuria verii.
Ploaia părăsise cerul
doar pentru noi,
ea încerca, alunecoasă
să ne păstreze
ca pe un trofeu al iubirii,
de foarte de mult,
...
s-a prelins de atâtea ori
peste îndrăgostiţi,
inconştienţi şi absurzi,
i-a învăluit zeieşti,
acelaşi refren,
aceleaşi incantaţii,

aceiaşi melodie sălta sub degetele ploii,
aceeaşi iubire i-a furat degetele!

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă de câmpie

Pe câmpul cu iarba arsă
Zboară grauri stoluri, stoluri,
Desenând pe cer decoruri-
Ca o pictoriţă-n transă!

Apoi fac o buclă-ntoarsă,
Peste vie dând ocoluri,
Pe câmpul cu iarba arsă-
Zboară grauri stoluri, stoluri!

Toamna s-a întors acasă
Şi e toată numai doruri,
După vara cu pârjoluri
Simfonile-şi revarsă-
Pe câmpul cu iarba arsă!

rondel de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Topire

Prea ninge peste tot ce e frumos,
peste tot ce e urât prea ninge,
până-n gânduri intră ninsoarea;
se încinge o bătaie cu bulgări
între creier şi vocea creierului,
o ruptură e în codul personal al poetului

muza l-a trădat şi el trebuie
să aştepte până la topirea zăpezii.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge toamna

Plânge toamna cu frunze ruginii,
Peste ochii tăi iubito şi peste câmpii.
Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt,
Peste iarba care se ascunde în pământ.

Plânge cum plânge o mamă după copiii săi.
Toamna plânge peste copacii goi de pe alei.
Iubito dacă vrei pot să rog toamna,
Să numai plângă peste ochii tăi.

poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

A presărat nisip peste iarba uscată. "Sunt scântei, nu nisip!" le-a spus celor din jur. Mulţimea a crezut şi iarba a început să ardă.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-a fost doar poveste!

Cirezi de nuci goneau desculţe-n păr
Şi umbra lor nu ne făcuse cruci
Din miez de fragi nu ne cădea vreun dor
Nici ierbii calde nu-i eram năluci.

Cu cleşti de raci ne apucam de zori
Genunchii ne strângeau prin iarba udă
Şi timpul ni-l legam pe tălpi cu sfori
Gustând amorul de pe carnea crudă.

Zâmbeau gonaci de vânt pe-obrajii rumeni
Iubirea noastră se-mbrăca în floare
Pe buze ne scriam cu dor de cremeni
Topind zăpada din scrisori de soare.

Tu ai plecat, târziu, când osul vieţii
Ţi-a pus năframa peste viul grai,
Uscând în mine, peste tot, nămeţii
Rămaşi în tolba cu-nfloriri de mai.

Cioplesc şi azi în lemn de nuc
Prin plete umbre-mi dau de veste
Că-s singur Doamne, şi mă duc
Să prind cu aripi, o poveste.

poezie de Doina Bezea (25 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi toţi suntem precum firele de iarbă, avem timpii noştrii de creştere, iar dacă trage cineva de noi să creştem, ne rupem... la fel ca iarba. Noi doar putem să ne ajutăm unii cu alţii să creştem sănătos sau... viceversa.

citat din Doru Bem
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în miez de primavară

Ninge peste floarea cea de cais,
Ninge peste floarea cea de măr.
Totul e ca într-un paradis,
Un paradis frumos, dar efemer.

Ninge peste iarba înverzită,
Ninge peste ochii tăi frumoşi.
Peste o stradă părăsită,
Unde totuşi se joacă doi copii voioşi.

Ninge în miez de primăvară
Fulgii cad monoton şi moi.
Peste un tren care a sosit în gară,
Ninge peste mine, peste noi.

Dar iată, fulgii se topesc
Şi se prefac în stropi de ploaie.
Soarele răsare ca un zeu măreţ
Şi arde din nou ca o văpaie.

poezie de Vladimir Potlog (24 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer răsturnat peste noi

Au rămas urme prin inima mea,
cuvinte fără de glas
ce au buzele uscate,
iarba crescută frumos
în ochii mei
şi pasărea de pe streaşină
ce ne cânta în dimineţile
când cerul era răsturnat peste noi.
Îţi aminteşti cât de frumoşi erau copacii
după ce Dumnezeu îşi trecea mâna prin ei
şi noi ne sărutam goi
sub crengile lor dezmierdate?
Aburul clipelor noastre
era cel mai fierbinte,
ca nişte maci
bătând toaca în sânge...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte iarba pe care o cunoşti

Din Carpaţi până-n Nevada,
Iarba este cu grămada.
Însă iarba cea de viţă
E pe plai de Mioriţă.

epigramă de Virgil Petcu din almanahul "Perpetuum comic '88"
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tine

Nu pot privi în urmă cu mânie,
Sunt acum un vulcan stins,
Un crater peste care a crescut iarba.
Ar fi trebuit totuşi să mă înveţi
Cum ar fi să trăiesc fără tine.
Vezi, eram foarte tineri,
Stăteai peste drum,
Veneai doar în vacanţe,
Când ţi-am zărit pentru prima oară
Ochii albaştri printre cireşi,
Am ştiut...
Am umblat de mână
Pe toate aleile, potecile,
Ani, vacanţe, anotimpuri,
Mi-ai spus că vom împărţi
Cândva planeta la doi,
M-ai învăţat iubirea pe litere,
Caligrafic,
Dar nu m-ai învăţat cum ar fi viaţa
Fără tine...
Nu privesc în urmă cu mânie,
Acum sunt un vulcan stins,
Un crater plin de cenuşă,
Un câmp de luptă părăsit
Peste care creşte iarba.
Acum este târziu, se lasă înserarea,
Privesc cu seninătate apusul,
Soarele roşu care împarte
Planeta în două,
Totuşi,
Ar fi trebuit să mă înveţi
Cum să trăiesc fără tine...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem nevoie să-L aflăm pe Dumnezeu, dar El nu poate fi găsit în zgomot şi neastâmpăr. Observăm cum natura, copacii, florile, iarba, cresc în linişte; uită-te la stele, lună şi soare cum se mişcă în linişte... Avem nevoie de linişte pentru a fi capabili să atingem suflete.

citat din Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renastere

Îmi trec degetele prin grămada de grâu,
seminţele îmi pătrund în tălpi şi în sânge,
pământul vrea să-mi vorbească,
seminţele îşi împing pulsaţiile
în palmele mele, în gândurile mele:
prezicere răsărită din istorie
din toate unghiurile mă cuprinzi,
asist la propria-mi renaştere?!
Totul e galben, e primitor, se învârteşte,
înrădăcinate fântâni opresc
colţii tractoarelor
şi împânzesc aerul cu aroma pământului
păsările împletesc triluri roşii,
mânjii pământului, flămânzi de visare, tresar.
Zburdaţi, stăpâni ai lui Cronos,
în palmele voastre soarele zâmbeşte,
voi, cei ce priviţi ştrengăreşte
florile din margini de trotuare,
stivele cu sucuri şi cireşe,
timbraţi cu cerneală simpatică
aşteptând momentul identificării
cu visul de-o lume al părinţilor.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea vârstei

Amintirea vârstei fără prihană
Ca un cocor fâlfâie peste suflet;
Aud clopote, chiote, dojană,
Iarba cum creşte şi melcii la umblet.

Copil fug, alunec peste băltoace,
Munţilor le fac căciulă de azur.
Port în palmă pietre, lemne de toace
Şi cioburi de sticlă gunoaelor fur.

Vârsta trecută, mamă eşti uitată,
Acum am crescut, urmărul e mare:
Furtuni de neguri, apă tulburată,
Cruce pe gânduri peste amplă zare,

Duc prin viaţă trecutul, colbul aprins,
Pasăre cu lat de picior, aplecat,
Efigie de stele pe cerul întins
Sau lac din care nuferii albi au secat.

poezie clasică de Ion Pena din revista "Drum", anul III, nr. 46 (decembrie 1939)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

La coasă

Trag de coasă prin dudău
între viaţă şi între hău,
cad stamine cu albine
un for roşu mă întreţine
şi cosim la pas, în doi,
şoapta zborului de foi.
Inima o simt cu palma,
brazdele polog de-a valma.
Se înşiră ca pe aţă,
cad mărgelele pe faţă.
Claie, stog, fânul se întinde,
serile cui le voi vinde
Că-n desişul ăstei ierbi
mi-au crescut pegaşi din cerbi...
Ici-colo un licurici,
muşuroaie de furnici,
toate gândurile mele
sunt un stol de rândunele,
şi pendulul peste hău,
taie bine, taie rău...
Nu ştiu iarba de mătase,
dacă-n rai o să mă lase
Trag de coasă peste vii,
mă nasc serile târzii!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!